‘Primul spectacol este montat pe scena teatrului la 5 octombrie 1817 (data imprimată pe afișul de mătase este 8). ‘Eine Dilettanten Gesellschaft’ propune piesa în trei acte ‘Die beschämte Eifersucht’ (Gelozia umilită), semnată de J. Franul von Weissenthurm, banii aduși de spectacol urmând a fi donați ‘Fondului Săracilor’. Al doilea spectacol al diletanților locali are loc pe 7 octombrie 1817 (data imprimată pe afiș este 10), cu piesa lui Friedrich Wilhelm Ziegler, ‘Der Lorbeerkranz oder Die Macht des Gesetzes’ (Cununa de lauri sau puterea legii). Aici s-au îndreptat, apoi, unele dintre cele mai importante trupe de teatru ale vremii. Pe scenă a jucat trupa Teatrului Regal din Madrid, a venit trupa Teatrului Balșoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei. N-au lipsit trupe din Viena, precum cele conduse de Ludvig Duba, Kurt Wonger și Ida de Gunther. Un episod aparte din istoria teatrului este legat de vizita trupei lui Mihail Pascali, din care făcea parte și Mihai Eminescu’, afirmă primarul orașului Oravița, Dumitru Ursu.
Faptul este consemnat în 31 august 1868. Trupa din care făcea parte și Mihai Eminescu a prezentat două spectacole, în zilele de 1 și 2 septembrie. Eminescu era sufleorul trupei. În amintirea acestui mare eveniment și spre cinstirea memoriei marelui nostru poet, Teatrul Vechi din Oravița a fost botezat cu numele acestuia.
Oamenii de artă apreciază că această clădire este o adevărată bijuterie și un monument istoric ce trebuie văzut. Personalități importante au subliniat rolul teatrului de aici, și în cultura românească, și în cea europeană.
Unul dintre cei care și-au dedicat viață cercetării istoriei acestei instituții culturale, dar și tradițiilor artistice cărășene în general, este profesorul Ionel Bota, actualul director al Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița. Ionel Bota a scris, de-a lungul timpului, nenumărate cărți și articole esențiale pentru descoperirea istoriei celui mai vechi teatru din țară, de la etapele construirii, la renovările de care a avut parte, felul în care s-a impus și s-a păstrat ca un loc central în viața culturală a Banatului.
‘Importanța europeană a teatrului orăvițean, chiar înaintea priorității culturale în zonă, îi este conferită și consacrată ca atare de prezența numeroaselor trupe din marile orașe ale continentului pe scena orăvițeană. Cu fiecare ansamblu teatral și spectacolele acestuia, sporea tocmai reclama în legătură cu publicul elevat, un public educat artistic-cultural, într-un ținut bănățean în care mentalitatea armoniei interetnice o luase cu mult înaintea altor provincii ale fostului imperiu’, spune prof. dr. Ionel Bota.
În plus, precizează directorul teatrului orăvițean, statutul de unicat al instituției este întărit și de faptul că, în 1890, cel care a fost modelul Teatrului din Oravița, Burgtheater-ul Vienei, a fost dezafectat, ‘ceea ce înseamnă că spiritul modelului, edificiu al barocului târziu european, s-a pliat pe cel al copiei orăvițene, care devine modelul în sine’.
‘Așadar, teatrul orăvițean, care imită la scară micșorată organizările interioare al teatrului vienez amintit, este un monument istoric de artă și de arhitectură, trecut pe lista Patrimoniului Național Mobil și Imobil din România. De altfel, istoria ținutului orăvițean se împletește cu istoria muzicii și teatrului. E o formulare ce justifică, într-un fel, spiritul locului și care a alimentat dinamicile unor tradiții cultural-artistice survenind, firesc, dintr-un orgoliu de prioritate: primul edificiu teatral din spațiul românesc, premiera absolută a operetei Crai Nou, prima clădire cu destinație culturală iluminată cu lămpi de acetilenă. Așadar, teatrul, multă vreme un mijloc de cultivare a limbii, are tradiții bogate în Banatul Montan’, subliniază Ionel Bota.
Pe scena teatrului au montat spectacole trupe profesioniste din Europa și din lume. Astăzi, Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița găzduiește și Muzeul de Istorie a Culturii Cărășene, cu secții de istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, o arhivă documentară, precum și o bibliotecă de carte și respectiv presă veche. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)