Evident că în timpul procesului acesta a fost acuzat de numeroase escapade amoroase, de abuzuri împotriva femeilor din oraș și de multe altele.
După decapitare, Johann Schuller von Rosenthal a fost îngropat în vechiul cimitir de lângă Scara Acoperită, într-un mormânt săpat în partea de jos a acestuia.
Din documente reiese că Johann Schuller von Rosenthal este ultimul personaj decapitat care a stat în arest în Camera de Tortură, vechea închisoare militară a orașului, care este acum unul dintre obiectivele intens vizitate ale Muzeului de Istorie din Sighișoara.
‘De existența Camerei de Tortură se leagă un eveniment nefericit al orașului, este vorba de marele incendiu al orașului din 30 aprilie 1676, când 80% din oraș arde, inclusiv Turnul cu Ceas. După un an turnul este restaurat și cu acea ocazie unul dintre gangurile de acces pe sub turn este blocat, zidit, și în acest spațiu se va înființa o închisoare militară. Ea a funcționat pe parcursul secolului al XVIII-lea și a funcționat ca și cameră de tortură cu diferite obiecte de tortură (…) Perioada comunistă a dus la închiderea ei și a fost redeschisă publicului în 1998′, a spus Nicolae Teșculă.
În această încăpere, pe grinda unui geam există o serie de scrijelituri ale foștilor condamnați, o inscripție cât de cât ilizibilă este ‘Morgen werde ich …’ adică ‘Mâine voi fi…’. Tot în Camera de Tortură există și piatra care atârna de gâtul celor care erau legați la stâlpul infamiei în Piața Mare a Cetății, grea de 6 kilograme.
‘În încăpere mai sunt câteva cătușe. Este foarte interesant că în acea perioadă cătușele erau folosite pentru o mână și pentru un picior, nu cătușe pentru mâini sau cătușe pentru picioare. Mai avem un jug de lemn pentru transportarea condamnaților către judecare și către supliciu și, de asemenea, câteva replici după codul penal al împărătesei Maria Tereza, Constitutio Criminalis Thereziana din 1768-1769.
Este ultimul cod penal din această zonă care permite, în cadrul procedurii de anchetă, utilizarea torturii (…) Este un manual cumplit de tortură, pentru că este standardizat. Sunt proceduri pentru torturi, o scară pe care era întins condamnatul și ars sub braț, o roată pe care condamnatul era ridicat și apoi lăsat jos, plus diverse proceduri de supliciu. Noi, la Camera de Tortură, avem o replică după această scară și această roată’, a precizat directorul muzeului sighișorean.
Acesta a arătat că în codul penal sunt standardizate și modalitățile de tortură prin zdrobirea degetelor și a piciorului, așa numita cizmă spaniolă, precum și procedurile de legare a mâinilor.
‘Acest cod penal a stat la baza condamnării conducătorilor Răscoalei de la 1784, numită și Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, pe baza ei Horea și Cloșca au fost trași pe roată. Oficial toate procedurile de tortură trebuiau să se aplice și la Sighișoara, problema era dacă tortura era aplicată pentru cei acuzați de trădare sau de omor, erau cele mai grave pedepse care aduceau condamnarea la moarte. După vechiul cod, se cunoaște faptul că în Sighișoara, cei care trădau — nu numai trădarea orașului, ci și a familiei — și cei care omorau, erau decapitați (…) Ulterior, tortura a fost eliminată’, a conchis Nicolae Teșculă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: ro.wikipedia.org