Mneriea de prună de Aldeşti, produs tradiţional românesc de pe Valea Crişului Alb

Mneriea de prună de Aldești, produs tradițional românesc de pe Valea Crișului Alb, este un fel de magiun de prune, preparat după metode tradiționale, în această localitate situată la circa 57 kilometri distanță de municipiul Arad, spune Ioan Faur, titular al brevetului de atestare al produsului.

După cum a declarat  în cursul întocmirii dosarului de atestare al mneriei de prună de Aldești ca ‘produs tradițional’, Ioan Faur a descoperit un document potrivit căruia, în anul 1934, Armata Română a achiziționat din această zonă peste 30 de tone de magiun de prune.

În mod obișnuit, mneria de prune se face în gospodăriile populației în sistem de clacă, deoarece procesul de preparare necesită un volum foarte mare de muncă, căruia o femeie singură într-o gospodărie nu îi poate face față.

După ce au fost culese și spălate foarte bine cu apă, prunele se pun în coșuri de nuiele și acoperite cu fețe de masă, fiind lăsate acolo până se usucă. Ulterior acestea se „creapă” în două sau „se pomnesc”, după cum se spune în zonă, pentru a se scoate sâmburii, iar mai apoi se pun la fiert, fără niciun adaos de zahăr, în „căldări” mari din cupru.

„Procesul de fierbere durează mai multe ore, timp în care o femeie trebuie să amestece tot timpul în căldarea care, în mod obișnuit, este dotată cu o instalație numită ‘mestecău’ sau ‘hustucău’, care are pe fund o paletă ce împiedică lipirea mneriei. Paleta este prinsă de un ax vertical fixat într-un suport deasupra căldării, având posibilitatea de a fi rotită cu o manivelă”, a arătat Ioan Faur.

Acesta susține că, pentru a se obține un produs de calitate, prunele trebuie fierte un timp destul de îndelungat. Practic, dacă prunele se pun la fiert în căldare dimineața, în jurul orei 8.00, mneriea va fi fiartă seara, după ora 23.00.

„Pentru a verifica dacă aceasta este fiartă îndeajuns se folosesc două procedee. Fie se taie cu o lingură de lemn deasupra, în urma tăieturii rămânând un șanț, fie se ia din pasta aflată în cazan cu o lingură de mâncat, se întoarce lingura cu fundul în sus, iar pasta nu cade. Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, înseamnă că mneriea este fiartă, se poate opri fierberea și se poate pune în recipienții de depozitare”, a arătat Ioan Faur.

În mod tradițional, mneriea se pune, de obicei, în oale din lut, modalitate de depozitare care asigură păstrarea ei pe o perioadă foarte lungă, chiar și mai mulți ani. În prezent se folosesc și recipienți din sticlă, deoarece va sta și așa, datorită fierberii mneriei timp de mai multe ore nefiind necesară folosirea conservanților pentru păstrare.

După ce vasele au fost umplute, acestea se pun în cuptorul de pâine încălzit după coacerea pâinii, unde sunt lăsate să stea câteva ore. În acest timp, mneriea prinde o crustă deasupra, care o ferește de diferiți agenți care ar putea produce fermentarea sau deprecierea calitativă a acesteia. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.