Hans Christian Andersen, creatorul unor ”basme de neuitat”

Celelalte prezintă, sub forma narativă a basmului, propria sa lume interioară, autorul regăsindu-se printre cele mai importante personaje. Potrivit lui Neil Philip, Andersen era rățușca cea urâtă, mereu marginalizată de ceilalți, tot el era studentul timid din ”Florile micuței Ida”, un personaj stingher în prezența adulților, dar încântat să spună povești copiilor, și, de regulă, tot el era personajul sărac, disprețuit, marginalizat, dar înzestrat cu haruri deosebite, întruchipat fie de un om de zăpadă, fie de un brad, fie chiar de un guler de cămașă. De asemenea, Andersen a acordat un rol important vocii povestitorului, pe care o considera chiar mai importantă decât firul narațiunii, adresându-se direct cititorului.

Poveștile lui Andersen nu sunt povești liniștitoare și nu au aproape niciodată un final fericit, ci reflectă sărăcia, durerea, nedreptățile și diferențele dintre oameni, deopotrivă cele sociale și cele fizice. Prozatorul este considerat de critica literară un poet al suferinței umane. Chiar și în poveștile cu final fericit, acesta se obține plătind cu durere.

Poveștile sale au fost traduse în peste 125 de limbi străine, iar printre cele mai faimoase se numără: ”Crăiasa Zăpezii”, ”Prințesa și bobul de mazăre”, ”Degețica”, ”Mica sirenă”, ”Hainele cele noi ale împăratului”, ”Lebedele”, ”Povestea soldățelului de plumb”, ”Privighetoarea”, ”Rățușca cea urâtă”, ”Pantofiorii cei roșii”, ”Fetița cu chibrituri”, ”Bradul”, ”Ceainicul”, ”Omul de zăpadă” etc.

Citeste si:  Un pitbull a făcut 15 zile de închisoare după ce a smuls bara de protecţie a unei maşini de poliţie

Andersen a călătorit foarte mult, în majoritatea țărilor europene. Conform site-ului www.andersen.sdu.dk, a efectuat 29 de călătorii, iar în total a petrecut peste 9 ani în afara Danemarcei. În 1842 a publicat volumul ”Bazarul unui poet”, care cuprinde memorii de călătorie, iar în 1851 — volumul ”În Suedia”, una dintre cele mai frumoase cărți de călătorie apărute până atunci în Danemarca. La Paris, l-a cunoscut, în 1866, pe pictorul danez Lorenz Frohlich, cel care avea să execute ilustrațiile la aproape 70 din poveștile sale. La 6 decembrie 1867, Odense, orașul său natal, îl proclamă cetățean de onoare. Ultimul său roman, ”Peter cel norocos”, o poveste sentimentală cu implicații autobiografice, a văzut lumina tiparului în 1870.

Hans Christian Andersen intrase în atenția familiei regale, fiind invitat, în repetate rânduri, la reședința acestora, și petrecându-și mult timp în compania membrilor săi. Și-a trăit viața singur, pentru că niciodată nu s-a îndrăgostit de o persoană care să-i răspundă cu aceleași sentimente. S-a stins din viață la 4 august 1875, în casa negustorului Melchior, unul dintre bunii săi prieteni, la care locuia în ultima vreme.

Citeste si:  Autorii atacului armat de la Charlie Hebdo au strigat că l-au răzbunat pe profet

În memoria sa, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a instituit, în anul 1958, ”Medalia Internațională de Aur Andersen”, supranumită ”Micul Premiu Nobel”, distincție ce se decernează, o dată la doi ani, celui mai bun scriitor pentru copii și celui mai bun ilustrator al cărților pentru cei mici. Tot UNESCO a hotărât ca data de 2 aprilie, ziua de naștere a scriitorului, să fie sărbătorită ca Zi Internațională a Cărții pentru Copii.

Anul 2005, an în care s-a marcat bicentenarul nașterii lui Andersen, a fost declarat ”Anul Hans Christian Andersen”. Manifestările prilejuite de acest eveniment, care au avut loc la Copenhaga, s-au desfășurat sub patronajul Reginei Margrethe a II-a a Danemarcei și au fost organizate de Fundația daneză Hans Christian Andersen, în colaborare cu UNESCO, cu Departamentul pentru Cultură și Divertisment din Edinburgh și cu organizații neguvernamentale. Bicentenarul nașterii marelui prozator danez a fost marcat și în alte țări ale lumii, inclusiv în România.

Citeste si:  Doina Mihăilă: CASMB face presiuni asupra medicilor de familie

Personajele din poveștile lui Andersen au devenit simboluri naționale sau eroi de benzi desenate și de film. Astfel, fragila statuie din bronz, creată în semn de omagiu adus eroinei din povestea ”Mica sirenă”, a devenit simbolul orașului Copenhaga și al întregii țări. A fost creată în 1913, de sculptorul Edvard Eriksen. Statuia a fost amplasată pe soclul din Golful Langelinie. Inițial, se dorise amplasarea ei în fața Teatrului Regal din Copenhaga, dar locul a fost schimbat pentru că ”o sirenă trebuie să stea pe malul apei”, după cum susținea filantropul Brewer Carl Jacobsen (1842-1914), care finanțase lucrarea. Odense, orașul natal al lui Andersen, a devenit un oraș al statuilor, la fiecare pas întâlnindu-se sculpturi după personajele sale.

Hans Christian Andersen este unul dintre scriitorii care s-au bucurat încă din timpul vieții de recunoașterea binemeritată. Deși poveștile și povestirile sunt cele care i-au adus faima de care se bucură și astăzi în lumea întreagă, pentru Andersen ”viața însăși este cea mai bună poveste”. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata