Simptomele anxietăţii

Corpul nostru dispune de sisteme bazice care ne ajută să atingem anumite obiective necesare pentru viaţă (precum autoprotecţia sau alimentaţia) şi să ne protejăm de ameninţările externe.

Anxietatea este, în multe cazuri, un răspuns normal în cazul unei ameninţări şi are ca obiectiv protejarea. Acest răspuns implică diferite sisteme (fiziologic, emoţional, cognitiv şi comportamental), care se activează în mod diferit, în funcţie de ameninţarea pe care o percepem.

În tulburările provocate de anxietate, ameninţarea percepută este ireală sau exagerată, însă suficientă pentru a determina activarea sistemului ca şi cum ar trebui să ne protejăm de o ameninţare teribilă. Astfel, cu toate că o persoană poate dori să vorbească în public în mod fluent, să exprime corect ceea ce doreşte să transmită şi să rămână liniştită, sistemele sale nu se supun dorinţelor sale, ci ameninţării pe care aceasta o percepe vizavi de situaţie (respectiv posibilitatea unei evaluări negative din partea celorlalţi).

Cu cât această persoană se consideră mai puţin eficientă şi capabilă de a se confrunta cu situaţia respectivă, cu atât mai mare va fi ameninţarea pe care o percepe şi cu atât mai mare va fi activarea acestui sistem de autoapărare care o determină să evite acea situaţie.

Activarea sistemului de anxietate în cazul ameninţării percepute (în acest caz, respingerea grupului) generează o serie de simptome care împiedică funcţionarea corectă, iar aceasta la rândul său, amplifică senzaţia de ameninţare.

Aşa cum menţionam anterior, simptomele anxietăţii se pot împărţi în: cognitive, emoţionale, comportamentale şi fiziologice. În acelaşi timp, reacţiile pot fi de trei tipuri: mobilizare, inhibare şi imobilizare.

 

Mobilizarea

Se produce când sistemele se activează pentru acţiune (de tipul fugi sau luptă). Apare în cele patru sisteme menţionate:

  •     Cognitiv. Persoana este excesiv de conştientă de ea însăşi şi este hipervigilentă, căutând în mod constant indicii care să-i demonstreze existenţa unui pericol. De exemplu, persoana care se teme să vorbească în public va observa fiecare gest al audienţei sale. Apar gânduri repetitive de ameninţare, precum: nu voi fi capabil să fac asta, întotdeauna greşesc, sunt incompetent, etc. Sau apar în mintea sa imagini care înfăţişează lucrurile neplăcute care i se pot întâmpla.
  •     Emoţional. Apar emoţii care se pot încadra între o uşoară tensiune sau încordare până la teroare.
  •     Comportamental. Mişcări nervoase, tremur, suspine, evitarea situaţiei, etc.
  •     Fiziologic. Se produce o activare a sistemului nervos simpatic. De exemplu, palpitaţii, transpiraţie sau creşterea presiunii sanguine.
Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.