Practica „Bunătăţii”

Am stiut dintotdeauna că trăsăturile unei persoane Inţelepte, care a depăşit vârsta ”copilăriei” omeneşti (indiferent de vârsta biologică, care nu este relevantă) – sunt reprezentate de BUNĂTATE, COMPASIUNE, IUBIRE şi COMPORTAMENT frumos (amabilitate) – atât cu sine, cât şi cu cei din jur.

BUNĂTATEA a reprezentat pentru mine ”măsura” după care i-am ”măsurat” (inconştient) pe toţi cei pe care i-am întâlnit (şi după care m-am evaluat în continuu pe mine).

Lipsa bunătăţii în comportament m-a făcut să mă îndepărtez de mulţi oameni din viaţa mea  fără să mă gândesc prea mult de ce am făcut-o.
Mulţi dintre foştii mei profesori, sau maeştrii pe calea spirituală, au fost oamenii extrem de inteligenţi, cultivaţi, erudiţi şi mai ales, foarte experimentaţi. Dar de multe ori, lipsiţi de BUNĂTATE în relaţiile cu cei din jur sau cu sine.

Profesorul meu de macrobiotică, cel care mi-a deschis ochii cu privire la alegerile alimentare greşite ale oamenilor, era o persoană fascinantă, un vorbitor şi lector care te ţinea nemişcat, ore întregi, cu toată cunoaşterea şi elocvenţa sa, dar NU ERA UN OM BUN. Nu se trata cu bunătate pe sine (îşi forţa şi biciuia corpul fizic, sau limitele sale energetice) şi mai ales, nu-i trata cu bunătate pe cei din jur.

La fel şi prima mea profesoară mea de homeopatie, una dintre cele mai bune şi inteligente doctoriţe pe care le-am întâlnit în viaţa mea, cunoscătoare de multe limbi străine, o persoană umblată în lume şi cunoscătoare a multor detalii ale vieţii civilizate. Dar NU O PERSOANĂ BUNĂ. Ci una plină de prejudecăţi la adresa oamenilor şi mai ales, o persoană care discrimina continuu: ”acela merită / celălalt nu merită”.

Indiferent cât de multe mi-a oferit o circumstanţă sau o anumită persoană, dacă nu regăseam ”bunătate” ca valoare sau ca reper, mai devreme sau mai târziu, am plecat şi am lăsat circumstanţa / persoana respectivă (după ce stăteam destul de mult acolo, pentru a-mi învăţa şi înţelege lecţia). Şi când plecam, NU MĂ MAI UITAM ÎN URMĂ (mă comportam la fel de lipsită de bunătate, cum se comportau toţi ceilalţi din jurul meu).

Abia târziu am înţeles ”tiparele de comportament” pe care le-am identificat şi regăsit repetat în viaţa mea. Am înţeles cum m-am obişnuit, din copilărie şi până târziu în viaţa mea de adult, să accept să stau lângă adulţi LIPSIŢI DE BUNĂTATE (în relaţiile cu ei înşişi sau cu cei din jur). M-am obişnuit SĂ MĂ TRATEZ FĂRĂ BUNĂTATE şi să-i accept pe ceilalţi care făceau acelaşi lucru cu mine (şi cu ei înşişi).

Chiar mi se părea CIUDAT sau NEOBIŞNUIT să fiu tratată cu COMPASIUNE, cu BUNĂTATE sau cu IUBIRE de către cei din jur – pentru că eu NU ŞTIAM SĂ MĂ TRATEZ ÎN acest fel şi nu eram obişnuită să primesc acest lucru de la ceilalţi.

Priveam cu suspiciune pe oricine mă lăuda sau îmi făcea un compliment (deşi în adâncul sufletului, aşteptam cu aviditate o laudă sau un compliment!). Şi mi se părea ”normal” să fiu certată, mustrată, atenţionată şi să mi se spună zilnic cât sunt de neîndemânatică, de necunoscătoare şi de proastă / rea.

Şi mult timp am considerat ”normal” ca cei mai ”importanţi” oameni (profesorii, maeştrii, ghizii mei spirituali) să se comporte ”sever”/lipsit de bunătate faţă de mine. Şi am acceptat de multe ori să fiu abuzată (în toate formele – energetic, verbal, chiar şi material sau fizic) de către ceilalţi, cu multă lipsă de compasiune şi bunătate, fără să protestez sau să ripostez.

Mi s-a părut ”normal” ca severitatea (şi abuzul) să fie COMPORTAMENTUL ACCEPTABIL, iar ”bunătatea” să fie doar o ”ciudăţenie” din cărţile cu poveşti.

Deşi undeva, în adâncul sufletului meu, am ştiut dintotdeauna că semnul unei fiinţe MATURE cu adevărat o constituie comportamentul cu bunătate, compasiune, iubire – faţă de sine şi de ceilalţi.

Doar în momentul în care energia mea interioară s-a schimbat, şi EU AM ÎNCEPUT să mă comport cu bunătate faţă de minesă-mi aloc timp în programul meu aglomerat = timp pentru odihnă, timp pentru relaxare, timp pentru gândire şi timp pentru a-mi da seama CE MI SE ÎNTÂMPLĂ, de fapt, abia atunci şi ceilalţi au început să se comporte cu BUNĂTATE faţă de mine.

Schimbându-mi vibraţia  am atras alţi oameni în preajma mea, care corespundeau acelei vibraţii. Şi în acelaşi timp, am determinat ca oamenii care erau dintotdeauna în jurul meu să manifeste şi ei ACEEAŞI vibraţie, în rezonanţă cu cea cu care mă tratam eu! AM SCHIMBAT COMPORTAMENTUL CELORLALŢI FAŢĂ DE MINE, DUPĂ CE AM REUŞIT SĂ SCHIMB CEVA ÎN MINE!

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.