Moşocoarnele, desertul tradiţional de pe Valea Barcăului

Moșocoarnele cu brânză dulce sunt un delicios desert tradițional de pe Valea Barcăului, servit de sătenii din această zonă oaspeților care le trec pragul cu prilejul diverselor sărbători religioase de peste an.

O rețetă simplă, dar care are câteva secrete, precum ingredientele sută la sută naturale și coacerea lor într-un cuptor tradițional, încălzit în prealabil cu lemne, duce la obținerea unor prăjituri rumene, pufoase și numai bune de a fi asortate cu un pahar de apă rece ”tulburată” cu un sirop natural de mure sau de soc.

Moșocoarnele sunt încă preparate după rețeta tradițională în localitatea Iaz, de către o tânără pasionată de păstrarea vechilor obiceiuri rurale, Ligia Bodea, mai cunoscută poate prin faptul că deține un muzeu etnografic cu sute de piese de îmbrăcăminte și obiecte vechi de zeci sau chiar sute de ani.

Îmbrăcată cu un tradițional costum popular de pe Valea Barcăului, cea care îi place să-și spună simplu „fata din Iaz”, prepară cu îndemânare, atunci când sunt sărbători sau doar turiști curioși și înfometați, moșocoarne delicioase, dar și alte rețete învățate de la bunicile ei.

Citeste si:  Peste 1.500 gospodării inundate şi circulaţia feroviară întreruptă între Piatra Neamţ şi Bicaz

„Moșocoarnele, așa cum le spune aici la Iaz sau pe Valea Barcăului, se făceau la sărbători. Gazdele le ofereau musafirilor, ca și prăjituri, moșocoarne, adică „moși cu coarne”, care se fac, în general, umplute cu brânză dulce. Se prepară mai întâi un aluat cu făină, puțină drojdie, lapte, ouă și un pic de zahăr, se lasă să crească, după care se pune brânza amestecată cu ou, se împătură în colțuri, se așează în tavă, se ung cu pana dată prin ou și se pun în cuptorul încălzit cu lemne, la copt. Denumirea de „moși cu coarne” vine de la modul de împăturire a aluatului, în colțuri.

Rețeta de moșocoarne am învățat-o de la bunica din partea tatălui, de la Iaz. Ea întotdeauna, deși a murit când aveam eu 11 ani, mă lăsa să încerc eu tot felul de rețete. Dacă îi spuneam că nu îmi ies rețetele, ea spunea că nu e nicio problemă, că doar făcând înveți. Doar așa poți să înveți, dacă exersezi, ești perseverent și îți dorești cu adevărat ceva. Era tare înțeleaptă și între mine și ea a fost o legătură sufletească profundă”, povestește Ligia, în vreme ce mâinile ei împătură cu dexteritate prăjitură după prăjitură.

Citeste si:  Ciocolata de casă, desertul copilăriei

La Iaz, moșocoarnele se mai făceau și din aluatul de pâine. La țară se făceau pe vremuri mai multe pâini odată, de la care mai rămânea aluat. Atunci se umpleau cu brânză sărată, în care se mai punea mărar sau cozi de ceapă. Dar prăjiturile de peste an, la sărbători, Crăciun, Paște, erau moșocoarnele cu brânză dulce.

„În post se făceau din aluat de pâine, fără lapte și fără ouă și le umpleau cu așa numita „miere de prune”. Dar atunci le spuneau sucituri și le făceau ca și un cozonac. Mierea de prune se face din prune bistrițe, în căldare sau ceaun, unde prunele se fierb o zi și o noapte. Nu se pune zahăr sau conservant și se lasă la fiert până se întărește. În unele părți i se mai spune silvoiță, dar la noi e miere de prune”, completează „fata din Iaz”.

Citeste si:  Sunt convins că Traian Băsescu va trebui să răspundă în faţa legii după ce nu va mai fi preşedinte, a declarat premierul Ponta

După umplerea unei tăvi cu moșocoarne, Ligia le unge cu ou, cu o pană de gâscă, exact așa cum a și povestit, pentru ca mai apoi să pună la copt prăjiturile, în cuptorul din curte, încălzit cu lemne. Pentru ca prăjiturile să nu se ardă, temperatura din cuptor este testată cu o pană.

Dacă pana nu se pârlește, înseamnă că e timpul pentru a pune prăjituri și, peste doar 20 de minute, delicioasele moșocoarne aurii sunt scoase din nou la lumina zilei, fiind numai bune de mâncat. Asta după ce așteptăm puțin, pentru a nu ne arde limba, dar și pentru a putea fi scoase din tava în care s-au copt. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata