Patriarhul Iustin Moisescu, un ierarh de prestigiu al întregii Ortodoxii (105 ani de la naştere)

Iustin Moisescu, cel de-al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), s-a născut la 5 martie 1910, la Cândești, județul Argeș.

A făcut studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel (1922-1930) și la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934); studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) și, din nou, la cea din Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul cu teza: „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura” (în limba greacă, Atena, 1937), premiată de Academia de Științe din Atena.

Profesor de limba latină la Seminarul Nifon din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor de exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți — Suceava, transferat la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București.

A fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului la 26 februarie 1956 (hirotonit arhiereu la 15 martie 1956, înscăunat la 18 martie). Anul următor, la 10 ianuarie 1957, a fost ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, fiind înscăunat la 13 ianuarie 1957. În scaunul mitropolitan de la Iași a rămas vreme de 20 de ani.

Citeste si:  Băsescu: BOR rămâne singura instituţie care în afara graniţelor ţării îi poate ţine pe români laolaltă

La Iași, mitropolitul Iustin Moisescu a desfășurat o activitate prodigioasă. În timpul păstoririi sale au fost ridicate noi clădiri — adevărate monumente de arhitectură — în incinta Centrului eparhial Iași, iar catedrala și reședința au fost refăcute, au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici — monumente istorice din eparhie pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale, s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic din mănăstirea Neamț, iar cele vechi au fost modernizate.

De asemenea, în această perioadă, în calitate de membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), Iustin Moisescu a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 și 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (I 969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) ș.a.

A condus delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambesy (1968), la prima Conferință pregătitoare a Sfântului și marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la 12 iunie 1977, a fost înscăunat ca patriarh la 19 iunie 1977, păstorind până la moarte.

Citeste si:  Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului

În 18 iunie 1977, Iustin Moisescu a avut o întrevedere cu președintele țării Nicolae Ceaușescu, în cadrul căreia a fost recunoscut de acesta ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul Iustin Moisescu a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984).

În vremea patriarhului Iustin Moisescu s-a reușit salvarea unor biserici de la demolare, prin translarea lor. În perioada respectivă, inginerul Eugen Iordăchescu a mutat opt biserici bucureștene: Mihai Vodă, Ansamblul Antim, biserica Mănăstirii Schitul Maicilor, bisericile Olari, Sfântul Ștefan Cuibul cu barză, Sfântul Ilie — Rahova, Sfântul Ioan — Piață, Sfântul Gheorghe — Capra.

Ca profesor de teologie, Iustin Moisescu a publicat mai multe lucrări de specialitate: „Ierarhia bisericească în epoca apostolică ” (Craiova, 1955), „Simbolica” lui Hristu Andrutsos (traducere din limba greacă, Craiova, 1955), numeroase articole. Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei”.

Citeste si:  Google oferă concesii în licitație nouă pentru a câștiga UE în regulă pentru acordul Fitbit

În perioada cât a fost mitropolit la Iași, Centrul mitropolitan Iași a editat o serie de lucrări, între care: volumul „Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (1974), „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei”, ediție critică (1975), monografiile: „Catedrala Mitropolitană din Iași” (1977), „Mănăstirea Cetățuia” (1977), broșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova, cărți de rugăciuni.

Iustin Moisescu, în calitate de patriarh, a fost inițiatorul marii colecții „Părinți și scriitori bisericești”, proiectată în 90 de volume. În timpul patriarhatului său au apărut cele 6 volume ale colecției „Arta creștină în România”, s-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sfintei Scripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979) manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult, și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele comunităților ortodoxe române de peste hotare.

Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii, potrivit site-ului oficial al Patriarhiei Române. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata