Armonie, sălbăticie şi spiritualitate în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa

În sudul Munților Căpățânii din masivul Parâng, pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești, se întinde pe aproximativ 4.500 de hectare cel mai mic parc național din România, Buila-Vânturarița, însă unul dintre cele mai bogate din punct de vedere al biodiversității și spiritualității…

 Masivul Buila, cu ale sale stânci izbitor de albe, care răsar pur şi simplu din verdele pădurilor de molid, domină întregul peisaj. Frumuseţile naturale ale zonei sunt întregite de numeroasele forme de relief carstic prezente prin chei, peşteri şi avene.

Totul, aici, este într-o perfectă armonie: splendoarea muntelui, sunetul cristalin al celor 44 de izvoare nesecate din zona Costeşti, „amprenta” celor 100 de peşteri şi…divinitatea care te înconjoară din salba de schituri şi de mănăstiri.

O istorie recentă

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, sit al Reţelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiinţat prin HG 2151/2004 şi este administrat, din 2006, de către Regia Naţională a Pădurilor — Romsilva în parteneriat cu Asociaţia Kogayon, organizaţie non-guvernamentală din localitatea Costeşti-Vâlcea. Cel mai mic parc naţional din România este situat chiar deasupra medianei judeţului Vâlcea şi este vizibil ‘peninsular” din trei părţi, de la distanţe de peste 30 de kilometri.

Parcul are şase puncte de intrare, trei prin comuna Costeşti, unul pe Valea Bistriţei vâlcene şi două pe Valea Costeşti. Acesta cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturariţa, cu o lungime de circa 14 kilometri, de la vest de cheile Bistriţei vâlcene, până la est de Cheile Olăneşti (Folea), creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1.849.metri) şi Vârful Vânturariţa Mare (1.885 metri). Altitudinea absolută este în Vârful Vânturariţa Mare, iar cea minimă la ieşirea Bistriţei din chei (550 metri).

Alte vârfuri principale ale masivului sunt de la sud-vest spre nord-est: Arnota (1.183,7 metri), Muntele Cacova (1.525,1 metri), Muntele Piatra (1.643 metri), Muntele Albu (1.658,9 metri), Buila (1.848,6 metri), Ștevioara (1.847 metri), Vioreanu (1.866 metri) şi Vânturariţa Mică (1.655 metri).

Legătura masivului cu Munţii Căpăţânii este făcută prin Plaiul Netedu (inter-fluviul dintre râurile Bistriţa şi Costeşti), Plaiul Lespezi (inter-fluviul dintre râurile Costeşti şi Cheia) şi Plaiul Hădărău (inter-fluviul dintre râurile Cheia şi Olăneşti).

Tradiţia locului în faună şi diversitate

Datorită caracterului de insularitate şi accesibilităţii dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei şi faunei, situri mineralogice şi paleontologice, peşteri. Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotişuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) şi endocarstice (peşteri şi avene).

Aici se întâlnesc numeroase specii protejate ale florei (floarea de colţ, ghinţura galbenă, crinul de munte sau cel de pădure, ienupăr, garofiţe, orhidee şi iedera albă), dar şi ale faunei. Masivul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari, precum ursul, lupul sau râsul. Dintre mamiferele mici care înnobilează locurile întâlnim pisica sălbatică, jderul de pădure sau bursucul, iar peşterile ascund nu mai puţin de nouă specii de liliac. Erbivorele mari sunt reprezentate de capra neagră, cerb sau căprior.

Vertebratele îşi au şi ele locul lor în aceste habitate, de aceea regăsim peşti (păstrăv, lipan, moioagă, zglăvoc), dar şi amfibieni (salamandra, tritonul, buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de pădure sau broasca râioasă brună). Nu lipsesc reptilele, iar dintre acestea pot fi menţionate guşterul, şopârla de ziduri, şarpele de alun sau vipera. Păsările întregesc ecosistemul parcului cu gaia roşie, şerparul, acvila ţipătoare mică, vânturelul de seară, caprimulgul, ciocănitoarele de munte şi de de stejar, buha, codobatura şi cocoşul de munte.

Citeste si:  NOUTĂŢI ÎN STRUCTURA FIRMELOR - 10 iunie 2010 (2544)

Conform Manualului Habitatelor din România, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, se găsesc peste 23 de tipuri de habitate, dintre care 17 tipuri au corespondent la nivel european şi sunt considerate prioritare.

Potenţialul turistic şi cultural al zonei

„Poziţionarea geografică a Parcului Naţional Buila-Vânturariţa în zona montană cunoscută sub numele de ‘Oltenia de sub munte’, în apropierea staţiunii Băile Olăneşti şi a staţiunii turistice Horezu, favorizează dezvoltarea turismului sub forme diverse. Potenţialul turistic al parcului îmbină elemente ale cadrului natural cu peisaje deosebite şi numeroase atracţii speologice, la care se adaugă obiective monahale de patrimoniu cu valori culturale şi istorice deosebite„, a subliniat directorul Administraţiei Parcului Naţional Buila-Vânturariţa, Cosmin Botez.

Nu trebuie uitat faptul că, pentru iubitorii naturii, zona oferă nu mai puţin de 19 trasee turistice.

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa şi zona care îl înconjoară este habitatul unuia dintre cele mai mari efective de capră neagră, fiind muntele transhumanţei ce oferă călătorilor cele mai înguste chei în calcar din România — Cheile Bistriţei. Trovanţii sau „pietrele care cresc”, cum le spun oamenii locului, sunt vedetele comunei Costeşti, care deţine, de altfel, singurul muzeu din lume dedicat trovanţilor.

În zonă sunt expuse, în aer liber, pe o suprafaţă de un hectar, peste 100 de sculpturi surprinzătoare din piatră: forme bizare, milimetrice sau de dimensiunea unui om, pe care natura le-a creat cu sute de mii sau chiar cu milioane de ani în urmă. Tot din aceste zone izvorăsc cele mai multe râuri din judeţul Vâlcea: Olăneşti, Cheia, Govora, Luncavăţ, Bistriţa, Romani sau Cerna.

Un plus de valoare, unicitate şi atracţie îl constituie existenţa în imediata apropiere a parcului a numeroase obiective cultural-istorice, salba de mănăstiri şi schituri Horezu, Bistriţa, Arnota, Iezer, Pahomnie, Pătrunsa sau Mănăstirea Frăsinei.

Numită şi Athosul românesc, mănăstirea dintre frasini este un tărâm interzis femeilor, din cauza groaznicului blestem lansat, la 1867, de Sfântul Calinic, care opreşte cu străşnicie femeile să intre în mănăstire.

Cele care, totuşi, s-au aventurat şi-au pierdut minţile sau sunt grav bolnave, spun oamenii locului. Nu trebuie uitate nici bisericile rupestre din Peştera Liliecilor, obiceiurile, meşteşugurile şi arhitectura tradiţională din satele de la poalele muntelui.

Deşi parcul nu beneficiază de un număr mare de turişti, cei mai mulţi fiind atraşi în special de spiritualitatea locurilor, există şi zone de escaladă şi căţărare situate în Cheile Olăneştiului, Cheile Cheii şi Cheile Bistriţei. Acestea cuprind cinci zone principale de căţărare, cu peste 150 trasee de diferite grade de dificultate.

Trebuie menţionate şi traseele tematice realizate de-a lungul anilor în parc, respectiv „Porţile Parcului Naţional Buila-Vânturariţa — Natură şi spiritualitate” (traseu tematic care începe de la poarta Mănăstirii Bistriţa din vecinătatea Cheilor Bistriţei şi ajunge la Schitul 44 de Izvoare în satul Pietreni), „Traseul Ranger Junior” (începe din punctul Prislop şi urcă până în apropiere de Curmătura Builei), „Traseul Poveştile Pădurii” (din satul Pietreni şi până în apropierea Mănăstirii Pătrunsa).

De asemenea, în apropierea parcului se află trei obiective majore situate în zona Horezu, respectiv „Muzeul Trovanţilor” de la Costeşti, „Piramidele” de la Slătioara, ca obiective naturale, şi „Culele” de la Măldăreşti, ca obiective istorice.

Citeste si:  Confederaţia braziliană l-a demis pe Dunga

„Numărul mediu de turişti pe an este cuprins între 2.200 şi 4.500, iar majoritatea turiştilor sunt turişti monahali, a căror durată de vizitare este în medie de o zi, dar există între 150 şi 300 de turişti a căror durată medie de vizitare este între o zi şi 3 zile”, precizează şeful Parcului Naţional Buila-Vânturariţa.

Reţeaua unităţilor de cazare din zona Parcul Naţional Buila-Vânturariţa cuprinde hotelurile din Rm. Vâlcea, Băile Olăneşti şi Horezu, dar şi pensiunile turistice din localităţile de la poalele Masivului Buila-Vânturariţa: Horezu, Costeşti, Bărbăteşti, Cheia şi Olăneşti, precum şi unităţile de cazare în Mănăstirile Bistriţa şi Horezu. În parc există o singură cabană turistică, Cabana Cheia, aflată pe versantul nord-vestic al crestei, la intrarea Râului Cheia în sectorul de chei omonim. În zona montană se află patru refugii turistice amenajate, unde se poate dormi în condiţii de bivuac, respectiv Curmătura Builei, Poiana Scărişoara sau Piscul cu Brazi.

Obiceiuri şi meşteşuguri

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa se află într-o zonă în care locuitorii satelor de la poalele munţilor şi-au mai păstrat tradiţiile, meşteşugurile şi obiceiurile, iar acestea merită conservate şi promovate în continuare, mai ales că locul este vestit pentru olărit (ceramica de Horezu), covoarele olteneşti, obiecte artizanale din lemn, portul şi tradiţiile păstoreşti, dar şi pentru produsele tradiţionale locale: fructe, ţuică, brânzeturi sau miere.

Arhitectura specifică zonei este bazată pe prelucrarea lemnului şi a pietrei, cele mai la îndemână materiale în zona Olteniei de sub munte. Aici, casele construite sunt cu pridvor (prispă) în faţă, sub care de obicei se află beciul. Temelia este construită din piatră zidită cu mortar, pereţii sunt construiţi din bârne din lemn tencuite, acoperişurile sunt din şindrilă (şiţă), iar magaziile (căsoaie) şi adăposturile pentru animale (grajduri, fânare) sunt construite tot din lemn, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul www.buila.ro.

Legendele locului

Numele localităţilor aflate în inima Olteniei sunt pline de legendă. Astfel, se spune că aici ar fi existat un cioban bogat care stăpânea ţinuturile deluroase de la poalele Builei, după cum reiese din povestea scrisă pe pagina de internet dedicată Parcului Natural Buila-Vănturariţa. Ciobanul avea patru fii pe numele lor Costea, Bărbat, Dobre şi Bodea, cărora le-a împărţit moşia şi care, la rândul lor, şi-au întemeiat satele Costeşti pe Valea Costeşti, Bărbăteşti şi Bodeşti pe Valea Otăsăului şi Dobriceni pe Valea Dobricenilor.

În ceea ce priveşte întemeierea Mănăstirii Arnota, legenda spune că, înainte de a deveni domnitor al Țării Româneşti, Matei Basarab a scăpat de urmărirea unei cete de turci schimbând veşmintele cu un arnăut de-al său, de unde a provenit şi numele locului Arnota (muntele şi mănăstirea), ascunzându-se într-o mlaştină. Pe locul acesteia a construit ulterior o mănăstire, când a fost înscăunat domn, aceasta fiind de altfel şi locul unde se odihneşte atât domnitorul, cât şi tatăl său.

Legenda Schitului Pahomie şi a lui Sava Haiducul spune că Pahomie, numele de călugăr al marelui ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, zideşte între anii 1519 — 1520 Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea Masivului Buila, în drumul pe care-l căuta prin pădure ca să ajungă la Sibiu, îşi găseşte salvarea de urgia lui Mihnea cel Rău. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, deoarece, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme în aceste locuri, a făcut deseori incursiuni prin localităţile învecinate pentru a face rost de hrană.

Citeste si:  Dubai Mall, cel mai mare complex din lume dedicat cumpărăturilor

Schitul Pătrunsa are hramul ‘Cuvioasa Paraschiva’, de la numele mamei episcopului Climent. Acest schit a fost construit în anul 1740 de Episcopul Climent al Râmnicului, în amintirea naşterii sale în aceste locuri. Mama sa, Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, era fugară peste munte de frica unei invazii turceşti şi, adăpostindu-se la poalele Muntelui Buila, a fost ‘pătrunsă de durerile facerii” în locul numit astăzi Pătrunsa.

Proiecte pentru dezvoltare durabilă

Potrivit informaţiilor oferite de directorul Parcului, din 2004 şi până în prezent, au fost derulate de administraţia parcului, în colaborare cu alte organizaţii, sau se află în curs de derulare un număr de 16 proiecte. Unul dintre acestea este ‘Revizuirea planului de management al PNBV şi strategia de monitorizare a conservării habitatelor şi speciilor de interes comunitar’, acesta beneficiind de fonduri europene din POS Mediu în valoare de 1,32 milioane de lei.

În acelaşi timp, există multe ale proiecte de valoare mai mică, dar importante, precum ‘Porţile Parcului Naţional Buila-Vânturariţa, natură şi spiritualitate’, finanţatori fiind Fundaţia pentru Parteneriat şi Consiliul Judeţean Vâlcea — cu 35.429 lei, ‘Implementarea Reţelei Ecologice Natura 2000 pe teritoriul PNBV şi realizarea Planului de Management al Parcului’ — în valoare de 30.500 lei, sume provenite de la Administraţia Fondului pentru Mediu, ‘Ranger Junior al PNBV-Sit Natura 2000’ — 34.450 lei, şi ‘Rangeri Juniori, prieteni ai PNBV’ — 27.715 lei, finanţatorii principali ai proiectelor fiind Fundaţia pentru Parteneriat şi Mol România. Mai pot fi menţionate proiecte precum ‘Oltenia de sub Munte — destinaţie ecoturistică — 37.300 lei, sau cele de monitorizare a unor specii reprezentative ale parcului şi de reconstrucţie a unor refugii turistice.

„Valoarea fondurilor europene şi naţionale atrase până în prezent se ridică la circa 1,6 milioane de lei, din care fonduri europene 1,032 milioane lei şi fonduri naţionale — 569.839 lei. Fondurile atrase au fost orientate spre cercetare/monitorizare, dotare cu echipament de cercetare/monitorizare, echipamente de teren, de birou, infrastructură turistică (re-marcare trasee turistice, amenajare poteci tematice, reconstrucţie refugii turistice), promovare a parcului (pagina web, pliante, broşuri, albume foto, tricouri personalizate, pălării personalizate, rucsacuri personalizate, broşuri de educaţie ecologică etc.), dotare cu maşină de teren. Pentru viitor, avem în vedere derularea unor proiecte proiecte care să vizeze monitorizarea speciilor şi habitatelor din parc, pentru întreţinere/îmbunătăţire infrastructură, construire şi amenajare centru de vizitare al parcului, dotare cu echipamente (de cercetare, de birou, de teren)”, precizează directorul Cosmin Botez.

Acesta a subliniat că, la momentul actual, parcul nu se confruntă cu probleme majore, chiar dacă şi aici, ca şi în alte arii protejate din ţară, administraţia întâmpină probleme legate de mici vandalizări ale panourilor informative şi ‘amintiri’ lăsate de turişti sub forma deşeurilor.

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, din regiunea Olteniei de Sub Munte, cu ale sale creste muntoase şi peisaje de vis, dar şi cu o biodiversitate atât de valoroasă, oferă într-un spaţiu restrâns o adevărată splendoare, o resursă inegalabilă de frumuseţe naturală, nealterată de mâna omului, care trebuie protejată şi pentru cei din generaţiile viitoare. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata