Cum ar fi viaţa în alte părţi ale sistemului solar: Venus

0

Sistemul nostru solar este format din Soare și opt planete, alături de sateliții lor naturali, la care se mai adaugă numeroși asteroizi, comete și planete pitice. Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (brațul Orion), iar Soarele este una dintre cele peste 200 de miliarde de stele ale acestei galaxii.

Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul și Marte, numite și planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite și gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi să pășim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimțită gravitația pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul SPACE.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.

 

  • Venus

Cu peisajul său în care predomină culorile roșu-portocaliu, cu temperaturi suficient de ridicate pentru a topi plumbul și cu ploile sale de acid sulfuric, Venus poate fi considerată o reprezentare perfectă a iadului. Amenajarea unei baze pe această planetă depășește cu mult capacitățile noastre tehnologice din prezent. Cu un efort de imaginație, ne putem totuși da seama cum ar fi dacă am reuși totuși să trăim la suprafața acestei planete.

Venus este considerată sora geamănă a Pământului pentru că are dimensiunile și compoziția similare. De aceea nu are de ce să ne mire faptul că NASA, Agenția Spațială Europeană dar și agenția spațială rusă sunt interesate de studierea celei de-a doua planete de la Soare. Începând cu anii ’60, spre Venus au pornit mai mult de 40 de misiuni de cercetare.

La începutul anilor ’90, sonda orbitală Magellan trimisă de NASA și-a folosit instrumentele radar pentru a cartografia 98% din suprafața planetei (suprafață care nu poate fi observată direct pentru că este acoperită de pături groase de nori). După aceea, Venus a căzut pradă uitării până în 2005, când ESA a lansat sonda Venus Express pentru studiul atmosferei dense a acestei planete.

„Suprafața lui Venus este foarte diferită față de alte planete din sistemul nostru solar”, a explicat pentru SPACE.com Hakan Svedhem, cercetător în cadrul misiunii Venus Express.

Imaginile obținute prin radar de sonda Magellan dezvăluiau un relief dominat de lanțuri muntoase și fragmentat de cratere de impact, la care se adaugă mii de vulcani activi, dintre care unii mult mai mari decât cei de pe Terra, canale săpate în rocă de scurgerile de lavă ce ajung și la 5.000 km. lungime, niște structuri inelare denumite „coronae” sau coroane și un relief ciudat denumit tesserae, rezultatul unor procese de întindere, pliere și rupere a crustei venusiene.

Structura definitorie pentru relieful venusian este însă suprafața plană care acoperă peste 2/3 din planetă, iar dacă ne continuăm efortul de imaginație, aceste suprafețe plane ar fi cele mai indicate pentru a întemeia o bază.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.