Cultura gastronomică: o chestiune de detalii

Când se poate estima că o societate a atins un nivel de cunoaștere gastronomică dezvoltat? Pentru aceasta, trebuie ca privirea să se îndrepte spre lucruri care să reflecte cu claritate schimbările, dezvoltarea. Trebuie să se cerceteze cu atenție ce se oferă pe rafturile supermarketurilor și chiar îndrumările din cărțile de bucate, potrivit EFE.

Orice veteran își va aminti că vechile cărți de bucate nu acordau nicio atenție unor lucruri cotidiene esențiale. În cazul salatelor, de exemplu, recomandau asezonarea cu ‘ulei, oțet și sare’. Astăzi, cine se limitează la această mențiune nu prea are viitor. Trebuie să specifice.

Oamenii au învățat să specifice. Se pune ulei. Bine, dar ce ulei? De măsline, de porumb, de rapiță, de soia, de floarea-soarelui, de sâmburi de struguri, de arahide…? În cazul Spaniei, în mod majoritar, uleiul va fi de măsline. Dar tot nu este de ajuns. Trebuie ceva și mai concret. Odată abandonată mania de a clasifica și califica uleiurile de măsline în funcție de gradul de aciditate, se poate vorbi despre ulei… în oarecare cunoștință de cauză.

Astfel, se pot ușor auzi două persoane care recomandă uleiul elaborat dintr-o varietate sau alta de măsline în funcție de destinația lui. Se cunoaște produsul, se face diferența între uleiul obținut din măsline de tip arbequina și cel din măsline hojiblanca… Aceasta înseamnă cultură.

Spectaculoasă este schimbarea în materie de vin. Oamenii, astăzi, știu ce vor și știu să ceară. Cunosc proveniența, strugurii… Nu se mulțumesc cu ‘un vin’. Vor să știe mai multe și vor să aibă la îndemână vinuri diferite, cunosc varietățile de struguri, fac legătura cu zonele geografice… Aceasta este cultura.

Se pune oțet. Bine, dar ce fel de oțet: balsamic?, de Jerez?, de mere? Lumea învață în continuare și suferă de ‘modenită’ numai pentru că ‘Aceto Balsamico di Modena’ este la modă… dar 90% din ceea ce se oferă sub acest nume nu este oțet balsamic de Modena. Faptul de a ști cu ce anume se folosește un oțet de vin sau un oțet de șampanie înseamnă, de asemenea, cultură.

Nu se poate nega faptul că mai există și o componentă de snobism. Totdeauna a existat așa ceva în acest domeniu. Un exemplu simplu: sarea. Pe vremuri exista sare de bucătărie și sare fină, de masă, doar atât. A face diferența între sarea gemă și sarea de mare era ceva ce nu preocupa aproape pe nimeni.

Astăzi se vorbește despre sare de mare de diverse proveniențe: sarea de Maldon (Anglia), de pe insula Ré sau de Guérande (Franța)… Ei bine, și aceasta este cultură. A se lăuda însă că acasă se folosește sare neagră de Hawaii sau sare roz de Himalaya… aduce un pic a snobism, a ‘nou gourmet’ care, ca și un nou-îmbogățit, se adaptează imediat formelor, însă încă nu a asimilat fondul.

Oamenii învață pe zi ce trece. Fac diferența, de exemplu, între rasele de vaci. Faptul de a ști să folosească una sau alta în funcție de scop este altceva, alt pas. Care se va face, cu siguranță, cu excepția unei situații de criză planetară.

În orice caz, este bine ca oamenii să știe din ce în ce mai multe despre ceea ce mănâncă, incluzând aici produsele ‘secundare’: ulei, oțet, mirodenii, zahăr… Bertrand Russell spunea că un lucru îi plăcea cu atât mai mult cu cât știa mai multe despre el. Este adevărat, apreciază EFE.

Și, cu cât se știu mai multe, cu atât se cere mai mult știindu-se de ce se cere. Așa că se mănâncă mai bine iar ‘gastronomia’ nu mai este un cuvânt gol, ci un fapt cultural interdisciplinar. Și acesta este un lucru bun. Este cultură. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.