Ion Dichiseanu – 55 de ani de carieră: Am fost un răsfăţat; tot ce am vrut am jucat

Actorul Ion Dichiseanu, care marți seară, 16 decembrie, va fi sărbătorit pentru cei 55 de ani de carieră, la Sala Palatului din Capitală, rememorează, într-un interviu acordat AGERPRES, toate momentele frumoase din viața sa de artist.

El își aduce aminte de rolurile jucate în teatru și film și se declară un răsfățat al scenei. ”Toate rolurile pe care le-am jucat le-am iubit. Am dat câte o bucățică din sufletul meu și din ființa mea fiecărui rol. (…) Am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat”, spune actorul.

AGERPRES: Ce aţi pregătit pentru spectacolul din această seară?

Ion Dichiseanu: Nu am pregătit ceva în mod special. Vor fi prezentate câteva secvenţe din filme, fiindcă dacă aş da din toate cele 60 de filme ale mele ar însemna să se întindă spectacolul 10 zile şi 10 nopţi, câteva fragmente din patru filme, la început. Am acceptat să se facă acest spectacol pentru că s-a adunat un buchet de anişori, cu muncă şi cu sudoare, pe frontul artei. O să spun o poezie care mie îmi place foarte mult, pe urmă o să cânt melodia „Strada”, care este foarte cunoscută de marele public, compusă de Radu Șerban special pentru mine, piesă pe care au mai cântat-o după aceea şi Margareta Pâslaru, Doina Badea, şi acum va fi în premieră — am înregistrat-o în urmă cu cinci zile — o voi cânta împreună cu fata mea, cu Ioana. Pe urmă am un potpuriu de melodii cu piese iubite, îndrăgite, cunoscute, arhicunoscute de marele public. Voi cânta acest potpuriu sub bagheta dirijorului Nicolae Botgros. Este un om deosebit, alături de care am mai cântat şi în urmă cu aproape doi ani, la emisiunea „O dată-n viaţă!”.

Citeste si:  Rudel Obreja, arestat la domiciliu pentru 30 de zile

AGERPRES: Aveţi o carieră impresionantă în muzică, în teatru şi film…

Ion Dichiseanu: Daaa! (râde — n.r.) Ce roluri mari am jucat, începând cu debutul meu, rolul Antoniu. După mine nu l-a mai jucat nimeni. Antoniu şi Cleopatra, eu cu Olga Tudorache, să-i dea Dumnezeu sănătate. Dacă e să-mi aduc aminte pot să vă spun, în primul rând, despre cele cinci roluri shakespeariene — Antoniu, Othello, Petruchio, Coriolan şi Timon din Atena, plus Dostoievski — Alioşa Karamazov, plus Sofocle, Oedip Rege, musicaluri şi alte piese româneşti, ”Micul Infern”, peste 500 de spectacole, sunt multe, multe de care îmi aduc aminte.

AGERPRES: La filmări sau pe scenă au existat tot felul de momente, unele mai plăcute, iar altele mai puţin plăcute…

Ion Dichiseanu: Unul mai puţin dorit a fost pe 20 noiembrie, când a murit Kennedy, iar eu, pe scenă, mi-am rupt piciorul. Eram cu Cleopatra în braţe şi s-au desprins practicabilele. Eu am stat în spital şi un alt coleg a vrut să intre în rolul meu, iar George Vraca a spus: ”Nu. Ca el nu poate nimeni”. Mă iubea foarte mult. Neplăcut a fost şi când mi-am rupt trei coaste în filmul „Burebista”. Eram Calofor, băiatul lui Burebista, şi s-au luat armăsarii la bătaie. Sunt multe astfel de păţanii, în coproducţia „Bătălia pentru Roma” m-am lovit la cap. Am avut multe astfel de păţanii, unele amuzante, alte mai puţin amuzante.

Citeste si:  Publicarea rezultatelor preliminare ale recensământului, amânată din nou

AGERPRES: Și o păţanie amuzantă care vă vine acum în minte?

Ion Dichiseanu: Amuzante? Ce îmi vine acum în minte? Filmam cu Silviu Stănculescu în „Acţiunea Autobuzul”. În distribuţie era şi Jean Constantin, Draga Olteanu Matei, Gheorghe Dinică, şi era o secvenţă în care trebuia să filmăm într-o grotă, la Dâmbovicioara, şi eram într-un ţarc, legaţi la ochi şi trebuia să ne batem. Ne acuzam reciproc: Tu eşti securistul! Ba tu eşti!. Și în afara ţarcului erau nişte câini lupi şi deşteptul de miliţian le-a dat o comandă greşită şi a sărit să mă muşte un câine. Norocul a fost că eu am avut o vestă antiglonţ pe dedesubt pe care eu o pusesem fiindcă era frig acolo, în plină vară era un frig teribil acolo.

Toate cuvintele pe care le-am spus eu atunci nu cred că pot fi puse pe hârtie. Am spus că nu mă mai interesează filmul, să-şi ia banii înapoi, nu mă mai interesează nimic. Toţi pe acolo au început repede-repede: ”Să i se facă antirabic!”. La care regizorul Virgil Calotescu, Dumnezeu să-l ierte, zice: ”Nu, nu, nu lui Dichi, câinelui să i se facă antirabicul!” Și pe urmă mi-a trecut supărarea, fiindcă eu mă supăr pe moment, ca orice om.

Citeste si:  În 2008, piaţa de publicitate online a crescut cu 70%

AGERPRES: Aveţi vreun rol pe care l-aţi iubit mai mult?

Ion Dichiseanu: Toate rolurile pe care le-am jucat le-am iubit. Am dat câte o bucăţică din sufletul meu şi din fiinţa mea fiecărui rol.

AGERPRES: Roluri pe care vi le-aţi fi dorit şi pe care nu le-aţi primit există?

Ion Dichiseanu: Nu, am fost un răsfăţat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfăţaţi. Tot ce am vrut am jucat. Fie când era director George Vraca, fie când era Horia Lovinescu, ce am vrut am jucat. Eu pur şi simplu nu pridideam, aşa de ocupat eram. Ca să-ţi dau un exemplu, ziua filmam şi seara eram la spectacol, la Antoniu şi Cleopatra. Un alt exemplu: luni dimineaţa mă lua avionul, mă ducea avionul la Oneşti, unde filmam la „Post-restant”, după amiază mergeam în Deltă, la Mila 23, unde filmam iarăşi, şi seara iar mă prelua avionul şi mă aducea să joc pe scenă. Ce existenţă, câtă energie puteam să am eu atunci şi concentrare artistică să pot să fac toate astea! Mă lăsa teatrul de obosit şi mă lua la filmări de odihnit. Dar acum, gata, nu mai pot să mai stau că trebuie să plec la repetiţii. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: cinemagia.ro

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata