Legile lui Galileo Galilei, părintele ştiinţei moderne

Galileo Galilei (Galileo di Vincenzo Bonaiuti de’ Galilein) este unul dintre întemeietorii mecanicii. A descoperit legea inerției, legea căderii corpurilor, legea compunerii mișcărilor, a dat o formulare exactă noțiunilor de viteză și de accelerație și a pus în evidență relativitatea mișcării, potrivit Dicționarului Enciclopedic Român, vol. 2, Editura politică – 1965.

Inerția este proprietatea corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare uniformă, atât timp cât asupra lor nu acționează vreo forță, adică nu se află, raportat la alte corpuri, în acțiune reciprocă. Principiul inerției ca principiu al mecanicii a fost formulat de Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564, Pisa — d. 8 ianuarie 1642, Florența), fizician, matematician, astronom și filosof italian.

Galileo Galilei a fost numit de către Albert Einstein ”părintele” științei moderne, deoarece a deschis o nouă eră în cercetarea științifică. Referindu-se la realizările acestuia, Stephen Hawking spunea că ”Galileo, probabil mai mult decât oricare altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne”, potrivit site-ului www.astronomy.ro.

Mișcarea obiectelor uniform accelerate, care se regăsește în cele mai multe manuale de fizică (capitolul mecanică), a fost studiată de Galileo Galilei ca subiect al cinematicii. Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galilei în ceea ce privește mișcarea corpurilor au stat la baza mecanicii clasice studiate mai târziu de Isaac Newton.

Conform unei biografii scrise de elevul său, Vincenzo Viviani, Galileo Galilei a dat drumul unor bile alcătuite din același material, dar de mase diferite din turnul înclinat din Pisa, pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora.

Galilei a avansat ideea că un corp aflat în cădere liberă va cădea uniform accelerat, dacă rezistența mediului prin care cade rămâne neglijabilă sau în cazul căderii sale prin vid (legea căderii corpurilor). El a calculat legea cinematică pentru distanța parcursă în timpul unei accelerări uniforme, pornind de la starea de repaus, afirmând că aceasta este proporțională cu pătratul duratei de timp în care are loc căderea.

Galileo Galilei a exprimat legea pătratului timpului, folosind în explicare și experimente construcții geometrice și termeni matematici, ajungând la concluzia că obiectele își păstrează viteza dacă nu acționează nicio forță — cum ar fi forța de frecare — asupra lor și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (legea inerției).

Principiul de inerție al lui Galilei: ‘‘Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat”. Acest principiu a fost mai târziu regăsit în legile lui Isaac Newton. De altfel, Newton a recunoscut că „dacă el a ajuns atât de sus este pentru ca s-a înălțat pe umerii unor giganți”.

Formula lui Galilei din manualul de fizică stabilește că pătratul vitezei cu care cade bila este egal cu de două ori greutatea bilei înmulțită cu înălțimea de la care cade, adică v2 = 2gh; h = v2/2g, unde v este viteza, g este greutatea iar h este înălțimea. Pentru a ajunge la aceste idei, Galilei a realizat multe experimente în care a studiat căderea corpurilor pe un plan înclinat. El reducea forța de frecare cât mai mult și vedea că bilele care se aflau în cădere aveau tendința de a merge foarte mult până să se oprească. Altfel spus, bilele se mișcau singure, fără vreun ajutor extern, dimpotrivă, intervenția externă era cea care încerca să oprească mișcarea.

Tot Galileo Galilei a avansat, potrivit site-ului www.ro.biography.name, principiul de bază al relativității, acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă, indiferent de viteză sau de direcția sa. Deci, nu există mișcare absolută și nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat baza legilor mișcării ale lui Newton și au jucat un rol important în teoria relativității restrânse a lui Einstein.

Pe lângă contribuția esențială în ramura mecanică a fizicii, Galilei a avut un rol important ca astronom, el descoperind cu ajutorul lunetei pe care a construit-o munții din Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliți ai lui Jupiter, petele din soare, rotația acestuia în jurul axei sale, fazele lui Venus, confirmând concepția heliocentrică a lui Copernic. Lui i se atribuie replica devenită aforism ”Și totuși se învârtește” (Eppur si muove). (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.