Zootehnia şi agricultura modernă, în goana după profit şi producţie mare cu investiţie minimă, au dezvoltat folosirea de substanţe chimice – care ajută la rezultate bune, pe termen scurt, dar au efecte dezastruoase, pe termen mediu şi lung.
Astfel, toate animalele crescute în ferme (vaci, porci, oi, capre, găini etc) sunt tratate regulat şi continuu cu antibiotice, atât pentru ”prevenţia” bolilor, cât mai ales pentru stimularea creşterii (în medii supra-aglomerate, animalele îşi încetează în mod natural creşterea – ÎNŢELEPCIUNEA NATURII este ”păcălită” de şiretenia umană).
În Statele Unite, în 1998 se foloseau circa 9 milioane de kilograme de antibiotice în hrana animalelor de fermă, drept componente obişnuite ale hranei lor zilnice! (Antibiotice din plante – Stephen Harrod Buhner, Editura Litera – 2014).
Şi nu mai menţionăm de hormoni, de cortizonice sau alte substanţe chimice folosite în tratamentul animalelor!
Bacteriile, ca întotdeauna, au început să înveţe şi să ”se obişnuiască” repede cu aceste antibiotice, să devină din ce în ce mai rezistente, dar şi din ce în ce mai agresive. Sunt multiple studii care au arătat cum aceste bacterii trec de la animale (şi produsele obţinute din acele animale) la om.
Există câteva ameninţări extrem de grave pentru oamenii care consumă regulat produse ale ”industriei” de masă:
- E.coli (sau colibacilul) de la vite
- Salmonella – de la găini şi ouă
- şi Campylobacter – de la găini.
Unele bacterii au devenit FOARTE REZISTENTE la antibiotice, medicii fiind la ora actuală neputincioşi în faţa lor.
Printre acestea, cele mai rezistente au devenit E. coli (sau colibacilul), Stafilococul, Streptococul şi Klebsiella.
Stafilococul auriu este ”regina” bacteriilor rezistente – medicii moderni. NU MAI AU ANTIBIOTICE care să poată distruge această bacterie.
CUM S-A AJUNS LA ACEASTĂ SITUAŢIE?
Animalele din ferme sunt stresate, crescute înghesuit, aglomerat, fără mişcare, fără lumină naturală (de multe ori), sunt hrănite adesea cu hrană contaminată şi adăpate cu apă contaminată, expuse muştelor, şoarecilor, şobolanilor (ce transportă o infecţie de la o cireadă la alta), stau în culcuşuri murdare şi sunt tratate cu antibiotice (care în mod ironic, le fac şi mai vulnerabile la boli) şi alte substanţe chimice.
Nicholas Fox, în cartea sa Spoiled: The Dangerous Truth about a Food Chain Gone Haywire spune:
”Fiecare condiţie care presupune răspândirea bolilor de la animal la om practic s-a înrăutăţit. Agricultura a devenit mai intensivă, sacrificarea animalelor a devenit tot mai mecanizată şi mai rapidă, produsele procesate în loturi chiar şi mai masive, iar distribuţia a devenit mai vastă”.
Dr. Jeffrey Fisher, în cartea sa The Plague Makers, merge şi mai departe:
”Bacteriile rezistente rezultate din această practică nesăbuită nu se limitează la animalele la care se dezvoltă. Nu există ”bacterii ale vacii”, ”bacterii ale porcului” sau ”bacterii ale găinii”. La nivel de lume microbiană, noi, oamenii, alături de restul regnului animal, suntem parte a unui imens ecosistem. Aceleaşi bacterii rezistente care cresc în tractul intestinal al vacii sau al porcului pot să ajungă, în cele din urmă, şi în corpurile noastre şi chiar o fac”.
Folosirea abuzivă, exagerată a antibioticelor în ultimii zeci de ani, pentru orice fleac de infecţie sau răceală (atât de către medicii umani, cât şi de către medicii veterinari) – a dus la apariţia acestei REZISTENŢE fără precedent a bacteriilor împotriva medicamentelor moderne.
Acest pericol de infestare cu bacterii rezistente şi agresive şi apariţia unor boli grave în populaţii slăbite imunitar (pentru că şi oamenii sunt trataţi excesiv cu antibiotice de foarte devreme, în vieţile lor) – este un pericol real şi în continuă creştere.