Mănăstirea Căpriana – una dintre cele mai vechi mănăstiri din Basarabia

Mănăstirea Căpriana, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este una dintre cele mai vechi mănăstiri fondate în Basarabia. Este situată în zona centrală a Republicii Moldova, în ținutul denumit Codrii Lăpușnei, în imediata apropiere a șoselei care leagă Chișinăul de Vama Albița. O serie de istorici consideră că mănăstirea este un ultim bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova.

Documentele istorice din a doua jumătate a secolului al XIV-lea atestă existența unei mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în Codrii Lăpușnei. Într-o poiană de lângă izvoarele râului Vâsnevat, au fost puse temeliile sfântului lăcaș de cult, menționat sub numele de „Mănăstirea lui Ciprian” sau „Manăstirea Căpriana”, potrivit www.istoria.md.

Potrivit unui uric din 10 februarie 1429, Căpriana primește statutul de mănăstire domnească din partea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). În acest act, lăcașul sfânt este numit ”mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian”. Conform documentului, mănăstirea este ctitoria răzeșilor din satul Mereni.

Fiica unuia dintre cei mai de vază oameni ai locului și nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soția domnului Moldovei. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un prețios epitrahil brodat între anii 1427 și 1431. Este cea mai veche broderie de acest fel cunoscută până astăzi. Pe ea erau reprezentate, pe lângă chipurile sfinte, și portretele lui Alexandru cel Bun și al soției sale.

Manastirea-Capriana-01

Căpriana stăpânea o prisacă, o moară și o moșie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni.

Fiind mănăstire domnească, Căpriana s-a bucurat de atenția mai multor domni ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului —din care s-au mai păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului 1425.

Ștefan cel Mare (1457-1504), în urma cutremurului din 1471, a făcut și reparații bisericii inițiale. Un nou cutremur, mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516.

În 1542 — 1545, domnul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546)) a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii. Din acele timpuri se mai păstrează doar zidurile până spre cornișă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic. Planul bisericii a rămas cel tipic moldovenesc, din epoca medievală. Este de menționat că mănăstirea acesta este singurul monument de cult păstrat din acea perioadă pe teritoriul Republicii Moldova.

Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568), născut în zona Lăpușnei, a făcut importante donații mănăstirii și, în același timp, a efectuat noi lucrări de întărire a clădirii. Vasile Lupu (1634-1653) a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale.

Manastirea-Capriana-03

La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea cunoaște o perioadă de declin. În 1698, Căpriana a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Athos.

Căpriana a rămas închinată mănăstirii Zografu până în 1813, când mitropolitul Basarabiei, Gavriil Bănulescu, a trecut averea mănăstirii în grija Casei Bisericii din Chișinău dar, la acea dată, Basarabia intrase deja în componența Rusiei țariste, iar noua stăpânire nu agrea și nici nu asigura propășirea vieții cultural-spirituale românești.

Conform Istoriei Moldovei ”în mănăstiri, acțiunea de rusificare întâlnea o deosebită rezistență. Arhiepiscopul rus Pavel al Chișinăului constata că deschiderea școlilor rusești pe lângă mănăstiri a fost întâmpinată cu foarte multă rea voință… învățătorii au fost insultați în chip grosolan de către călugări”.

La Căpriana, ca și în celelalte mănăstiri din Basarabia — 25 la număr pe atunci — se păstrau prețioase cărți românești de învățătură și slujire creștină, scoase de sub teascurile tiparnițelor de la București, Iași, Râmnic, Neamț, Căldărușani sau chiar Petersburg, în secolele XVIII-XIX. Cu toate restricțiile impuse de conducerea ierarhică rusească din Chișinău, călugării din mănăstirile și schiturile din Basarabia se aflau în permanentă legătura cu populația așezărilor din împrejurimi sau de la mai mare depărtare, influențând viața spirituală, culturală, pătrunzând adânc în sufletul sătenilor, păstrând simțirea și limba româna, cultivând tradițiile naționale.

Șubrezită de un cutremur, biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost rezidită în 1819-1820 de mitropolitul Gavriil Bănulescu. Tot el a înălțat un nou lăcaș, „Sfântu Gheorghe”, unde a și fost înmormântat, la 30 martie 1821.

Istoria Căprianei s-a contopit cu lupta românilor din Basarabia de unire cu frații de peste Prut. Când a sosit ceasul împlinirii, la 27 martie 1918, la Căpriana era stareț protosinghelul Gherontie Guțu și sub ascultarea sa erau peste șaizeci și cinci de monahi și ierodiahoni. Îndelungatele tradiții ale așezământului monahal din codrii Lăpușnei, la fel ca și ale celorlalte schituri și mănăstiri basarabene, constituiau o mărturie luminoasă a evlaviei poporului, a credinței sale în biruința dreptății.

Manastirea-Capriana-Biserica-Sf.Gheorghe-interior

În perioada sovietică, mănăstirea Căpriana, ca de altfel toate lăcașurile de cult din RSS Moldovenească, a avut mult de suferit, proprietățile fiindu-i trecute în proprietatea statului. Conform ortodoxia.md, mânăstirea a fost „ocrotită” de stat — cu trapeza transformată în salon de petreceri și nunți, unde „nuntașii”, ajutați de alcool, jefuiau tot ceea ce mai rămăsese nejefuit de ocupanții sovietici iar mai apoi a ajuns sanatoriu pentru copii tuberculoși.

De fapt, autoritățile sovietice au încercat închiderea mănăstirii încă din 1949, pentru că, după cum consemnează un document al vremii: ”Actualmente mănăstirea creează obstacole în procesul de colectivizare în satul Căpriana. Călugării au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și prin diverse metode caută să împiedice organizarea acestuia”.

La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mânăstirească din Basarabia. În ciuda declarării mănăstirii ca ”monument de arhitectură ocrotit de stat”, au dispărut cărțile bibliotecii, clopotele și numeroase obiecte de cult. Biserica ”Sfântul Nicolae” a fost transformată în clubul sătesc, iar biserica ”Sfântul Gheorghe” în depozit.

De abia în 1989, odată cu redeșteptarea națională a românilor din Moldova, mănăstirea și-a redeschis porțile.

Între anii 2003 — 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului,  dar și de la numeroși donatori particulari. Potrivit istoria.md, până în prezent, numai pentru reconstrucția parțială a bisericii „Sfântul Gheorghe” și a Casei Stăreției s-au cheltuit în jur de 35 milioane de lei moldovenești (circa 1,6 milioane euro).

Istoria Mănăstirii, frumusețea peisajului, lucrările de reconstrucție, stilul de viața conservat al monahilor, constituie tot atâtea argumente pentru vizitarea acestui lăcaș, aflat în topul celor mai căutate destinații turistice. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.