Spectaculoasele grote de la Ajanta şi Ellora din India

0

http://www.dozadebine.ro/wp-content/uploads/2015/01/Ajanta.jpg

Ajanta şi Ellora sunt două ansambluri monumentale formate din grote săpate în stâncă, ce definesc realizările indiene în artă şi arhitectură.

Deşi cele două monumente sunt separate de o distanţă de aproximativ 100 km, acestea sunt adesea menţionate împreună, deoarece estetica şi importanţa lor sunt egale şi deoarece ambele sunt situate în districtul Aurangabad al statului Maharashtra.

Însă în timp ce la Ajanta particularitatea este dată în mare parte de picturile frumoase cu tematică budistă de pe pereţii grotelor, la Ellora importanţa este dată de coexistenţa sculpturilor şi ansamblurilor arhitecturale aparţinând de trei religii diferite: budism, hinduism şi jainism.

Ajanta

Ajanta1

Ansamblul Ajanta este compus dintr-un grup de 30 de peşteri de dimensiuni diferite, excavate în stânca unui deal în formă de potcoavă, la care se ajunge printr-o trecătoare îngustă, săpată de râul numit Waghora. Fiecare grotă a fost legată de trecătoare printr-o pasarelă, din care acum au mai rămas doar nişte resturi. Grotele au primit numele după un sat din apropiere, Ajanta.

Ajanta2

Ansamblul de grote se remarcă mai ales prin pictură, o capodoperă a artei religioase budiste, care redă figuri ale lui Buddha şi reprezentări ale legendelor care vorbesc despre vieţile anterioare ale lui Buddha.

Grotele au fost construite în două etape, un grup fiind realizat începând din secolul al II-lea înaintea erei noastre, iar al doilea grup în perioada 400-650 era noastră. Călugării budişti au folosit aceste grote pentru a se retrage într-un loc liniştit în timpul musonului. Cum au avut o mulţime de timp în astfel de retrageri, l-au folosit pentru aprofundarea căutărilor lor religioase, pentru rugăciune şi discuţii.

Ajanta3

Au existat două tipuri de grote – vihara şi chaityagriha. Grotele vihara sunt mănăstiri utilizate pentru viaţă şi rugăciune. Acestea sunt formate din săli pătrate, cu chilii mici de-a lungul pereţilor laterali. Chiliile au fost utilizate de către călugări pentru odihnă şi alte activităţi, în timp ce spaţiul pătrat central era folosit doar pentru rugăciune.

Partea din faţă a unei grote vihara este adesea marcată de un pridvor cu coloane şi încă un spaţiu interior, paralel cu pridvorul. Celelalt tip de grotă, chaityagriha, reprezintă săli folosite pentru rugăciuni. Acestea sunt formate dintr-un tunel lung ca o peşteră, cu coloane rotunde pe ambele părţi. La capătul peşterii se află stupa, care constituie simbolul lui Buddha.

Ajanta4

De-a lungul timpului, grotele au fost abandonate de două ori. Mai întâi, pe o perioadă de aproape 300 de ani, pentru că populaţia locală a devenit hindusă. Grotele şi excavările au prins viaţă din nou la urcarea pe tron a împăratului Harishena din dinastia Vakataka, dar au căzut iar în uitare după moartea acestuia, în 477 e.n.

De data aceasta au rămas abandonate timp de aproape 1.000 de ani, până ce John Smith, un ofiţer britanic, a descoperit, accidental, intrarea în Grota nr.10, la 28 aprilie 1819, în timp ce era la vânătoare de tigri. John Smith a vandalizat, de fapt, pereţii pe care şi-a săpat numele şi data la care s-a aflat acolo, lucru care acum este departe de a fi considerat normal.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.