Mănăstirea Pleşeşti – legenda blestemelor haiducului Dragu

În județul Vâlcea există o comună a cărei denumire se pierde undeva între originile poloneze, lucru extrem de ciudat având în vedere că așezarea geografică a acesteia este mai aproape de bazinul Olteniei decât de Ardeal, dar influența slavonă vine, se prea poate, după cum spun anumiți istoricii, „pe malurile Dunării, dinspre slavii sârbi decât direct dinspre polonezi”.

Cu toate acestea, comuna Roșiile apare în primele documente oficiale drept comuna „Roschy, sat cu o biserică, o curte boierească, un pod, o moară, o pădure, vii pe Tzerna, situat pe Oltezul”.

Localitatea este de fapt legată de istoria polcovnicului Nicolae Pleșoianu, polcovnicul fiind grad militar în armata polonă, dar date mai multe nu sunt încă pe această linie. Decât despre faptul că polcovnicul este membru al uneia din cele mai mari familii boierești, cunoscută prin contribuția la revoluția pașoptistă și la emanciparea românilor, Pleșoienii fiind dregători ai statului în secolul al XIX-lea și cei care au pus bazele primelor garnizoane militare din județul Vâlcea.

Citeste si:  Proiectul de rectificare bugetară, validat de conducerea PNL

Dacă originile comunei Roșiile se pierd într-o legendă poloneză, un alt mister, de fapt o legendă dăinuie și astăzi cu privire la existența unei biserici pe teritoriul localități, biserica din Pleșești, denumită și mănăstire, deși nu are chilii, nu are un sistem de organizare tipic acestor lăcașe de cult, dar care s-a născut extrem de greu, o zidire ce a durat aproape 200 de ani.

Mănăstirea Pleșești cunoaște o legendă însă pe două planuri, ce însă aduce cu sine și anumite anomalii în care și acum cred localnicii din Roșiile.

Citeste si:  12 ani şi jumătate de închisoare pentru interlopul moldovean Vitalie Proca

În memoria colectivă, biserica de la Pleșești este denumită ‘mănăstire’, deși împrejurul ei nu au fost descoperite urme de chilii, dar în mod similar, la Vaideeni, de pildă, localnicii își denumesc bisericile de zid ‘mănăstiri’, probabil prin asociere cu biserica mănăstirii Hurezi și pentru a le deosebi de vechile biserici de lemn, cărora și astăzi le spun ‘cimitire’.

Legenda haiducului Dragu, ctitor de biserici la Pleșești, Roești și Grădiștea, s-ar putea referi la biserici mult mai vechi decât cele actuale, deși este foarte puțin probabil ca un haiduc să fi construit o biserică în arealul puternicilor boieri Pârâieni sau Pleșoieni”, a declarat prof. Ligia Rizea, specialist în probleme de patrimoniu.

Citeste si:  BNS va propune o creştere a impozitării pe PFA

Cu toate astea, biserica din Pleșești, Roșiile, este printre puținele din țară care are pictată „Moartea cu coasa„, nu se cunoaște pictorul, iar ctitorirea acesteia a durat aproape 200 de ani. Pentru simplul fapt că mai multe întâmplări neobișnuite, spun legendele, s-au petrecut cu meșterii zidari. Mulți dintre aceștia, fie s-au îmbolnăvit de tot felul de boli, fie în mod neobișnuit „au murit sau au rămas schilozi după ce au căzut de pe schele”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata