Iconostasul Catedralei Greco-Catolice din Blaj, unic în spaţiul românesc

Catedrala Greco-Catolică ‘Sfânta Treime’ din Blaj, cel dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania, deține un iconostas unic în spațiul românesc, de o rară frumusețe, fiind considerat și cel mai mare din țară.

În vizita sa istorică din 1999 din România, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut referire în predica sa rostită în Catedrala ‘Sfântul Iosif’ din București la acest iconostas, numindu-l ‘splendid’.

Nicolae Iorga spunea despre iconostasul catedralei din Blaj că este ‘prin întindere și bogăție’ cel mai impunător ‘din toată românimea’. De altfel, Iorga este cel care a sesizat și subliniat pentru prima oară însemnătatea și valoarea artistică a iconostasului sculptat în secolul al XVIII-lea de către tâmplarul Aldea din Tîrgu Mureș.

Situată în centrul istoric, respectiv în Piața 1848, locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie și din 2/14 mai 1848, Catedrala ‘Sfânta Treime’ a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în stil baroc.

În 1738, episcopul Micu Klein a încheiat un contract cu arhitectul italian Martinelli, de la Curtea Imperială din Viena, pentru edificarea catedralei. Construcția celui dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania a început în 1738 și a fost terminată în 1749. Slujirea în biserică a început însă doar în 1765, după finalizarea iconostasului.

La început, catedrala, o biserică de tip sală, poseda doar un singur turn pe fațadă. Ulterior, în 1837, a fost mărită și supusă unor modificări semnificative, fiind prevăzută cu două turnuri pe fațadă și cu o terasă cu balustradă, ce precede portalul, dobândind aspectul de astăzi.

Înalt de 14 metri și lat de 11,5 metri, iconostasul a fost sculptat de către meșterul tâmplar Aldea din Tîrgu Mureș, între 1749 și 1765. E posibil ca acest meșter să se fi aflat în anturajul unor artiști germani de expresie barocă.

Iconostasul este considerat cel mai mare din țară, iar însemnătatea sa artistică și istorică este deosebită, aflăm din volumul ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’, autori Cornel Tatai-Baltă și Ioan Fărcaș.

Catedrala-catolica-Blaj-interior

Sculptat în lemn de tei, aurit și policromat, iconostasul este executat în maniera barocului postbrâncovenesc. El abundă de elemente decorative vegetal-florale, zoomorfe și antropomorfe. În repertoriul botanic extrem de variat se integrează siluete de păsări și animale, compoziții cu figuri umane, diverse vase și însemne heraldice. Este fără ornamentație geometrică.

Deși și-a pus semnătura doar pe cele șase mari icoane împărătești, icoanele au fost realizate în cea mai mare parte de pictorul de origine macedo-română Ștefan Tenetzky, din Arad, cotat ca unul dintre cei mai valoroși artiști din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pictorul îmbină elemente de tradiție bizantină cu cele de sorginte apuseană, îndeosebi din epoca barocă. El se află de asemenea sub înrâurirea icoanelor ucrainene.

‘În vara anului 2010, ca urmare a fotografierii detaliate a întregului iconostas și a cercetării acestuia pe calculator, a ieșit la iveală, în mod cu totul surprinzător, faptul că icoanele proorocilor, dintre care una este semnată și datată clar în 1764, cât și pictura Crucii Răstignirii cu molenii aparțin lui Grigorie Ranite (Hranite), din Craiova’, menționează Cornel Tatai-Baltă și Ioan Fărcaș. Pictor de școală brâncovenească, Ranite era foarte cunoscut în epoca sa.

Pictorii care au restaurat iconostasul între 1995-1996 au susținut că acesta a fost pictat nu doar de o singură persoană. ‘Pictorul Nicolae Sava a comunicat că icoanele iconostasului au fost supuse unei analize chimice în urma căreia a reieșit că o parte dintre acestea au fost realizate în tempera, în timp ce altele au fost pictate în ulei. La icoanele împărătești executate în ulei s-a folosit și foița de aur’, precizează autorii volumului ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’.

Cornel Tatai-Baltă și Ioan Fărcaș susțin că ușile împărătești ale iconostasului sunt unice pe plan național, în ceea ce privește sculptura și pictura. Terminate în partea superioară sub formă de acoladă, ele sunt încadrate de stâlpi cu secțiune pătrată, ce se continuă cu colonete torsadate, spiralate, cu capiteluri compozite. Peste acestea se ridică colonete scurte, între care se desfășoară un arc semicircular al cărui timpan este bogat împodobit.

În ansamblul său, frontonul iconostasului poate sugera un vultur cu aripile desfăcute.

Cupola din fața iconostasului a fost pictată de Iacov din Rășinari, numele său ieșind la iveală abia cu prilejul restaurării efectuate după 1990.

Catedrala deține și un covor de lână, de dimensiuni mari, țesut în 1900 de un grup de femei din Maramureș, după desenul pictorului și graficianului Octavian Smigelschi. Covorul, care are un chenar amplu, cu motive geometrice de sorginte populară, reprezintă un vultur uriaș cu aripile întinse.

Unul dintre monumentele reprezentative ale Blajului, Catedrala ‘Sfânta Treime’ este locul în care, din 1997, se află rămășițele pământești ale ctitorului său, episcopul Inocențiu Micu Klein, aduse de la Roma. Tot aici odihnește și Cardinalul Alexandru Todea, trecut la cele veșnice în primăvara lui 2002. Cel mai probabil și osemintele primului episcop greco-catolic, cel care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma, Atanasie Anghel, deshumate pe cale arheologică în 2013 din curtea unei biserici ortodoxe din Alba Iulia, vor fi înhumate tot aici.

În această catedrală și-a rostit Simion Bărnuțiu, în 2 mai 1848, celebrul discurs devenit programul politic al românilor din Transilvania, considerat „cea mai mare operă oratorică din istoria românilor”. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.