EUR
4,84 RON
(+0.1%)
USD
4,31 RON
(+0.33%)
GBP
5,42 RON
(+0.27%)
CHF
4,48 RON
(+0.52%)
BGN
2,47 RON
(+0.11%)
BYN
1,80 RON
(+0.31%)
CAD
3,19 RON
(+0.42%)
RSD
0,04 RON
(+0.09%)
AUD
2,98 RON
(-0.17%)
JPY
0,04 RON
(+0.65%)
CZK
0,18 RON
(-0.05%)
INR
0,06 RON
(+0.74%)

Paşii făcuţi de omenire în 2014 în explorarea spaţiului cosmic (IV)

Spațiul este „ultima frontieră”, pe care omul o explorează permanent pentru a-și asigura supraviețuirea ca specie, în fața unor pericole imediate care ne amenință planeta, așa cum sunt încălzirea globală, epuizarea resurselor în contextul suprapopulării planetei, dar și a unor amenințări cosmice, precum exploziile de raze gamma, impactul cu asteroizi sau comete și, în ultimă instanță, moartea Soarelui, reactorul nuclear care asigură energia sistemului nostru solar.

Anul 2014 a fost unul bogat în evenimente și descoperiri astronomice atât pentru puterile spațiale consacrate – SUA, Rusia și Europa, dar și pentru noile puteri emergente din domeniul spațial, China, Japonia și India.

OCTOMBRIE

O insulă misterioasă de pe Titan a reapărut sub altă înfățișare

O insulă misterioasă descoperită într-o mare de hidrocarburi de pe Titan, satelitul planetei Saturn, de către sonda Cassini, a reapărut în vizorul sondei dar are o altă înfățișare decât ultima dată când a fost observată, iar NASA a anunțat că încă nu știe care este natura acestui obiect și care ar putea fi cauza acestei schimbări. Acest obiect a fost observat în Ligeia Mare, o mare formată în principal din metan lichid. Sonda Cassini a urmărit această „insulă” care a apărut, a dispărut și recent a reapărut, însă arată altfel. Observată pentru prima dată pe imaginile obținute de radarul sondei în iulie 2013, această „insulă magică” a devenit obiectul a numeroase speculații în cadrul comunității științifice. Ea nu apare într-o fotografie din aceeași zonă realizată în 2007 de sonda Cassini.

În cele mai recente imagini, obținute în luna august a acestui an, obiectul misterios are un contur mai vag și este mai extins decât era în 2013. Oamenii de știință au exclus deja câteva ipoteze cu privire la natura acestui obiect. Ei susțin că nu poate fi vorba despre procesul de evaporare a metanului din mare pentru că linia țărmului, aflată în apropiere nu s-a modificat deloc.

Alte posibile explicații fac trimitere la formarea unor valuri sub acțiunea unor vânturi puternice, gaze care ies la suprafață din adâncurile mării de hidrocarburi, materiale solide care plutesc sau sunt în suspensie la mică adâncime sub suprafață. O altă variantă susține că ar putea fi vorba de efectele schimbărilor de anotimpuri pe Titan — în emisfera nordică a satelitului începea vara. NASA a anunțat că nu exclude nicio ipoteză fără o verificare riguroasă.

O echipă de astronomi a descoperit o stea „care nu ar fi trebuit să existe”

Într-o galaxie din relativa apropiere a Căii Lactee se află o stea neutronică, o rămășiță a unei stele care a trecut printr-un proces de colaps gravitațional, dar care strălucește cu intensitatea a 10 milioane de sori, mai strălucitoare decât și-ar fi putut imagina astronomii care susțin că este vorba despre „o stea care nu ar fi trebuit să existe”. Această stea neutronică a fost inclusă în categoria unor surse de lumină pe cât de strălucitoare pe atât de rare, așa-numitele surse de radiații X ultra-luminoase (ULX — ultra-luminous x-ray).

Deși nu este cea mai mare astfel de sursă observată, această stea neutronică are o strălucire de 10 ori mai puternică decât orice altă stea neutronică descoperită până în prezent. Obiectele cosmice ULX apar, de obicei, atunci când o gaură neagră devorează o stea din apropiere. Imensa forță gravitațională a unei găuri negre atrage gazele fierbinți ale stelei, așa cum am desfășura un ghem de sfoară, consumând încet steaua din apropiere. Pe măsură ce gazul stelar se prăbușește în gaura neagră, se formează un disc ultra-luminos, extrem de fierbinte, în jurul găurii negre, disc pe care astronomii îl pot observa de pe Pământ. Temperatura gazelor din acest disc este de ordinul zecilor de milioane de grade pe scara Fahrenheit, iar cea mai mare parte a luminii pe care o emite un astfel de disc este sub formă de radiații X.

Cometa Siding Spring a trecut prin apropierea lui Marte fără a afecta sondele de pe orbita planetei

În a doua jumătate a lunii octombrie cometa Siding Spring a trecut prin apropierea relativă a planetei Marte, oferindu-le astronomilor două premiere: prima cometă observată de pe o altă planetă cu ajutorul sondelor aflate pe orbita lui Marte dar și la sol, dar și prima oară când această cometă poate fi observată, trecerea ei având o periodicitate de peste 1 milion de ani.

Această cometă a trecut la aproximativ 140.000 de kilometri distanță de Marte, la puțin mai mult de o treime din distanța de la Pământ la Lună și de 10 ori mai aproape de suprafața acestei planete decât orice altă cometă care a trecut prin apropierea Pământului în istoria observațiilor astronomice, conform NASA. Cometa, denumită după observatorul australian Siding Spring unde a fost descoperită în urmă cu mai bine de un an, își are originea în Norul Oort, format din asteroizi și comete rămase la marginea sistemului solar după aprinderea Soarelui, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani.

Erupțiile solare sunt provocate de arcadele de plasmă instabile ce se formează la suprafața Soarelui (studiu)

La sfârșitul lunii octombrie au fost publicate informații despre modul de formare a erupțiilor solare. Acestea sunt probabil provocate de giganticele arcade de plasmă magnetizată care se formează la suprafața Soarelui, o descoperire care îi aduce pe oamenii de știință cu un pas mai aproape de estimarea cât mai exactă a posibilelor erupții care au capacitatea de a afecta sistemele de comunicații și infrastructura energetică terestră. Astronomii au observat de mult timp aceste gigantice arcade din plasmă, denumite și „bucle coronale” sau „proeminențe” care se formează la suprafața solară. Aceste structuri concentrează puternice linii de câmp magnetic în spirale și sunt străbătute de puternice fluxuri electrice. Folosind informațiile culese cu ajutorul satelitului nipon Hinode, al satelitului NASA Solar and Heliospheric Observatory (SHO) și prin intermediul Observatorului Paris-Meudon, cercetătorii au observat că erupțiile solare par să-și aibă originile în aceste gigantice arcade de plasmă, instabile din punct de vedere magnetic.

Explozie a rachetei Antares, la câteva secunde de la lansare, ce a dus la distrugerea capsulei cargou Cygnus

O rachetă portantă Antares a explodat la câteva secunde după lansarea din 28 octombrie, de la baza spațială din insulele Wallops, în apropierea coastei statului Virginia, accident în care a fost distrusă capsula Cygnus care transporta provizii, echipamente și materiale pentru experimente spre Stația Spațială Internațională (ISS), însă pierderile nu au fost de importanță critică pentru membrii echipajului ISS. Acesta este primul accident produs după ce NASA a renunțat la flotila sa de navete spațiale și a apelat la operatori din mediul privat pentru a asigura aprovizionarea avanpostului orbital. Valoarea rachetei Antares, a capsulei Cygnus și a încărcăturii pierdute a fost estimată la 200 de milioane de dolari.

NOIEMBRIE

Sonda Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67/P Ciuriumov-Gherasimenko

Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67/P Ciuriumov-Gherasimenko, aflată la o distanță de 22 de kilometri. Premiera asolizării modulului robotizat Philae pe nucleul unei comete a avut loc la 12 noiembrie. Philae fusese lansat de pe sonda spațială europeană Rosetta cu șapte ore mai devreme. Asolizarea sa este punctul culminant al unei misiuni spațiale lansate cu peste 20 de ani în urmă și al unei călătorii interplanetare de mai bine de zece ani a sondei Rosetta.

Găurile negre supermasive sunt chiar mai masive decât se credea

La sfârșitul lunii noiembrie, o echipă de astrofizicieni de la Universitatea din Southampton (Anglia) a publicat un studiu în care susțin că găurile negre enorme aflate în centrul majorității galaxiilor sunt semnificativ mai masive decât se credea și a propus o nouă metodă, bazată pe geometrie, pentru a măsura distanța până la găurile negre din centrul galaxiilor îndepărtate. În centrul galaxiei NGC 4151 se află un veritabil „monstru” cosmic supranumit „Ochiul lui Sauron” (trimitere la reprezentarea ochiului atotvăzător al lui Sauron din seria „Stăpânul Inelelor”).

Ei au ajuns la concluzia că găurile negre supermasive sunt cu 40% mai masive decât se credea. Aceste găuri negre pot conține masa a sute de milioane sau chiar a câteva miliarde de sori. În ceea ce privește măsurarea distanței până la „Ochiul lui Sauron”, cercetătorii au apelat la geometria de bază. Pe măsură ce gaura neagră din centrul galaxiei NGC 4151 se hrănește cu norii de gaze cosmice din apropiere, această materie se încălzește foarte puternic și începe să emită radiații ultraviolete. Această radiație, la rândul ei, încălzește un inel de praf cosmic aflat pe orbita găurii negre, iar praful începe să emită radiații în spectrul infraroșu.

Observațiile făcute de pe Terra au determinat că decalajul de timp dintre emisiile de radiații ultraviolete și cele de radiații în spectrul infraroșu este de 30 de zile. Iar cum viteza luminii este o constantă universală, calcularea distanței dintre gaura neagră și inelul de praf cosmic de pe orbita ei devine o problemă simplă. Apoi, cercetătorii au folosit telescoapele gemene Keck din Hawaii pentru a măsura unghiul sub care poate fi văzut acest inel de praf — un unghi de doar 12 milionimi de grad.

Astfel, distanța de la gaura neagră până la inelul de praf cosmic formează baza un triunghi isoscel, iar cele două laturi egale ale triunghiului reprezintă distanța de la Pământ la fiecare parte a inelului de gaz. Iar cum valoarea unghiului ascuțit din vârful acestui triunghi isoscel este cunoscută, lungimea celor două laturi egale poate fi calculată. Conform acestei metode, distanța până la gaura neagră din centrul galaxiei NGC 4151 este de 62 de milioane de ani lumină, rezultat cu un grad de eroare de doar 13,5%.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata