Pentru un bărbat, a fi şef de gară e o chestie care i se cuvine; o femeie trebuie să demonstreze

Două femei de vârste diferite, dar cu meserii identice, într-un sector în care până nu demult nu aveau loc, dezvăluie, într-un interviu ‘altfel’ acordat AGERPRES, o parte dintre provocările și împlinirile profesionale ‘într-o lume mai mult a bărbaților”.

Gabriela Pîrlog, o femeie în pragul pensionării, care de 33 de ani este şeful gării din Giurgiu, consideră că pentru un bărbat, a fi şef de gară este o chestie care i se cuvine, dar o femeie trebuie să demonstreze că poate fi şef de gară. ‘Cred că mai degrabă o problemă a fost să demonstrezi şefilor că eşti capabil”, spune ea.

La rândul său, Simona Jerca, şeful Gării de Nord, din 2007, crede că în domeniul ‘Căilor ferate” un bărbat avansează mult mai uşor decât o femeie, pentru că CFR-ul este ‘o lume a bărbaţilor’. „În CFR, este o problemă cu avansatul femeilor. Un bărbat avansează altfel, dar o femeie este privită cu mai multă circumspecţie. Dar, încet-încet, ne-am ‘infiltrat’ şi noi”, povesteşte ea, în acelaşi interviu.

AGERPRES: Cum aţi ajuns să lucraţi în acest domeniu?

Gabriela Pîrlog: Tatăl, bunicul şi străbunicul au fost CFR-işti şi, în plus, în anul în care am dat la facultate, 1976, erau acele programe care prezentau toate facultăţile şi suna atât de frumos Tehnologia Transportului şi Telecomenzi Feroviare. Era singura secţie din ţară cu 90 de locuri. Era o provocare, pentru că au fost destul de mulţi pe loc. Terminasem liceul şef de promoţie şi m-am gândit că trebuie să mă duc undeva unde sună grozav şi am făcut Tehnologia Transportului şi Telecomenzi Feroviare. Recunosc că tata a fost încântat, mai ales că nu mi-a sugerat să urmez calea asta. Am fost singura care a urmat tradiţia familiei; mai am un frate şi o soră. Aşa am ajuns să lucrez la gară şi, de atunci, nu am mai plecat.

Eu am doi copii mari deja, sunt şi bunică, dar ei nu… Cred că i-a speriat ideea de gară, de meserie, niciodată acasă, veşnic la dispoziţia gării. Aveam şi avem şi acum un telefon cu circuit intern cu CFR-ul şi când suna după orele 21,00 — 22,00 era clar că s-a întâmplat ceva şi că unul dintre noi pleacă — soţul meu tot CFR-ist este.

Citeste si:  Boris Johnson a vorbit cu regina Elizabeth a II-a după decizia Curţii Supreme

Simona Jerca: Părinţii mei au fost profesori amândoi şi au dorit să le urmez profesia, deoarece la ei a fost o tradiţie din bunici în bunici să fie profesori. Trebuia să dau la facultatea de matematică — mă pregătisem pentru matematică—, dar m-am răzgândit şi în două zile m-am decis să dau examen la Facultatea de Transporturi, pentru că îmi întâlnisem actualul soţ. El urma Construcţiile, dar ne-am întâlnit cu două zile înainte (de examen — n. r.) şi a fost o chestie de moment în cazul meu, dar nu îmi pare rău, cu toate că sunt convinsă că aş fi fost un bun profesor. Mai regret din când în când, mai ales vara, pentru că profesorii au o vacanţă, iar aici trebuie să fii la dispoziţie în orice moment. E stil armată. Primeşti telefon şi de Crăciun şi de Revelion, când ţi-e lumea mai dragă, însă ştii că eşti sunat pentru că s-a întâmplat ceva.

Gabriela Pîrlog: Acum lucrăm la Compania de Călători, însă eu, până în 2001, am lucrat la vechea cale ferată, unde aveam infrastructură, marfă, călători, tot, tot. Dacă ningea, te suna ‘de sus”, chiar pe vremea lui Ceauşescu, la ora 2,00 noaptea: ‘Doamnă, ştii că ninge afară?”. Știai, că abia veniseşi acasă cu o jumătate de oră mai înainte.

AGERPRES: Și dacă ningea ce ar fi trebuit să faceţi?

Gabriela Pîrlog: Să luăm măsuri să funcţioneze macazele, să nu întârzie trenurile, să se cureţe zăpada.

Simona Jerca: Noi suntem ca un fel de manager al gării respective şi, ca peste tot, în companiile mari, trebuie să te organizezi să nu ai probleme. Eu mi-am luat repartiţia în 1987, la Giurgiu. Am fost stagiară 2 sau 3 ani la soţul doamnei Pîrlog şi îmi amintesc că dânsa era la Giurgiu Oraş. Îmi spunea:”Vezi tu în câţiva ani ce te aşteaptă! Acum eşti la început”. Și mare dreptate avea!

AGERPRES: Deci, doamna v-a fost un fel de mentor…

Simona Jerca: Dânsa este pilonul acolo. Este cea mai veche din generaţia noastră de şefi de gară.

Gabriela Pîrlog: Și singura care am rămas şef de gară, cred, din generaţie. Am avut un şef care a fost foarte supărat pe mine pentru că nu am vrut să fiu promovată. Promovarea însemna să ajung în Bucureşti şi să plec de acasă. Aveam doi copii şi voiam un echilibru între familie şi carieră. De fapt, carieră e mult spus. Meserie. Carieră am deja, sunt şef de gară, pentru că în Giurgiu nu ai ce să ajungi mai mult. Și i-am zis că decât să fac prost o meserie în care am fost promovată, să fac naveta şi să fiu cu gândul acasă, mai bine o fac bine pe asta. Locuiesc, întâmplător, şi foarte aproape de gară, deci chiar eram la dispoziţia lor permanent. De asta am rămas în Giurgiu şi la nivelul de şef de gară.

Citeste si:  Mii de salariaţi de la CFR SA, CFR Călători şi CFR Marfă, înscrişi pe liste pentru disponibilizări voluntare

AGERPRES: Ce face un şef de gară?

Gabriela Pîrlog: Coordonează tot ce se întâmplă în gara respectivă şi, de multe ori, lucrează efectiv: stabileşte programul subordonaţilor, organizează, pentru că se lucrează în ture. Lunar, trebuie să faci programul tuturor oamenilor, în afară că îi coordonezi, îi verifici, îi înveţi… În plus, trebuie să îndeplineşti toate criteriile stabilite, să ai toţi indicatorii, să ai încasări, iar în relaţia cu publicul călător, acesta trebuie să fie mulţumit.

AGERPRES: Aţi avut probleme cu călătorii?

Simona Jerca: O, Gara de Nord! Pielea mea e cea mai tăbăcită…

Gabriela Pîrlog: Chiar şi condiţiile de confort din trenuri, care nu depind de un şef de gară, însă întotdeauna noi am fost interfaţa. El vine la şeful de gară. Cu ani în urmă — ’91 sau ’92 — a fost o grevă a mecanicilor de locomotivă, care a dat peste cap programul călătorilor, mulţi dintre ei navetişti. Nu pot să vă spun ce mi-au auzit urechile, chiar mi-au spart geamurile la biroul de mişcare, deşi nu noi, Divizia de Călători, eram implicaţi, numai că oamenii nu ştiu. Și nu doar călătorii…

AGERPRES: Am putea spune că gara — calea ferată în general — este un domeniu mai mult al bărbaţilor. Cum este să lucraţi într-o lume a bărbaţilor?

Gabriela Pîrlog: Eu am mai mulţi bărbaţi în subordine, aş putea să spun că lucrez într-o lume a bărbaţilor, dar n-am avut nicio problemă în a mă face ascultată de bărbaţi. Nu sunt genul autoritar. Din 1991 sunt şef de gară, dar nu cred că se poate lăuda cineva că m-a auzit ţipând sau vorbind urât vreodată în toţi anii ăştia. Nu m-am impus în felul ăsta. Poate tocmai de aceea am reuşit, pentru că nu le-am vorbit urât celor din subordine, nu am cerut nimic în plus decât să-şi facă meseria. Chiar nu am avut niciodată o problemă în a mă face ascultată atât de femei, cât şi de bărbaţi.

Citeste si:  CFR Călători: Platforma de vânzări online permite schimbarea biletelor deja cumpărate

Cred că mai degrabă o problemă a fost să demonstrezi şefilor că eşti capabil. Cred că, pentru un bărbat, a fi şef de gară este o chestie care i se cuvine, dar o femeie, pentru a fi şef de gară, trebuie să demonstreze că poate fi şef de gară.

Simona Jerca: Este destul de dificil. Cel puţin în CFR, este o problemă cu avansatul femeilor. Un bărbat avansează altfel, dar o femeie este privită cu mai multă circumspecţie. Dar, încet-încet, ne-am „infiltrat” şi noi. La fel ca în armată, CFR-ul era ‘o lume a bărbaţilor’.

Gabriela Pîrlog: Nu mi s-a părut a fi misoginism, ci cred că se gândeau că este ceva prea dur pentru o femeie. Și chiar trebuie să demonstrezi că poţi să faci asta.

AGERPRES: Este adevărat ce se spune, că pasagerii CFR-işti sau foşti CFR-işti sunt cei mai exigenţi?

Gabriela Pîrlog: Aşa este. Toată lumea are impresia că ‘pe vremea mea…eu am lucrat 20 de ani la calea ferată”. Păi, zic, ‘eu am deja 33″.

Simona Jerca: Și la mine vin foarte mulţi foşti CFR-işti care au lucrat prin regională, prin minister. Chiar a venit şi o doamnă care a fost şefă de gară la noi în urmă cu câţiva ani: ‘Doamnă, eu am fost şefă de gară aici, în Nord, dar ştiţi pe vremea mea ce era?”. ‘Da, doamnă, poate pe vremea dvs., dar pe vremea noastră nu prea mai e”.

Gabriela Pîrlog: Noi avem probleme cu traficul scăzut. Este povestea cu podul de la Grădiştea, care nu s-a făcut nici acum — deşi toată lumea îl solicită. Totuşi, sunt lucruri care s-au mai îmbunătăţit, chiar şi confortul călătorilor. Acum sunt automotoare, sunt mai curate, mai uşor de curăţat, mai confortabile. Sunt multe lucruri bune care s-au făcut.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata