Cum ar fi viaţa în alte părţi ale sistemului solar: Luna

Sistemul nostru solar este format din Soare și opt planete, alături de sateliții lor naturali, la care se mai adaugă numeroși asteroizi, comete și planete pitice. Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (brațul Orion), iar Soarele este una dintre cele peste 200 de miliarde de stele ale acestei galaxii.

Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul și Marte, numite și planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite și gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi să pășim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimțită gravitația pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul SPACE.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.

 

  • Luna

Ideea construcției unei baze permanente pe Lună nu este deloc nouă. Însă cum ar trăi coloniștii care ar ajunge să ocupe o astfel de bază? Programele de explorare spațială s-au concentrat asupra satelitului natural al Pământului, existând numeroase misiuni de cercetare ale Selenei, care este, de altfel, și singurul corp din sistemul solar pe care au pășit oameni (desigur în afara Pământului).

În 1959 o sondă de concepție sovietică a fotografiat în premieră fața întunecată a Lunii, iar în 1969 NASA a trimis primii oameni pe acest satelit. Au urmat numeroase alte misiuni, printre care și Lunar Reconnaissance Orbiter, aparținând NASA, modul orbital care a realizat o hartă de înaltă rezoluție ce acoperă 98,2% din suprafața Lunii. Luna are o așa-numită „față nevăzută” pentru că se află într-o relație de rotație sincronă cu Pământul (perioada de rotație a satelitului este egală cu perioada orbitală în jurul corpului față de care se rotește și, prin urmare, are mereu aceeași emisferă îndreptată către corpul față de care se rotește).

Una peste alta, datele obținute din numeroasele misiuni au demonstrat că nu există niciun loc propice vieții pe Lună, cel puțin prin comparație cu condițiile oferite de Terra, pentru că dacă ne gândim la Mercur sau Venus, Luna ar putea părea un mediu paradisiac, demn de petrecerea vacanțelor.

O zi lumină pe Lună durează cât aproximativ 14 zile pe Pământ, iar temperatura medie este de 123 grade Celsius, în timp ce o noapte durează tot aproximativ 14 zile pământene (din cauza particularităților rotației selenare), doar că temperatura coboară până la—233 grade Celsius.

„Poate părea bizar, dar cele mai bune locuri pe care am putea să le alegem pentru a construi baze sunt în apropierea polilor selenari”, ne asigură Rick Elphic, cercetător NASA în cadrul programului sondei LADEE, care a studiat pseudo-atmosfera selenară. În zonele polare se află ample rezerve de apă înghețată și primesc mai puțină lumină de la Soare.

„În locul căldurii de cuptor a unei după-amieze pe Lună, în aceste zone polare este un fel de crepuscul blând, cu o medie a temperaturilor de 0 grade Celsius din cauza unghiului mic de incidență al razelor solare”, a explicat Elphic.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.