Staţiunea Băile Herculane – de la istoricul impresionant la unicităţile pe care le oferă

Stațiunea Băile Herculane a atras mereu turiști datorită celebrelor ape termominerale, a aerului ce prezintă o ionizare naturală similară cu cea care poate fi respirată la 3.000 de metri, dar și datorită istoricului zonei.

Renumita stațiune este atestată documentar din anul 153 și își trage numele de la Hercules, care era protectorul familiei imperiale romane Ulpia Traiana. Stațiunea Băile Herculane este simbolul „Pecetei Romei”, pusă pe pământul Daciei, fiind una dintre puținele stațiuni balneare construite de romani și care își mai păstrează și azi funcția de altădată.

Unii istorici au stabilit că bazele acestei stațiuni au fost puse de însuși împăratul Traian, cuceritorul Daciei, în perioada 102-117 e.n., dar au fost și alte păreri, prin care aceasta s-ar fi dezvoltat mai târziu, pe vremea lui Hadrian sau Antonius-Pius. Acest fapt este susținut de mulțimea monedelor cu efigia lui Traian găsite în stațiune, ca și de altarele dedicate lui Hercule, patronul împăratului Traian.

Stăpânirea romană pe aceste meleaguri este atestată documentar printr-un bogat material arheologic, care din păcate nu s-a păstrat în întregime. O dată descoperit, materialul a fost înregistrat de juristul Paschale Garofolo în lucrarea „De usu et praestantia Thermorum Herculanorum”. Importanța lucrării se datorează și faptului că aceasta constituie singura mărturie despre materialul amintit, deoarece în stațiune a rămas o mică parte, păstrată azi în muzeul orașului.

Nu se știe ce denumire a purtat stațiunea, dar este cunoscut că romanii numeau locurile cu ape termale Aquae sau Aquas, după cum reiese și din inscripțiile și altarele închinate lui Hercule, Aquae Herculi, Ad aquas Herculi sacras sau Thermae Herculi ad Mediam, adică Băile lui Hercule de la Mehadia.

Citeste si:  Băile Felix - staţiunea celor patru anotimpuri

Numele actual al stațiunii vine de zeul Hercule, considerat în mitologia romană drept patron al izvoarelor termale și simbol al puterii. De altfel, lui Hercule i s-au sculptat un număr de șase statui, descoperite în perioada 1724-1736. În stațiune a rămas doar una, săpată direct în stâncă, la Băile Romane, care poate fi admirată și astăzi.

În cei aproape 165 de ani de stăpânire romană, stațiunea Herculane ajunsese să fie cunoscută în întregul Imperiu roman. Așa se explică venirea în stațiune de la mari depărtări a vârfurilor aristocrației romane. Întemeind stațiunea Herculane, romanii introduc cultul balnear pe care mai apoi l-au îmbogățit.

„Dacă la început romanii foloseau apa zilnic, pentru a-și spăla fața, mâinile și picioarele, iar la opt zile își spălau tot corpul, în niște încăperi așezate lângă bucătărie, cu timpul, instalațiile devin tot mai complicate. Alături de băile private, construiesc numeroase băi publice. Construcția termelor prevedea pentru fiecare etapă a balneației instalații speciale. Asistența medicală în terme era asigurata de către ‘iatroliptes’, ce se intitulau medici și care erau înglobați în personalul de serviciu, de sub supravegherea unor funcționari municipali, ‘praefectii balneis’.

Ei asigurau controlul în băi, ajungând într-o vreme să se bucure de a folosi aceste terme gratuit. Între subordonații prefecților termelor mai amintim pe ‘balneatores’ și pe ‘aliptes’. Primii pregăteau baia, iar ultimii făceau să pătrundă untdelemnul prin porii pielii”, explică prof.univ.dr. Ilie Cristescu, cel care timp de câteva decenii a condus și s-a implicat direct în dezvoltarea stațiunii Băile Herculane, a cercetat cu pasiune și a pus în valoare această zonă de o incontestabilă valoare.

Citeste si:  Revista The Economist a fost actionata in judecata de un rus

Toate izvoarele și-au avut cultul lor. Ele erau sub patronajul unor zeități sau nimfe, cărora vizitatorii le aduceau ofrande. Izvoarele minerale calde erau închinate lui Hercule, el nepatronând izvoarele reci.

„De-a lungul anilor, deși războaiele purtate au pricinuit multe stricăciuni băilor, totuși datorită efectelor terapeutice deosebite faima lor a crescut repede, răspândindu-se până departe de hotarele țării, de unde veneau mulți oameni să se trateze. Din anul 1801 începe adevărata etapă de dezvoltare a stațiunii, deoarece ea trece sub administrația Regimentului XIII românesc. De la această dată se fac construcții durabile care, în mare parte, se păstrează și astăzi, formând nucleul vechi al stațiunii. Dacă până în 1817 stațiunea se numea Băile Mehadiei, primește acum numele de Băile Herculane”, afirmă prof.univ.dr. Ilie Cristescu.

Tot ceea ce poate fi admirat azi ca monument de arhitectură balneară este opera grănicerilor români. Principalele date care au legătură cu dezvoltarea stațiunii sunt, printre altele, anul 1808, când se construiește drumul care merge pe malul stâng al râului Cerna, de la podul peste Cerna la stațiune, anul 1810, când se construiește administrația militară (Cazarma, ulterior intitulată Pavilionul 7, iar astăzi Hotelul Ferdinand). În același an, se reînnoiește actuala baie Diana, iar un an mai târziu se zidește Direcțiunea băilor și se construiesc drumul și zidul spre hotelul Roman.

Citeste si:  Imigrant clandestin, împuşcat mortal în SUA, în apropierea frontierei cu Mexicul

Între 1812 și 1824, se construiește „Ospătăria cea mare”, care arde în anul 1900, iar în 1906 se construiește, în locul ei, Pavilionul 6. În 1826 este ridicată fântâna din marmură roșie, cu apa potabilă de la izvorul Munk, aflată pe locul unde este acum statuia lui Hercule. În anii următori se construiesc Baia Hebe, Capela catolică, Băile Venera și Hercule, Baia Apollo, se reclădește Baia Diana. În 1847, se instalează statuia lui Hercule, donată de principele moștenitor Carol. În 1894, se construiește Uzina electrică și se introduce lumina electrică în stațiune.

Între 1889 și 1905, Băile Herculane sunt arendate de „Banca Agricolă” din Timișoara, care nu face nicio investiție. În primele două decenii ale secolului al XX-lea nu s-a mai construit nimic la Herculane. De abia la 1 iunie 1919, când stațiunea intra sub administrație românească, se pun sarcini noi în ceea ce privește menținerea reputației stațiunii, prin luarea unor măsuri de modernizare a acesteia.

În anul 1935 se înființează Laboratorul de balneologie și Institutul de fizioterapie, care era prevăzut cu aparate de fizioterapie și cu aparat Roentgen. De asemenea, se introduce cura de teren și se amenajează potecile turistice cu marcaje și indicatoare, după gradul afecțiunilor.Până în 1940 au mai funcționat la Herculane și două instituții ale vechii granițe: Casa grănicerilor și Casa săracilor. O ultimă construcție a grănicerilor bănățeni, din anul 1939, care devine ca și statuia lui Hercule, simbol al stațiunii, este hotelul Cerna din centrul stațiunii, construit după planul arhitectului Ion Precup.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata