La suprafaţa Lunii se află nori de praf, deşi satelitul natural al Pământului este lipsit de atmosferă

O echipă de cercetători de la Universitatea din Colorado a confirmat o ipoteză lansată încă de la primele misiuni cu echipaj uman pe Lună, și anume că la suprafața satelitului natural al Pământului se află nori de praf, chiar dacă Luna nu are atmosferă, conform unui material publicat de The Verge.

În timpul misiunilor Apollo 15 și 17 astronauții NASA au remarcat o inexplicabilă „strălucire la orizont”, la suprafața Selenei, chiar înainte de răsăritul Soarelui. Această descoperire i-a făcut să bănuiască faptul că la mică altitudine deasupra Lunii se află un nor de praf, însă până în prezent nu au fost descoperite alte dovezi care să susțină această ipoteză.

Oamenii de știință de la Universitatea din Colorado au confirmat existența norului de praf, însă misterul strălucirii de la orizont remarcată de astronauții din misiunile Apollo tot nu a fost complet elucidat pentru că norul descoperit recent nu are compoziția și poziția necesare pentru a produce strălucirea observată la suprafața Lunii în urmă cu peste 40 de ani.

Această descoperire a unui nor de praf la suprafața Lunii indică faptul că și alte obiecte cosmice fără atmosferă ar putea fi înconjurate de nori de praf în suspensie.

Atunci când au observat bizara strălucire de la orizontul selenar dinainte de răsăritul Soarelui, astronauții americani s-au gândit la fenomenul de difuzie a luminii — atunci când lumina solară întâlnește în drumul ei mici particule de praf, se împrăștie în diferite direcții, oferind un aspect de strălucire. Pentru a explica însă strălucirea menționată în misiunile Apollo, norul de praf ar fi trebuit să aibă niște proprietăți particulare: ar fi trebuit să fie foarte dens și compus din particule cu raza de doar o zecime de micron. În plus, acest nor ar fi trebuit să se afle la o înălțime cuprinsă între 16 și 100 de kilometri față de suprafața satelitului.

Echipa coordonată de Mihaly Horányi a analizat datele adunate de sonda LADEE (Lunar Atmosphere and Dust Environment Explorer), aparținând NASA, sondă ce a orbitat Luna în perioada 2013 — 2014. Echipa lui Horányi căuta informații despre misteriosul nor de praf observat în misiunile Apollo doar pentru a descoperi un alt nor de praf, aflat la mai puțin de 1.600 de metri altitudine și compus din particule cu raza de aproximativ 0,5 microni.

„Este clar că norul care ar fi explicat observațiile desfășurate în timpul misiunilor Apollo nu se află acolo tot timpul”, a comentat Horányi, profesor de fizică la Universitatea din Colorado. Acești nori de praf se formează probabil în urma coliziunilor dintre particule cosmice și suprafața selenară. Efecte similare au fost observate și la suprafața unor luni înghețate din sistemul nostru solar, așa cum ar fi unele luni de pe orbita lui Jupiter.

Aceste rezultate sunt importante în perspectiva viitoarelor misiuni cu echipaj uman pe planeta Marte. Norii de praf de la suprafața unor astfel de planete pot afecta echipamentele spațiale și chiar pot pune în pericol viața astronauților dacă sunt suficient de denși. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.