Cristina Chiriac: Ia înseamnă să îţi recunoşti geneza şi să o apreciezi

85

Cristina Chiriac este o pasionată a iilor tradiționale pe care le „culege” din diferite zone ale țării și le readuce în prim plan, ea fiind de părere că ia înseamnă de fapt ”să îți recunoști geneza și să o apreciezi”.

Prima ie a Cristinei Chiriac a fost, de fapt, ceea ce se numește, în termeni populari, o „cămeșoaie” — o rochie cusută — ce a apărut în garderoba ei după ce a căutat o bluză tradițională pe care să o poarte la o conferință.

„Am sunat-o pe mama într-o zi. Trebuia să particip la o conferință pe teme economice și i-am spus: ‘Mama, vreau să mă îmbrac într-o ie'”, își amintește Cristina Chiriac povestea cămeșoaiei pe care ar fi trebuit să o poarte în mediul business.

După câteva rânduri de telefoane, mama ei a reușit să îi achiziționeze câteva ii vechi, din zona Argeșului.

„Când am ajuns acasă, am fost dezamăgită pentru că toate erau lungi. Femeia care mi-a dat cămeșoaia are peste 80 de ani, este cusătoreasa satului și mă cunoaște de când aveam 5 ani și mi-a zis: ‘Maică, ți-o dau ție că am înțeles că te duci să vorbești cu ea la televizor. Să nu o tai că e ca și cum ai dezbina capul de trup'”, își amintește aceasta.

Cristina Chiriac nu a purtat cămeșoaia la conferință, dar acest element vestimentar a marcat începutul altei experiențe — cea a căutării de ii vechi pe care, mai apoi, să le readucă în contemporaneitate. Iile pe care le are în colecție sunt atestate de către un etnograf și sunt recondiționate, dacă este cazul. Toate cusăturile și semnele tradiționale sunt apoi realizate manual, pe alte ii, care sunt vândute în cadrul proiectului „Flori de ie”, alături de modelele vechi, originale.

„Ia ‘Vis de câmp’ — îi spun eu — a fost prima pe care am multiplicat-o. Am reușit să reproducem integral modelul. (…) La ea s-a cusut o lună de zile”, spune Cristina Chiriac. În ceea ce privește partea materială, ea apreciază că, deocamdată, această activitate este o afacere care nu-i aduce beneficiu financiar, doar unul moral.

Citeste si:  Motivare CAB: Sorin Roşca Stănescu a cunoscut detaliile operaţiunii de tranzacţionare a acţiunilor Rompetrol

Cristina Chiriac poartă ii cu fuste moderne, cu pantaloni, la cocktailuri sau conferințe internaționale, fiind o susținătoare a iei tradiționale, realizate manual, cu regulile și semnele de acum câteva sute de ani.

„Am văzut, mai nou, tot felul de articole care vorbesc despre reinterpretarea iei. Cum să reinterpretezi ia? Este ca și cum ai spune că opera lui Picasso sau a lui Grigorescu este reinterpretată. Poți să reinterpretezi arta? Din punctul meu de vedere lucrul acesta este inadmisibil. Nu există artă reinterpretată. Poți să o readuci în actualitate”, spune ea.

Pentru Cristina Chiriac, fiecare ie este o poveste unică despre măiestria cusutului manual, despre semne vechi, ascunse în țesătura hainei, dar și despre curajul și uneori viclenia femeilor creatoare.

„O importanță deosebită o au simbolurile ascunse în ie. Ia este un fel de Biblie — spicul de grâu, bradul, soarele … fiecare element de genul acesta are un sens, transmite un fel de energie”, afirmă Cristina Chiriac.

Simbolul de pe ie care îi este cel mai drag și pe care îl alege instinctiv, de cele mai multe ori, este crucea. „N-am știut lucrul acesta. Dar alegeam cu predilecție o anumită ie care avea ascuns simbolul creștinătății”, precizează ea.

O ie, spune Cristina Chiriac, este cu atât mai valoroasă cu cât are semnele autenticității — faptul că este lucrată manual este atestat de nodurile de pe dosul materialului; în cazul cămeșoaielor, modelul de pe piept trebuie să fie același ca și cel de la poale, iar materialul predilect, pentru iile vechi, este borangicul.

„Lucrul cel mai grav care s-a întâmplat este faptul că pânza pe care era făcută ia nu mai poate fi reprodusă”, spune Cristina Chiriac.

Pentru cei care vor să țeasă, ca în trecut, vechea pânză, din fire de pe gogoșile viermilor de mătase, costul de producție este foarte mare. În schimb, materialul cel mai folosit pentru iile manufacturate în prezent este pânza topită, de diferite texturi, spune aceasta.

Citeste si:  Ibuprofen: Risc cardiovascular sporit în cazul unei doze prea mari

Dar, dincolo de normele de manufactură, fiecare ie este și o poveste despre spiritul feminin.

„La o ie, o femeie lucra, pe vremuri, o jumătate de an. Fiecare femeie de la sat trebuia să apară cu o ie nouă, creată de ea, cel puțin o dată pe an”, povestește aceasta. Femeile ieșeau la șezătoare, în poartă, dar se fereau una de alta, să nu își fure ideile. „Erau foarte șirete și pe spatele iei începeau un cu totul alt model, apoi apăreau cu o altă ie”, povestește Cristina Chiriac.

Aceasta spune că și-ar dori ca vechile șezători ale anilor ’30 să revină, deoarece, în ceea ce privește manufactura iilor, există puncte de cusătură care s-au pierdut în timp.

„Se pot creiona foarte multe povești pe fiecare ie în parte, dar, cred eu, cel mai interesant lucru care s-ar fi putut întâmpla ar fi fost ca femeile respective să transmită poveștile iilor din generație în generație. Există un pericol foarte mare de a se pierde acest dar minunat pe care poporul român l-a primit„, spune Cristina Chiriac, care își amintește că, în perioada anilor ’80-’90, femeile de la oraș chiar aruncau ii, deoarece li se păreau niște elemente vestimentare învechite.

Încurajarea a venit din exterior, spune ea, de la designerii care s-au inspirat din ia românească. „Yves Saint-Laurent, Valentino au influențe românești în colecțiile lor. Marea majoritate a designerilor apreciază la nivel de artă ia românească”, declară Cristina Chiriac.

De la designerii străini a venit, apreciază ea, și impulsul pentru românce să revină la ie.

Din punctul meu de vedere, ia nu a murit niciodată, nu s-a demodat niciodată, doar că femeii i-a lipsit curajul de a se îmbrăca cu ia românească. Avem nevoie să vină cineva să ne spună. Cred că în România ia a fost ținută ascunsă și din cauza ideilor preconcepute din epoca ceaușistă”, adaugă ea.

Citeste si:  Ponta despre pensii şi voucherele de vacanţă: Nu au fost bătălii politice pe teme cu adevărat importante

În prezent, spune aceasta, româncele ar trebui să găsească puterea de a reînvia ia tradițională.

„Dacă femeile care nu aveau școală, nu aveau drept de vot, nu aveau televizoare, nu aveau cărți au reușit să răzbată prin viață și să coasă asemenea bijuterii, de ce noi astăzi nu mai reușim?„, spune Chiriac.

Pentru a marca Ziua Universală a Iei, Cristina Chiriac organizează, prin „Flori de ie”, pe 24 iunie, la Sfinxul din Bucegi, un eveniment ce va împleti o sărbătoare a misterului, doina și tradiționalul element vestimentar românesc. „24 iunie nu reprezintă doar Ziua Internațională a Iei, reprezintă și Sânzienele. Evenimentul este o îmbinare a tradițiilor românești, în cel mai frumos și mai tainic loc”, afirmă ea.

Participantele la evenimentul ce începe la ora 14,00 sunt invitate să vină îmbrăcate în ii, iar cel ce va cânta este naistul Nicolae Voiculeț. Ziua dedicată iei și Sânzienelor se va încheia cu un foc de tabără.

Cristina Chiriac spune că, pentru ea, viitorul iei românești nu poate fi decât unul luminos.

„Îmi doresc să cred că din ce în ce mai mulți oameni, din ce în ce mai multe femei curajoase vor alege să se mândrească cu patrimoniul nostru, pentru că e un patrimoniu incomensurabil”, consideră ea, amintind de eleganța cu care Maria Tănase purta ia pe scenă.

„E vorba de unicitate, e vorba de energia pe care ți-o dă ia atunci când o porți și de mândria de a fi român. De fapt asta înseamnă ia — să îți recunoști geneza și să o apreciezi. (Să negi ia — n.r.) e ca și cum te-ai dezice de mama ta”, este de părere Cristina Chiriac. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata