Adrian Mitroi: Acordurile de finanţare şi supervizarea externă, de tip stand-by, vor fi întotdeauna oportune, până la aderarea la euro

Acordurile de finanțare și supervizarea externă, de tip stand-by, vor fi întotdeauna oportune, cel puțin până la aderarea noastră la euro, deoarece sunt o asigurare la riscurile externe, dar și la cele interne reprezentate de deciziile politice incorecte sau amânate contraproductiv, consideră Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE).

Acesta a subliniat, într-un interviu acordat AGERPRES, că infrastructura ar fi trebuit să fie principalul motiv pentru concedierea imediată și definitivă a liderilor politici inabili, dacă în ultimii 25 de ani am fi votat cu gândul la copiii noștri.

În interviu, profesorul din cadrul ASE vorbește, printre altele, despre inflație, politică monetară, dobânzi și curs de schimb.

AGERPRES: Anul trecut, din ianuarie până în august, am avut deflație pe CORE 2 ajustat, un indicator care reflectă variația prețurilor libere și cu volatilitate relativ redusă. În ceea ce privește inflația (indicele prețurilor de consum — IPC) vedeți un pericol privind valori negative în acest an?

Adrian Mitroi: Situația noastră este asemănătoare cu zona euro, inflația CORE a evoluat de la negativă la ușor pozitivă, acum subunitară, în principal din aceleași cauze, respectiv „deflația” petrolului, politicile monetare ultra-acomodative, procesul constant de dezintermediere financiară, creșterea modestă a salariilor reale și incertitudinea ciclului economic, dar și temerile de ordin politic și de siguranță socială.

Inflația scăzută este un fenomen generalizat întrucât toate băncile centrale ale lumii sunt angajate ferm în activism monetar acomodativ de reducere a dobânzilor, de injecție de lichiditate, de monetizare directă sau indirectă a deficitelor fiscale și de scădere a cursului monedei naționale.

România se află în continuare pe trend dezinflaționist datorită scăderii prețului combustibililor (5% în 2014), al produselor vegetale (un an agricol bun), reorientării unor mărfuri alimentare destinate pieței din Rusia.

Dacă inflația din ianuarie va reprezenta un minim, iar estimările pentru tot anul rămân în jurul valorii estimate de 2,1%, atunci, pentru a păstra rata de politică monetară cu un mic avantaj și pentru debitori, adică ușor peste inflație, ciclul de relaxare monetară se va încheia cu cel mult o singură scădere, doar până la 2%.

Dacă aprecierea în continuare a dolarului și creșterea prețului materiilor prime se vor întâmpla în prima jumătate a anului, un scenariu probabil este că dobânda actuală de 2,25% va fi cea mai scăzută valoare în acest ciclu de acomodare monetară. Cota scăzută de TVA în panificație a fost direct favorabilă pentru CORE 2, iar acum acest indicator relevant al tendinței prețurilor este acum ușor pozitiv și stabil.

Inflația externă este în scădere, deci e firesc să avem mărfurile și serviciile la prețuri stabile, scăzute. Produsele agricole sunt ieftine în continuare, dar unele efecte inflaționiste, de genul accize la tutun calculate la curs mai depreciat sau modificări amânate pentru prețurile administrate, pot ridica ușor anticipările inflaționiste.

AGERPRES: Să înțeleg că nu trebuie să ne temem, pe termen scurt sau mediu, de pericolul deflației?

Adrian Mitroi: Nu, sigur nu. Revenirea economică ușoară, dar susținută în Europa, și așteptările de stabilizare a inflației în jurul cifrei neutre de 2% sunt, deocamdată, argumente împotriva acestui fenomen.

Cel mai important, așteptările ceva mai optimiste ale agenților economici, individuali și corporații, nu sunt de scădere a prețurilor ci de creștere economică și probabil de salarii.

Fenomenului deflației (efect secundar și consecința neintenționată a politicilor monetare ultra-acomodative, al jocului dur pe piața energiei neconvenționale, al avansului economic constant asiatic — exportator de prețuri mici și dezinflație, dar și importator de joburi occidentale) are pentru noi doar valoare teoretică.

Deocamdată, manualul de utilizare este scris, de 25 de ani, doar în limba japoneză.

Avem o bancă centrală care, fără pauză, ne-a explicat, dar și sugerat și oferit, alternativa ocolirii riscului valutar, atât pe partea de credit, dar și pe cea de debit. Într-o lume de randamentele negative, dobânda reală pozitivă pe leu, deși mică, este o mare valoare. Un randament net poate ajunge aritmetic negativ din ajustarea rentabilității nominale cu inflația, costurile de administrare ale investiției, impozitele și comisioanele operaționale.

Cum băncile nu par că mai au nevoie de economiile noastre, un pas firesc va fi către o piața cursivă, largă și adâncă a titlurilor de stat pentru populație.

În Romania, suntem și mai ales vom rămâne în continuare favorizați prin aceste dobânzi la leu ușor pozitive. Pentru a beneficia de acestea, trebuie totuși să fim dispuși să plătim cu cel mai de preț activ pe care îl avem — timpul, adică cu elongarea orizontului investițional sau de constituire a depozitelor. Odată cu revenirea economică sănătoasă randamentele pe termen mediu și lung vor fi mai mari, real pozitive. Astfel, asumarea de risc și renunțarea la consum pentru investire pe termen lung vor redeveni regulile de început ale prosperității.

AGERPRES: În ceea ce privește cursul francului elvețian (CHF), ce interval de variație vedeți pentru acest an, în raport cu leul, dolarul și moneda europeană?

Adrian Mitroi: Cursul de 1,07 CHF pentru un euro este acum pe noul său platou de echilibru. Această valoare este deocamdată compromisul acceptabil de către Banca centrală a Elveției, dar nu neapărat și de cei cu expunere sau tranzacții pe această monedă. Acest echilibru valutar este posibil să se mențină și pe termen mediu.

Totuși, de fiecare dată când se redeschide subiectul integrității zonei euro, presiunea de apreciere a francului revine neîntârziat.

Spre deosebire, cursul euro-dolar este mult mai susceptibil la volatilitate, în primul rând pentru că variabilele care îl influențează sunt atât de natură economică, dar și politică. Economia politică transatlantică este mai greu de anticipat decât politica economică europeană.

În cea ce privește cursul leu-franc, scenariul cel mai probabil, cred că este o stabilizare pe acest palier pentru următoarea perioadă. La fel, cursul de acum, în jur de 1,06 CHF pentru un dolar, exprimă un echilibru temporar, de stabilitate relativă, a francului față de dolarul puternic apreciat al ultimului an.

După aceeași logică, o continuare de depreciere a euro față de dolar ar trebui să susțină ciclul de relaxare monetară al leului, dar numai cu celelalte pre-condiții de macrostabilitate îndeplinite. Limita de jos este impusă și de un minim de dobândă reală implicită în dobânda de politică monetară, respectiv o dobândă pozitivă la facilitatea de depozit.

În ceea ce ne privește tensiunile creditului în franci, acestea au fost gestionate corect de sistem, sunt în procent mic și afectează doar o parte din debitorii privați. Pe termen lung, soluțiile specifice și nu cele generale vor fi de folos ambelor părți. Chiar dacă nu știm exact cine a fost gardianul acestei precauții, România nu are debitori instituționali (instituții publice) în monede cu risc valutar ridicat, de exemplu în franc elvețian.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.