100 de ani de la naşterea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpașu (1986-2007), s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, comuna Stănceni din județul Botoșani. A fost cel de-al zecelea dintre cei unsprezece fii ai familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu. La botez a primit numele de Toader. Între 1921 și 1927 a urmat școala primară din satul natal.

Atras de viața monahală, în anul 1928, a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din județul Botoșani, aparținând de Mănăstirea Vorona din același județ. La 14 septembrie 1931, a fost primit în rândul fraților-elevi la Semniarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a rămas vreme de un an, în 1932 fiind admis la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica din București. După absolvirea Seminarului (1940), a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității din București (1940-1944). În 1945 a obținut Diploma de Licență în Teologie, specialitatea Liturgică, primind calificativul „Magna cum laude”.

Citeste si:  Negocierile cu privire la concedierea a mii de oameni la Audi s-au împotmolit

Între anii 1946 și 1948, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași, iar în 1949 a urmat cursurile pastorale preoțești. A intrat în monahism la 6 august 1935, la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț, primind la călugărie numele de Teoctist. A ocupat, pe rând, posturile de ierodiacon, diacon, preot, ieromonah, eclesiarh, exarh al mănăstirilor, vicar administrativ și arhimandrit în diferite lăcașuri de cult din Moldova.

La propunerea patriarhului Justinian, la 28 februarie 1950, a fost ales, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul „Botoșăneanul”. La scurt timp, la 5 martie 1950, a fost ridicat la rangul de arhiereu, în Catedrala „Sfântul Spiridon-Nou” din Capitală, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos.

În calitate de episcop-vicar patriarhal (1950-1962), Teoctist a fost rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954), îndeplinind în același timp și atribuțiile de secretar al Sfântului Sinod și de vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; din 1954 și până în 1962 a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 28 iulie 1962, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, iar la 16 septembrie l-a înscăunat, episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, funcție în care a rămas timp de zece ani. În această calitate, a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc. În perioada decembrie 1969-decembrie 1970, Teoctist a îndeplinit funcția de locțiitor de episcop al Oradiei, Bihorului și Sălajului.

Citeste si:  Ludovic Orban: Creşte nemulţumirea românilor faţă de PD-L

La 28 ianuarie 1973 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Craiova de către patriarhul Justinian, la 25 februarie 1973.

A fost ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei la 25 septembrie 1977, fiind înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași la 9 octombrie 1977. În perioada iulie 1980-ianuarie 1982, a fost delegat de Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului. După moartea patriarhului Iustin Moisescu (31 iulie 1986), Teoctist a devenit locțiitor de patriarh.

Citeste si:  PNDR: Se lansează o nouă sesiune de depunere de proiecte pe Măsura 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în demnitatea de arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Munteniei și Dobrogei, locțiitor al Scaunului Cezareii Capadociei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la 9 noiembrie 1986. La 19 noiembrie 1986, a fost instalat în Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

După evenimentele din decembrie 1989, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990, patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea de la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. S-a retras la Mănăstirea Sinaia, revenind însă în scaunul patriarhal după trei luni, la cererea clerului și în urma hotărârii Sfântului Sinod.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata