Muntele de sare de la Slănic Prahova

Declarat rezervație naturală geologică și geomorfologică din 1954, Muntele de sare de la Slănic Prahova are o suprafață protejată de două hectare și se găsește în localitatea ce a devenit cunoscută, în primul rând, datorită zăcămintelor de sare, care se exploatează de peste trei secole.

Muntele de sare face parte din Complexul Baia Baciului, alături de Grota Miresei și Baia Miresei, Lacul Mare (numit și Baia Baciului cu o suprafață de 5.100 mp, adâncime maximă 7 m, hipersalinic, cu o concentrație de 300%) și Baia Porcilor (suprafață de 1.460 mp și adâncime sub 1 m, conținând nămol terapeutic). Grota Miresei (425 mp, 20 m adâncime) s-a format în 1914, prin prăbușirea unei mine de sare. Numele de Grota Miresei a apărut după 1920, când, potrivit unei legende, la patru zile după nuntă, o localnică nefericită s-a sinucis, aruncându-se din vârful Muntelui de sare.

Citeste si:  Prima probă a examenului de bacalaureat 2015 va fi susţinută în perioada 8-10 iunie

Slănicul a fost atestat documentar în 1532, apoi în 1685, când spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat o jumătate din moșia Slănic pentru a deschide ocne de exploatare a sării. Prima exploatare s-a deschis, în 1688, pe Valea Verde, iar între anii 1689-1691, au fost deschise și exploatările de la Baia Baciului. În 1713, spătarul Cantacuzino donează moșia sa din Slănic împreună cu ocnele de sare, Mănăstirii Colțea din București.

În prima parte a secolului al XVIII-lea, sarea s-a exploatat din ocnele: Baia Verde, Baia Baciului (1800-1854), Ocna din Vale (1819-1865) și Ocna din Deal (1838-1865), ultimele două fiind atestate documentar din 1847.

Citeste si:  MUZEELE ŢĂRII: Muzeul Sării din Slănic Prahova

Din 1865 s-a trecut de la exploatarea de tip „clopot” la cea „sistematică cu mai multe camere”. În 1881 s-a deschis mina Carol (Principatele Unite), ce a funcționat timp de 61 de ani, până în 1935, din 1912 deschizându-se mina Mihai (23 August) ce a funcționat simultan.

Din 1943, s-a trecut la o nouă exploatare — Unirea, din care s-a extras sare până în 1970, când s-a mutat în mina Victoria, iar din 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din câmpul Cantacuzino.

Exploatarea din interiorul Muntelui de sare a funcționat până la 1852, cu o producție de cca 150.000 tone. A fost o exploatare descendentă (salina verticală) în formă de clopot, în care accesul se realiza prin două compartimente, dintre care unul vertical, pentru scoaterea sării cu crivacul și al doilea oblic, pentru intrarea și ieșirea lucrătorilor din ocnă.

Citeste si:  Britanicii plătesc alocaţii pentru copii de peste 30 milioane de lire pe an către familii din alte state UE

Existența acestor exploatări a fost însă efemeră, ele fiind invadate de ape care au dizolvat sarea, ceea ce a dus la prăbușirea tavanelor, pe locul lor rezultând forme depresionare, în care s-au format cele două lacuri cu apă sărată — Lacul Mare (Baia Baciului) și Baia Porcilor.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata