Din dragoste pentru bunici, o profesoară din Craiova şi-a cusut ia care să o reprezinte

Profesoară de educație plastică-vizuală la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” din Craiova, Rodica Jianu și-a cusut propria ie după ce s-a documentat temeinic în bibliotecă, dar și îndrumată de câteva persoane cu experiență.

Modelul și l-a compus tot ea, pentru a o reprezenta, inspirându-se din motivele populare și pentru a aduce un omagiu celor două bunici ale sale.

A făcut mai multe greșeli de lucrătoare de ie începătoare, pe care a fost nevoită să le corecteze, dar nu s-a dat bătută, iar după aproape un an de lucru și de căutări se poate mândri că și-a cusut propria ie.

Momentele le-a imortalizat într-un album cu câteva sute de poze, pe care l-a denumit simplu „Ia mea”.

„Modelul mi l-am compus singură, cu gândul la cele două bunici ale mele — Dumnezeu să le odihnească! Bunica din partea mamei, care era din Romanați, din Caracal (ea nu zicea niciodată Olt), era din neam de popi și era blondă cu ochii albaștri-verzi. Culoarea specifică zonei este albastrul, iar ea era blondă, motiv pentru care am ales nuanțele de albastru pentru bunica mea de la Caracal, care s-a măritat în Craiova, unde a și trăit, și care m-a învățat să cos înainte să învăț să scriu și să citesc. Am și acum șervetele cusute de mine de pe vremea când nu știam să citesc. Simbolul ‘laleaua’ este pentru bunica mea de la Cluj, mama tatălui, care era unguroaică, dar s-a măritat cu un român, iar pe toată ceramica ungurească apare laleaua albastră ca simbol. Și atunci laleaua este pentru bunica mea de la Cluj, care m-a învățat să tricotez, ea fiind maistru-tricotor la fabrica Someșeana din Cluj”, a povestit  Rodica Jianu.

Citeste si:  Ii din colecţiile Brătianu şi Cantacuzino, prezentate pentru prima dată publicului

Din dragoste și admirație pentru cele două bunici ale sale a creat modelul iei îmbinând laleaua cu albastrul. A folosit și culoarea roz pentru ea, pentru că o cheamă și Rozalia, iar toată copilăria mama ei a îmbrăcat-o în roz „de parcă nu mai exista altă culoare pe fața pământului”.

„Și am zis că, dacă sunt și Rozalia, să folosesc și rozul, mai ales că am moștenit de la sora mamei mele care cosea o cutie cu jurubițe în care am găsit o jurubiță roz de mătase, iar una albastră, pe care am folosit-o, este tot din acea cutie. Pentru că, după ce am căutat de am spart pământul prin tot orașul după culori, mi-am dat seama că eu am culorile respective și că de fapt este ia mea și pot să pun ce culori vreau pe ea. În afară de acest albastru pe care l-am cumpărat, restul este din cutia mătușii mele”, spune Rodica Jianu.

Citeste si:  Ludovic Orban: Nu noi am băgat RADET în faliment, ci cei care au condus Primăria Capitalei

Pentru a-și îmbogăți ia, a folosit și paiete, pe care bunica ei le numea „fluturași”, iar de jur împrejurul lalelelor a făcut și niște clopoței, care semnifică locul în care s-a născut: Clopodia din Banat.

Și pentru că ia spune ceva despre cea care o îmbracă, la fel vorbește și ia Rodicăi Jianu.

„Romburile sunt semnul fertilității, iar dacă cineva se uită la o ie și vede romburi știe că este vorba despre o femeie care e măritată. Iar pentru că romburile mele au sămânță în interior înseamnă că am născut, am copii. Și eu am doi băieți și despre ei vorbesc aceste romburi. Pe față am pus două rânduri de romburi, pentru cei doi băieți. Pe spate am pus o coloană, așa cum se pune în zona Banatului”, explică Rodica Jianu.

Chiar dacă pânza folosită nu este țesută de mână, ci lucrată de mașină, iar ia a fost lucrată după propriile standarde, Rodica Jianu a respectat toate rigorile după care se lucrează un astfel de element vestimentar.

Și pentru că nu avea experiență, modelul de „încreț” a fost mai întâi desenat, pentru că este profesoară de desen și asta știe să facă cel mai bine, și l-a lucrat cu șablon.

Citeste si:  Creative Est - primul festival al industriilor creative româneşti

„La gât am făcut un încreț cu „puișori în cuib”, iar când am încheiat-o am folosit ideea tradițională, adică am folosit un lat de pânză pentru spate, adaptând pânza pe care o aveam ca să fie cum scrie la carte. Ia nu se croiește, ia se taie, mai exact se rupe pe fir. Nu se fac răscroiri. Are mai multe greșeli de începătoare, dar iile nu sunt făcute perfect, intenționat. Chiar dacă o ie nu avea nicio greșeală, cea care o crea greșea ceva intenționat, pentru că numai Dumnezeu este perfect”, afirmă Rodica Jianu.

Pentru această ie s-a documentat temeinic, s-a inspirat, dar a personalizat-o pentru că nu suportă banala uniformitate și pentru că iile pot semăna între ele, dar nu sunt identice.

Poartă ia de câte ori are ocazia — de Ziua Universală a Iei sau la diverse expoziții la care este invitată în calitate de artist plastic. Și este foarte apreciată de cei care o văd astfel îmbrăcată.

După ce a terminat ia, Rodica Jianu s-a apucat să își lucreze o cămașă țărănească. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: fitted.ro

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata