A murit actorul George Motoi

Actorul George Motoi a încetat din viață, a anunțat fiica acestuia printr-un mesaj postat miercuri, 4 martie 2015, pe Facebook.

„Tatăl meu și-a trăit viața cu discreție și demnitate, prețuind fiecare clipă frumoasă și învățând din greșeli, cu bucurie și fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret și demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreția asupra bolii și asupra trecerii lui în neființă. Am de gând să-mi respect această promisiune și vă rog și pe voi să mă ajutați să fac acest lucru. Drum bun, tata, spre ceruri! Drum bun, George Motoi, spre ceruri!”, se arată în mesajul postat pe Facebook, semnat de fiica actorului, Raluca.

***

Reluăm documentarul despre marele actor — ”George Motoi, un actor ‘instrument al spectacolului”’

Distins, elegant, înalt, cu o ținută artistocrată, de neuitat în rolurile Caligula, Vlaicu-Vodă sau Alexandru Lăpușneanu, marele actor George Motoi s-a născut la 22 ianuarie 1936, la Arman, județul Caliacra, în Bulgaria, tatăl său, militar român, fiind detașat acolo. După cedarea Dobrogei de Sud, în 1940, familia actorului s-a mutat la Brăila.

”Tatăl meu era militar și a fost detașat cu serviciul în Cadrilater, dar, la scurt timp după ce m-am născut, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar noi a trebuit să ne întoarcem în România. Tata a fost trimis la Niculești-Jianu, o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila, era militar acolo. Tatăl meu a fost șef de post de jandarmi, pe urmă a fost șeful pazei la locuința de vară a regelui”, își amintea actorul într-un interviu.

Citeste si:  Agricultorii care aplică anumite practici agricole vor primi subvenţii complementare după 2014

A urmat cursurile primare la școala din Dudești. Își amintea cu plăcere perioada copilăriei, petrecută la țară, în satul brăilean.

”Vacanțele erau foarte frumoase la noi în sat. Vara era o plăcere, jucam fotbal, volei. (…) Eu, fiind stângaci, trăgeam bine cu stânga și eram pus extremă stângă. Deveneam așa, un fel de vedetă în satul acela. Iar la Brăila am fost chiar în echipa de volei. (…) Dădeam serbări, era o activitate tinerească foarte dezvoltată și foarte încurajată. Aveam o chestie formidabilă, probabil din natura mea venea asta. Făceam jocuri acasă, pe care le dirijam eu, le inventam eu, probabil de atunci aveam calități de regizor (…) Pe urmă, în școală, erau serbări, cântam, spuneam versuri, jucam piese de teatru”, povestea George Motoi în același interviu.

Între anii 1950-1954 a urmat studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și, în paralel, la Școala Populară de Artă din același oraș, deși părinții visau ca fiul lor să ajungă medic veterinar.

”Tata m-a trimis să fac liceul militar din Craiova, dorea să ajung militar. (…) Părinții mă vedeau doctor veterinar în armată. Eh, ei au îmbătrânit, eu am rămas singur, a trebuit să mă adaptez la vremurile noi, să pot exista, să-mi duc viața mai departe. Sigur că educația pe care am avut-o atunci a contat foarte mult”, mărturisea actorul.

Citeste si:  Actorul Ion Lucian a murit

 

  • Primii pași în actorie

În anul 1954, a dat examen de admitere și a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Irina Răchițeanu. După absolvire, în 1958, a plecat cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru, Teatrul Tineretului.

Rolul de debut a fost Marcov în ”Poveste de iubire” de Simonov, în 1958. A jucat la Piatra Neamț în perioada 1958-1960. Apoi, Teatrul din Bacău l-a ”împrumutat” pentru rolul titular din ”Don Carlos” de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. La Bacău a jucat numai roluri principale, de largă diversitate, în perioada 1960-1964, fiind remarcat în turneele din Capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din ”A douăsprezecea noapte” de Shakespeare (în regia reputatului Vlad Mugur).

 

  • Chemat la București de Radu Beligan

Teatrul Giulești din Capitală a vrut să-l angajeze, dar Vlad Mugur, preluând în 1964 direcția Teatrului Național din Cluj, l-a convins să meargă cu el. A jucat la Cluj în perioada 1964-1970. În 1967, a fost distribuit în rolul Caligula, din piesa omonimă scrisă de Albert Camus, în regia lui Vlad Mugur, rol care-l consacră. După ce l-a văzut în acest spectacol, Radu Beligan, director pe atunci al Naționalului bucureștean, l-a invitat să joace pe prima scenă a țării.

Citeste si:  Provocarea brutarilor la GastroPan - cea mai nouă pâine

”Eram la Cluj și am început să repetăm ‘Hamlet’, în care jucam rolul titular. Ajunsesem în primăvară, a venit vacanța, eu începusem și cariera de film, Vlad Mugur tocmai plecase în străinătate, într-o vacanță, iar eu venisem la București pentru o filmare, dar mă pregăteam și cu ‘Hamlet’. Eh, Vlad Mugur nu s-a mai întors din vacanță. Norocul meu a fost că domnul Beligan, care era director la Național atunci, venise la Cluj. El se pregătea să deschidă clădirea (…) Teatrului Național. Ne-a spus: ‘Măi, copii, eu caut acum regizori, actori, am nevoie de artiști valoroși. Vă rog să veniți la București’. M-am dus la Radu Beligan și i-am spus că Vlad nu mai vine. ‘Păi, vino la mine, la Național, dragă!’. Vedeți, pe vremea aceea, oamenii de teatru se duceau să vadă spectacolul altor regizori. Astăzi, obiceiul acesta grozav a dispărut din cauza orgoliilor”.

George Motoi s-a mutat la Naționalul din București în 1970, întrerupând la Cluj repetițiile la ”Hamlet”. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la capăt, din cauza plecării regizorului în străinătate, este unul dintre marile sale regrete.

Din 1970 și până în prezent a fost actor pe principala scenă românească, unde a jucat în numeroase piese, printre care ”Simfonia patetică”, ”Richard al III-lea”, ”Despot Vodă”, ”Numele trandafirului” sau ”Macbett”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata