Dansul aurorelor boreale

0

Lumini purpurii, verzi sau de un alb fantasmatic dansează pe cerul arctic în nopțile senine. Sunt „luminile Nordului”, pe care cei mai norocoși turiști le vor putea vedea în timpul iernii, potrivit site-ului hola.com.

Pentru vikingi, erau reflexe ale strălucitoarelor armuri ale walkiriilor trimise de zeul Odin (zeul suprem în mitologia nordică). Unii le considerau suflete poznașe ale copiilor care mureau la naștere, iar potrivit altor povestiri nordice, sclipirile ar fi provocate de cozile vulpilor arctice care ating zăpada în goana lor.

Știința, mai puțin poetică, tranșează originea aurorelor boreale spunând că sunt cauzate de explozii solare în cursul cărora astrul-rege lansează enorme cantități de particule încărcate cu energie care sunt atrase de câmpul magnetic al polilor Pământului și, la intrarea în contact cu atmosfera acestuia, se transformă în acele vâlvătăi supranaturale. Indiferent de explicația pentru care optează, turiștii care au privilegiul de a admira aurora boreală nu vor putea decât să admită că este vorba despre una dintre cele mai emoționante capodopere ale Naturii.

Noaptea, în singurătatea unui peisaj ce dă fiori de gheață, ceea ce la început se vede ca o suavă perdea strălucitoare se va mări, cu puțin noroc, până ce va deveni o vâlvătaie verde sau purpurie, portocalie, de un roșu intens sau de un alb fantasmatic, împăunându-se în înaltul cerului într-un dans hipnotic de o eterică și neasemuită frumusețe.

Poate rămâne aproape fixă sau își poate schimba forma în fiecare clipă, poate dura ore în șir sau numai câteva secunde, jucându-se de-a v-ați ascunselea cu publicul care, rezistând unei respectabile cantități de grade sub zero, o așteaptă. Singurul lucru sigur este că niciodată nu vor exista două aurore egale și că incertitudinea cu privire la apariția fenomenului face parte din farmecul său.

Deși ‘luminile Nordului’ apar în realitate pe parcursul întregului an și, desigur, și la greu accesibilul Pol Sud, sunt perceptibile pentru ochiul omului numai când există condiții prielnice.

Sunt capricioase și, chiar dacă ne-am afla în momentul și locul potrivit, niciodată nu vom putea avea garanția absolută că le vom putea admira până ce nu le vom vedea gravitând literalmente deasupra capului. În extrem de rare situații, acest emoționant fenomen astronomic a putut fi admirat în zone geografice sudice precum cele din Spania. Cel mai frecvent se poate vedea în împrejurimile Polului Nord geografic, între 60 și 75 de grade latitudine.

Norvegia este unul dintre aceste teritorii privilegiate în care turiștii pot ieși în întâmpinarea aurorei boreale. Pe măsură ce se apropie de sfârșit lunile în care ‘soarele de la miezul nopții’ luminează cerul, aurorele preiau ștafeta pentru lungile nopți polare.

Dacă activitatea solară a fost suficient de însemnată și nu se întrezăresc nori și precipitații, ‘luminile Nordului’ se pot vedea între echinocțiul de toamnă și cel de primăvară, adică între 21 septembrie și 21 martie, mai probabil între orele 18:00 și 01:00, în zone cu slabă poluare luminoasă, ceea ce include în acest caz luna.

Deși uneori aurorele boreale ajung să fie văzute în întreaga țară, cele mai bune locuri pentru a le admira se află dincolo de Cercul Polar Arctic, cu scene stupefiante precum insulele muntoase Lofoten, mult mai sălbatice sub mantia de zăpadă din timpul iernii decât în cursul verii, sau foarte frumosul dar mai puțin cunoscutul arhipelag Vesteralen.

… sau, înainte de a ajunge la Capul Nord, în stepele împânzite de reni ale Laponiei norvegiene, unde de peste 11.000 de ani locuiesc samii. Acolo, turiștii pot aștepta aurorele boreale adăpostiți în hoteluri făcute din blocuri de gheață precum cele care în fiecare sezon se ridică în apropiere de orășelele Kirkenes și Alta, sau pot porni în căutarea lor într-o expediție cu snowmobilul, cu o sanie trasă de câini husky sau echipați doar cu schiuri ori cu rachete de zăpadă.

Site-ul hola.com le recomandă turiștilor să nu rateze ocazia de a merge prin localitățile sami Karasjok și Kautokeino, de a conduce prin infinitele stepe înzăpezite ale regiunii lapone Finnmark, de a participa la un safari cu snowmobilul sau la o expediție cu sania trasă de câini, cu atât mai spectaculoasă cu cât durează mai mult și trece prin locuri mai singuratice, de a ajunge pe platourile pe care renii își petrec iarna, de a vedea arta rupestră din Alta, înscrisă de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial, sau de a atinge cel mai nordic punct al Europei continentale, Capul Nord.

Turiștii pot savura dulciurile, peste care tronează delicioasele tarte de casă cu fructe de pădure. Pot degusta, de asemenea, delicatese precum adevăratul somon sălbatic, păstrăv pregătit în cele mai diverse forme, carne de vânat, inclusiv carne de elan și de ren.

În Norvegia, sezonul aurorelor este cuprins între 21 septembrie și 21 martie, dar lunile care, în principiu, oferă mai multe posibilități de a le vedea sunt octombrie, februarie și martie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: hola.com

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.