Cum reuşeşte Statul Islamic să-i „joace pe degete” pe politicienii occidentali

În septembrie, o fotografie cu trupul neînsuflețit al băiețelului sirian Aylan Kurdi în vârstă de trei ani descoperit pe o plajă din Turcia a schimbat modul în care europenii priveau refugiații care soseau la granițele lor.

Atunci, un simț al datoriei umanitare a luat locul ostilității, scrie dr. Anne Hammerstad, expert în politică umanitară, strămutare și conflict, într-un comentariu publicat vineri de Reuters.

Acum, o altă fotografie riscă să schimbe tonul: cea a unui pașaport uzat (și posibil fals) sirian. Eliberat pe numele lui ‘Ahmad Al-Mohammad’, documentul a fost înregistrat la începutul lunii octombrie la un centru de primire a refugiaților de pe insula grecească Leros, situată la circa 70 de kilometri de Bodrum, în Turcia, unde a fost găsit corpul lui Aylan. Pașaportul a fost apoi înregistrat în Serbia, unde persoana care îl avea asupra sa a depus o solicitare de azil. Pașaportul a fost în cele din urmă recuperat de lângă cadavrul unuia dintre atacatorii sinucigași responsabili pentru uciderea a 129 de persoane vinerea trecută la Paris.

Mulți politicieni ostili migranților și comentatori din Europa s-au folosit imediat de chestiunea pașaportului. Unele guverne din Europa de Est au lăsat să se înțeleagă că s-ar putea retrage din acordul UE privind relocarea refugiaților sirieni, în timp ce Marine Le Pen, liderul Frontului Național din Franța, a cerut ‘oprirea imediată’ a imigrației.

Surprinzător, atacul cel mai virulent asupra refugiaților, și anume că ar fi teroriști, nu a venit din partea partidelor de extremă dreapta din Europa, ci din partea unor proeminenți politicieni republicani din Statele Unite. Mai mulți guvernatori republicani și candidați la președinție au cerut stoparea reinstalării refugiaților sirieni în Statele Unite, în numele securității naționale. Pentru președintele Camerei Reprezentanților, Paul Ryan, faptul că majoritatea refugiaților sirieni sunt ‘bărbați singuri, nu femei și copii’ pare o dovadă suficientă că aceștia nu reprezintă ceva bun.

Între timp, investigațiile au arătat că cel puțin patru din cei șapte atacatori uciși în Paris erau cetățeni francezi, având legături puternice cu Belgia. Doi sunt încă neidentificați, în timp ce naționalitatea atacatorului sinucigaș lângă care a fost găsit pașaportul sirian rămâne necunoscută. El poate fi sirian, însă la fel de bine poate fi unul dintre miile de luptători străini — printre care cetățeni francezi și belgieni — care au plecat în Siria să se alăture Statului Islamic.

Unii vor susține că nu are nicio importanță dacă pașaportul este fals și, ceea ce contează cel mai mult, este faptul că un terorist a folosit probabil așa-numitul ‘traseu al migranților’ pentru a intra pe teritoriul UE. Prin urmare, existența acestui traseu — și oamenii care îl urmează — reprezintă o amenințare la adresa securității europene. Însă, acest argument ignoră faptul că alți atacatori din Paris au reușit să ajungă din Europa în Siria și înapoi fără a se înregistra ca refugiați.

Într-adevăr, traseul migranților nu are niciun sens pentru cineva care vrea să facă rău. În afară de pericolele fizice ale traversării Mării Egee într-o barcă, un potențial terorist ar risca să fie prins la multele puncte de trecere a frontierei pe drumul prin Europa.

De ce, atunci, cu o astfel de dovadă neconvingătoare și argumente slabe, pașaportul sirian găsit la Stade de France a provocat o reacție violentă împotriva refugiaților? Istoria recentă ne poate oferi răspunsul.

În urmă cu 14 ani, ca răspuns la atacurile teroriste de la 11 septembrie din SUA, ministrul de interne britanic de la acea vreme, David Blunkett, a declarat în Camera Comunelor: ‘Avem dreptul să spunem că, dacă oamenii încearcă să abuzeze de drepturile în materie de azil pentru a se putea ascunde în această țară și organiza acte teroriste, trebuie să luăm măsuri în această privință’.

Atunci, temerile au abundat în legătură cu un număr „de necontrolat” de sosiri care amenință securitatea economică și identitatea culturală. Atentatele de la 11 septembrie au funcționat în acest sens ca un factor facilitator: prin etichetarea solicitanților de azil ca potențiale amenințări teroriste, politicienii au putut adopta măsuri draconice pentru a-i împiedica și reține — măsuri pe care, în mod normal, societățile democratice ar trebuie să le evite, cu excepția cazului în care sunt justificate în numele securității naționale.

Astăzi asistăm la o reacție similară. Teama de terorism se suprapune peste alte temeri și prejudecăți: temeri că migranții economici ocupă locuri de muncă și pun presiune asupra programelor de ajutor social; temeri legate de refugiații musulmani care subminează cultura și identitatea europeană.

Însă, din moment ce aceste alte temeri sunt tulburi și vagi, și trebuie să concureze cu sentimentul puternic de datorie umană al europenilor de a le oferi un adăpost refugiaților, pașaportul sirian fals este o mană cerească pentru cei care doresc să oprească afluxul de refugiați sirieni.

Cine se poate pune cu securitatea națională? Cine ar îndrăzni să garanteze că niciun refugiat, vreodată, nu va comite un atentat terorist?

Pedepsirea colectivă a refugiaților sirieni pentru crimele teroriștilor ar fi exact în interesul Statului Islamic, al cărui obiectiv declarat este acela de a crea o animozitate de tip ‘noi versus ei’ între occidentali și musulmani, și ar pregăti terenul pentru ca tineri europeni nemulțumiți având rădăcini arabe să poată fi radicalizați.

În schimb, dacă dorim să învățăm atât din istorie, cât și din atacurile de la Paris, ar trebui să ne concentrăm eforturile pe eficientizarea și creșterea cotelor pentru relocarea refugiaților sirieni. Aceasta ar contribui la stabilizarea vecinilor Siriei, care se află sub povara afluxului mare de refugiați. În plus, s-ar reduce condițiile haotice ale traseului urmat de migranți prin Europa, care nu este în beneficiul nimănui în afară de grupurile de criminalitate organizată și ofițerii de poliție corupți.

Ajutorarea refugiaților este o datorie umanitară. Și, a face un bine, este de asemenea în interesul securității Europei, notează autorul articolului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.