Al 14-lea lider spiritual tibetan Dalai Lama, Tenzin Gyatso, împlineşte 80 de ani

Dalai Lama s-a născut la 6 iulie 1935, în familia unor agricultori din satul Taktser, în nord-estul Tibetului, unde a fost găsit doi ani mai târziu de către călugării special trimiși în scopul depistării sale – copilul avea pe corp semne sfinte.

La vârsta de doi ani, copilul Lhamo Dhondup a fost recunoscut ca ”reîncarnare a liderului anterior Dalai Lama, Thubten Gyatso”, potrivit biografiei prezentate pe site-ul www.dalailama.com. Copilul a fost minuțios verificat și instruit religios, înainte de a fi întronat oficial, în 1950, ca cel de-al 14-lea Dalai Lama.

A început educația monastică la vârsta de șase ani și a obținut diploma Geshe Lharampa (doctorat în filosofie budistă), când avea 25 de ani, conform datelor biografice publicate pe pagina Premiilor Nobel (www.nobelprize.org). Educația sa a avut la bază cinci materii principale (artă și cultură tibetană, sanscrită, medicină și filosofie budistă) și cinci secundare (poezie, muzică și artă dramatică, astrologie, compoziție și frazeologie, respectiv sinonimie).

La 24 de ani, a susținut teste preliminare la trei universități monastice (Drepung, Sera și Ganden), iar examinarea finală a susținut-o la Jokhang, Lhasa, în timpul sărbătorii anuale de rugăciune Monlam, absolvind cu onoruri, potrivit sursei citate.

În 1949, a început procesul prin care Republica Populară Chineză a încorporat regiunea care astăzi poartă numele Regiunea Autonomă Tibet. Regentul de până atunci, Lama Taktra Rinpoche, îl declară major pe tânărul Dalai Lama, la 17 noiembrie 1950. După răscoala nereușită a populației tibetane, Dalai Lama a părăsit Lhasa, capitala Tibetului și, în martie 1959, a obținut azil politic în orașul indian Dharamsala, supranumit și ”micul Lhasa”, scaunul guvernului tibetan în exil, din 1960, potrivit www.nobelprize.org.

Dalai Lama conduce, din exil, destinele a aproximativ 110.000 de tibetani aflați în masivul subhimalaian, din care circa 90.000 au emigrat în Nepal, Bhutan, Canada și Elveția, după cum nota un articol publicat de The Epoch Times, în 2009. În primii ani de exil, Dalai Lama a făcut apel la Organizația Națiunilor Unite în problema Tibetului, Adunarea Generală a ONU adoptând trei rezoluții pe această temă în 1959, 1961 și 1965.

În 1989, Dalai Lama a primit Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere și apreciere pentru propunerile sale constructive în soluționarea conflictelor internaționale, a problemelor legate de drepturile omului și de protecția mediului înconjurător. Comitetul Norvegian Nobel a evidențiat că ”Dalai Lama, în efortul său de eliberare a Tibetului, s-a opus în mod consecvent folosirii violenței”. ”În schimb, a militat pentru soluții pașnice bazate pe toleranță și respect reciproc, astfel încât să fie păstrată moștenirea istorică și culturală a poporului său”, anunța comunicatul de presă publicat de Comitetul Norvegian Nobel.

În iunie 1992, a avut loc un dialog între Dalai Lama și guvernul de la Beijing. Un an mai târziu, Beijingul a permis ca prima delegație oficială a lui Dalai Lama să viziteze capitala chineză. Spre deosebire de predecesorii săi, Tenzin Gyatso s-a întâlnit și cu mulți oficiali vestici și a vizitat SUA, Canada, Europa de Vest, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Mongolia, Grecia, Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Nepal, Costa Rica, Mexic, Vatican, China și Australia.

De asemenea, s-a întâlnit cu lideri religioși din toate aceste țări. S-a întâlnit cu papa Paul al VI-lea, la Vatican, în 1973, și cu papa Ioan Paul al II-lea în 1980, 1982 și 1988, potrivit Nobelprize.org. În timpul călătoriilor peste hotare, Dalai Lama și-a exprimat dorința puternică pentru o mai bună înțelegere și respect între credințele diferite ale lumii.

”Necesitatea unor relații simple de la om la om devine din în ce mai urgentă… Astăzi, lumea este mai mică și mai interdependentă. Problemele unei națiuni nu mai pot fi rezolvate în totalitate de către ea singură. Astfel, fără un simț al responsabilității universale, supraviețuirea noastră este amenințată. În mod esențial, responsabilitatea universală înseamnă sensibilitate pentru suferința altor popoare, așa cum simțim și pentru al nostru. Înseamnă conștientizarea că, până și dușmanul nostru este motivat pe deplin de cursa către fericire. Trebuie să recunoaștem că toate ființele vor același lucru ca și noi. Aceasta este calea să obținem o înțelegere adevărată, neîngrădită de considerații artificiale”, spunea Dalai Lama, citat în lucrarea ”Les Prix Nobel. The Nobel Prizes 1989”, Stockholm, 1990.

În martie 2011, Dalai Lama a trimis o scrisoare parlamentului tibetan în exil solicitând să transfere puterea politică temporală. Potrivit Cartei Tibetanilor în exil, Dalai Lama era considerat șeful statului. Anunțul istoric avea să aducă un final pentru autoritatea duală — spirituală și politică — a lui Dalai Lama și o revenire la tradiția anterioară, a primilor patru Dalai Lama, care au fost doar lideri spirituali ai Tibetului, potrivit www.dalailama.com., Ganden Phodrang, instituția liderilor Dalai Lama, urma să rămână intactă. La 29 mai 2011, Dalai Lama a semnat legea transferului puterii temporale către un lider ales în mod democratic, decizie care a pus capăt unei tradiții de 368 de ani. La 24 septembrie 2011, s-au trasat reguli clare pentru recunoașterea următorului Dalai Lama.

Prima autobiografie publicată a fost ”My Land and My People. Memoirs of the Dalai Lama of Tibet” (1962). A doua autobiografie a fost publicată sub titlul ”Freedom in Exile”. Între distincțiile acordate lui Dalai Lama se numără: Premiul Leopold—Lucas, al Universității din Tübingen (1988), Premiul Raoul Wallenberg (1989), Prix de la Mémoire (Paris, 1989), Freedom Award (SUA, 1991), premiul decernat în 1996 de Muzeul Toleranței Simon Wiesenthal, instituție consacrată drepturilor omului și memoriei victimelor Holocaustului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.