George Mihăiţă: Teatrul îmi este mai aproape de suflet; simţi că publicul respiră odată cu tine

Actorul George Mihăiță recunoaște, într-un interviu acordat AGERPRES, că teatrul rămâne mai aproape de sufletul său decât filmul, dar se declară mulțumit și de ceea ce a realizat în cinematografie.

”De foarte multe ori, teatrul îmi este mai aproape de suflet, pentru că reacţia imediată a publicului nu o ai la film, când simţi că publicul respiră odată cu tine. Acel lucru este de neînlocuit. Iubesc teatrul mai mult, deoarece am avut mari satisfacţii şi am în continuare. Teatrul mi-a oferit mai multe roluri importante decât filmul, dar sunt mulţumit şi cu ceea ce am realizat pe peliculă”, spune, în interviu, actorul.

George Mihăiţă a fost premiat miercuri de Institutul Cultural Român pentru întreaga activitate cinematografică, evenimentul desfăşurându-se la Iaşi, pe scena Teatrului pentru Tineret „Luceafărul”, în cadrul Festivalului „Serile Filmului Românesc Timpul”.

AGERPRES: Când v-aţi dat seama că doreaţi să deveniţi actor?

George Mihăiţă: Ei, eram clovnul clasei, publicul meu erau colegii şi profesorii. De multe ori se lăsa cu o notă mică în catalog, dar eram amuzamentul lor. Mai întâi am fost artist amator pe scena Casei de Cultură din Moreni, de unde sunt. De pe atunci mi s-a spus că trebuie să devin actor.

AGERPRES: Film sau teatru?

George Mihăiţă: Și filmul, şi teatrul. De foarte multe ori, teatrul îmi este mai aproape de suflet, pentru că reacţia imediată a publicului nu o ai la film, când simţi că publicul respiră odată cu tine. Acel lucru este de neînlocuit. Iubesc teatrul mai mult, deoarece am avut mari satisfacţii şi am în continuare. Teatrul mi-a oferit mai multe roluri importante decât filmul, dar sunt mulţumit şi cu ceea ce am realizat pe peliculă.

AGERPRES: Care este cheia succesului?

George Mihăiţă: Cred că munca. Muncă foarte multă. Dacă există talent, cheia succesului este munca, munca şi iar munca.

AGERPRES: Sunteţi un veşnic adolescent. La începutul anilor ’90 aţi înfiinţat o revistă dedicată adolescenţilor, intitulată „Salut”.

George Mihăiţă: Eu aveam o rubrică la ziar înainte de ’89, la ziarul ‘Scânteia Tineretului’, în care răspundeam cititorilor. Primeam foarte multe scrisori. De acolo mi-a venit şi ideea. Imediat după ’90, am făcut revista ‘Salut’, dedicată adolescenţilor. Eram alături de Bravo şi Popcorn, reviste celebre pe piaţă. Am avut timp de 10 ani bucuria să dialoghez cu adolescenţii.

AGERPRES: Aţi lansat şi o carte dedicată adolescenţilor….

George Mihăiţă: Da, „Dramele adolescenţilor”. O mică parte din scrisorile pe care le-am primit le-am publicat, am schimbat numele şi adresa, a rămas doar povestea. Sunt scrisori care vorbesc despre lipsa de comunicare dintre adolescent şi cel din faţa lor — părinte, profesori, iubit, iubită.

AGERPRES: Ce ar trebui să facem pentru a înlătura această prăpastie, această lipsă de comunicare?

George Mihăiţă: Cred că noi ar trebui să avem grijă de noi. Noi, ca părinţi, trebuie să avem o bună conduită. Trebuie să fim modelele copiilor noştri. Din păcate, în urma scrisorilor pe care le-am primit, mi-am dat seama că vina principală o poartă părinţii.

AGERPRES: Arta aduce câştiguri?

George Mihăiţă: Arta poate aduce câştig dacă o faci la nivel înalt, dacă reuşeşti să aduci public în sală, să umpli sălile, dar câştigul cel mai mare este cel spiritual.

AGERPRES: Vorbeaţi de săli pline. Mai avem timp de artă? Ce ar trebui să facem pentru ca în sălile de spectacol de teatru sau de cinema să avem mai mulţi tineri?

George Mihăiţă: În Bucureşti, sălile sunt pline la multe spectacole. Spre exemplu, la Teatrul de Comedie vine lume foarte des la spectacole, sunt foarte mulţi tineri. Depinde de ceea ce le oferi pe scenă.

AGERPRES: Mai are ceva de spus şcoala românească de teatru şi film?

George Mihăiţă: Da, sigur că da. Întotdeauna şcoala are de oferit ceva. Sunt şi profesori devotaţi, iar, dacă nu sunt mulţi, e important să nimereşti la unul care ştie să te dirijeze pe tine ca student.

AGERPRES: Înainte de anii ’90 erau puţine facultăţi de teatru şi film. Numărul mare de astăzi de astfel de şcoli afectează calitatea spectacolului?

George Mihăiţă: Sigur că da. Foarte mulţi rămân pe dinafară, foarte mulţi se îndreaptă spre alte meserii, foarte mulţi sunt deziluzionaţi. E o meserie dură. Chiar dacă e frumoasă, e o meserie foarte grea. Există un miraj al meseriei şi mulţi îşi dau seama pe parcurs că nu pot să practice totuşi meseria asta din diverse motive.

AGERPRES: Ce părere aveţi despre producţiile de televiziune. Mă refer la telenovele, sitcomuri. Aţi juca în astfel de producţii?

George Mihăiţă: Probabil că asta vrea publicul. Altfel nu ar exista. E o formă de divertisment. Am încercat şi eu o dată şi mi-a fost de-ajuns. După aceea am refuzat. Atâta vreme cât am proiecte mai importante, eu zic să mă îndrept către acestea — ultimul proiect important, după „Moromeţii”, de Marin Preda, unde joc alături de Marcel Iureş, o piesă considerată eveniment, în regia lui Alexandru Dabija. Când joci într-o piesă cum e aceasta nu-ţi doreşti să joci în telenovele.

AGERPRES: Aţi amintit de spectacole. Ce teme nu se abordează suficient în teatrul şi filmul românesc?

George Mihăiţă: Nu aş putea vorbi de filmul românesc deoarece a venit valul tânăr de regizori. Și e foarte bine că a venit. Mulţi dintre ei se bucură de succes. Și e foarte bine. Cred că ar trebui dezvoltate temele sociale mai mult.

AGERPRES: În viaţa unui om, a unui artist este importantă influenţa marilor maeştri. Pe dumneavoastră cine v-a marcat?

George Mihăiţă: Când eram actor tânăr mă uitam la un George Constantin, la un Gheorghe Dinică, la Toma Caragiu. Chiar am jucat cu ei toţi în teatru sau în film. Ai ce învăţa. Părerea mea e că meseria se fură. Urmărindu-i îţi dai seama că ai dori să fii şi tu de multe ori ca ei. De multe ori, de exemplu, m-a urmărit Dinică în unele roluri pe care le-am făcut.

AGERPRES: Cu cine nu aţi reuşit să lucraţi?

George Mihăiţă: Am lucrat cu aproape toţi. Asta e şi bucuria mea. Am mai spus-o. Am avut întâlniri extraordinare cu regizorii cei mai importanţi.

AGERPRES: Vă aflaţi la Iaşi pentru a participa la Festivalul ‘Serile Filmului Românesc’…

George Mihăiţă: E o mare bucurie. Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că voi fi în centrul atenţiei acestui festival. Iată, patru dintre cele mai importante filme ale mele — mă refer la Reconstituirea, Accident, Veronica sau Undeva la Palilula — vor fi proiectate. Mă bucur că sunt în centrul atenţiei.

AGERPRES: Aţi rămas în mentalul colectiv cu acea replică celebră „De ce ai dat, mă?” din ‘Reconstituirea’.

George Mihăiţă: Da, da, este replica cea mai des spusă de poporul român…. „De ce ai dat mă, de ce ai dat?” Am repetat cu Lucian Pintilie, care era un regizor desăvârşit şi care reuşea să te pună într-o situaţie în care el dorea. Aş putea spune că am ajuns să joc în acest film dintr-o întâmplare. A trecut pe la Institutul de Teatru. Ne-a văzut şi ne-a ales şi pe mine şi pe Vladimir Găitan. Am dat probe şi am reuşit. După ce am dat probele la Sinaia am primit acasă o scrisoare în care eram rugat să nu mă bronzez şi să nu mă tund. Atunci mi-am dat seama că am câştigat proba. Când am citit scenariul am văzut că în rolul pe care trebuia să îl interpretez eu erau Sebastian Papaiani şi Virgil Ogăşanu, şi în rolul lui Vladimir Găitan era Dan Nuţu.

AGERPRES: Să înţeleg că e vorba de destin?

George Mihăiţă: Destinul este foarte important. Întâlnirea este dumnezeiască. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.