Zacusca cu ghebe de Soveja, un produs celebru al zonei

Soveja este un loc unde în drumeții de toamnă poți întâlni oamenii locului ocupându-se de preocupările lor tradiționale în care munca se asociază cu prilejul de a comunica, una dintre acestea fiind culesul de ghebe de pădure pentru gustoasa zacusă cu ciuperci, un aliment celebru al zonei.

Oamenii din Soveja au bucuria să se întâlnească și să comunice nu numai pe ulițele comunei ori la un clondir de vin de Jariștea, Străoane, Panciu ori Odobești. Un asemenea prilej, căutat și așteptat, de a împărtăși gânduri, de a readuce din memorii legende și istorioare, de a râde în hohote pe seama ironiilor „șugubețe” slobozite reciproc, cu glas tare, dar și de a trăi aventura cunoașterii naturii în comun, îl constituie mersul împreună la cules de ciuperci.

O asemenea ieșire în natură a avut loc în noiembrie, la invitația Elenei Țuțui, referent cultural al primăriei din localitate, și a inginerului silvic Gheorghe Răduță.

După câteva zile de ploaie mocănească, timp ideal pentru a avea o recoltă valoroasă de ghebe, cei doi prieteni din Soveja, în jurul cărora erau reuniți și alți sovejeni de vârste și preocupări diferite, erau gata echipați pentru a purcede în căutarea delicioaselor ciuperci. Gazdele ne întâmpină și cu echipamentul necesar.

„Îți este necesară încălțămintea asta care să nu alunece pe crengile ude, dar și o pelerină pentru a nu te uda când picăturile de apă se scurg de pe crengile copacilor”, spune Elena Țuțui.

Plecarea se face de la capătul de vest al localității, pe un drum forestier care urmează cursul spre izvor al apei Dragomira, denumire slavonă care înseamnă în traducere „bună pace”. Urmează să mergem până la Putuiroasa, un lac sulfuros de dimensiuni mici, a cărui apă e folosită rudimentar de către locuitorii zone pentru tratarea reumatismului.

O luam la deal prin pădure. Una mândră de copaci falnici cu lăstăriș dedesubt, iar pe deasupra având crengi răsfirate de boltă măreață punctată, ici și colo în dumbrăvi mai însorite, de boschete de diferite forme, ca și când ar fi fost așezat de meșteșug omenesc și nu de natură și udate de „șoptitoare” ce dau fiori.

După doar câțiva metri de la intrarea în acest spațiu fabulos, se văd deja câteva pâlcuri de ghebe prin iarbă, semn al recoltei bogate ce ne așteaptă să o strângem. Un sătean, nea Ion, spune că ghebele trebuie tăiate la nivelul pământului cu lama cuțitului pentru a le păstra curate.

Apoi ghebele sunt puse în găleata primită în „dotare” pe parcursul expediției. Oamenii ne oferă și o lecție de biologie gratuită, cu bucuria oferirii de indicații utile. Sătenii ni le arată pe cele comestibile, dar și pe cele de care ar trebui să ne ferim. Ciupercile pot fi un deliciu, dar și un pericol real nu numai pentru sănătatea celor ce se aventurează să le culeagă fără a fi inițiați, ci și a celor ce le consumă.

Din vorbă în vorbă coborâm în valea unui mic pârâu aflat în mijlocul pădurii dese. Lumina scade în intensitate. Însoțitorii mei încep, dintr-odată, să strige, pentru că locul este cunoscut drept potecă pentru urs, lup sau mistreț. O localnică spune o poveste, jurând că nu este una vânătorească.

„În urmă cu vreo doi ani, împreună cu o verișoară și vecine de-ale ei, am mers după ghebe și în timp ce erau aplecate asupra unor pâlcuri de ciuperci am auzit trosnete de crengi și zgomote. Am conștientizat că se apropie cineva de locul unde eram. Din instinct am plecat toate, fără a comenta ceva, către o cărare ce ducea spre coasta muntelui. Am făcut doar câțiva metri în grabă pe neșoptite, iar pe lângă noi a trecut o ciută. Nu a durat decât câteva secunde până și-a făcut apariția un lup care avea drept țintă căprioara. Nu avea ochi pentru noi rămase stane de piatră. Nu am mai văzut, apoi, ce s-a întâmplat, dar știu că toate am trecut prin mare spaimă. Nici am mai avut curajul de vorbi minute bune. Am uitat și de recolta bună de ciuperci și am urcat cu o viteză pe care nu bănuiam spre luminișul din vârf. Dar, odată trecut șocul, am uitat de frică. Este drept nu am mai trecut prin acel loc, dar la cules de ciuperci prin pădure nu am renunțat”, își amintea săteanca.

Cu aventura femeii în minte am continuat să descoperim ghebe. „Este greu la cules, dar așa de plăcut la mâncat”, îndeamnă Steluța Avram, o bătrânică simpatică, considerată a fi un adevărat „chef” în a prepara „Zacusca de Soveja”.

Găsim pâlcuri de ghebe mici și groase la cozi, dar descoperim și unele ce par trecute, pe care pare a nu fi bine să le culegem.

„Tocmai acestea pălărioase sunt numai bune pentru zacuscă” , îmi spune tanti Maria, o localnică care ne atrage atenția și asupra unei cioate de fag încărcate de jur împrejur cu ghebe mărunțele.

„Suntem norocoși. Fiind ghebe de cioată ele sunt cărnoase, iar la fiert acestea nu scad foarte mult”, destăinuie femeia unul din secretele savorii oferite de zacusca sovejeană.

Ne continuăm căutările și culesul pe o cărare de vânătoare care urcă, înconjurând muntele, până la Șezătoarea Lupilor, loc de panoramă a satelor ce compun Soveja.

Pe tot parcursul culesului localnicii povestesc, fac glume râzând în hohote sănătoase, încărcându-și bateriile în cele câteva ore petrecute împreună. Se consideră norocoși pentru că au adunat cât să le ajungă pentru a produce suficiente recipiente cu savuroasa delicatesă. Una căutată nu numai în perioada postului de Crăciun, dar și, ulterior, până inclusiv la celălalt post, cel al Paștelui.

A doua zi, localnicele ce au mers la cules, reunite în gospodăria unei din ele, se apucă serios de treabă. E vremea când focurile trosnesc amarnic prin curțile sovejenilor. După ce au aprins focul în curte, la „chirostie”, încep a tăvăli pe o tablă ardeii și gogoșarii la copt. Între timp, conversând și glumind, se ocupă de curățarea și spălarea ghebelor de frunzulițele și acele de brad.

„Învârtim ardeii pe table până când se coc pe toate părțile, după care îi punem într-un vas cu apa rece pentru a le îndepărta cojile și semințele. Ghebele spălate le punem la foc într-un ceaun în care avem 3-4 de litri de apă clocotită, puțină sare, o ceașcă de ulei făcut în casă, dacă este posibil, și le fierbem până scade apa. Este timp suficient pentru a curăța cele 5 kg de ceapă pe care, apoi, o tăiem în formă de solzi”, spune „chef” Steluța Avram.

Între timp, Elena Țuțui încaercă ghebele cu paleta, iar cu mișcări circulare învârte continuu în ceaun pentru că, explică ea, exista riscul de a se lipi.

După ce ghebele au fost fierte sunt „supuse” unui jet puternic de apă, apoi clătite și puse la scurs.

Gospodinele din Soveja toacă cele 5 kg de ghebe necesare la prepararea unei „porții” de zacuscă, după care le lasă să se „odihnească” până pregătesc și celelalte legume.

Într-un ceaun uscat așezat pe focul dintr-o sobă al cărui horn duduie pun un litru de ulei, cele 5 kg de ceapă sub formă de solzi și două căni de apă rece. Le lasă să fiarbă timp de 30 de minute, turnând, apoi, peste această compoziție ardeii tăiați „fideluță”. Abia după ce s-au înmuiat legumele, sunt adăugate ghebele, dar și ingredientele: sarea specială naturală de Soveja, piperul și foile de dafin în proporții, însă, nemărturisite. Compoziția este lăsată la fiert, amestecând conținutul, continuu, aproximativ un sfert de oră. Se adaugă circa 800 de grame de bulion făcut în casă, lăsându-se zacusca să „bolborosească” pe foc mic până când iese uleiul la suprafață.

„Fiertura obținută este pusă direct din ceaun în borcane bine uscate. Încă fierbinți acestea, având gâtul liber, se așează într-un recipient mare umplut cu apă fierbinte, care la rândul său, se pune la foc „iute” timp de 45 de minute. Apoi, gâtul borcanelor se leagă cu celofan, iar mai de curând se videază prin capace”, mai spune Elena Țuțui.

Borcanele cu zacuscă de ghebe se păstrează la Soveja în încăperi bine aerisite și răcoroase.

La ceas de seară, după atâta muncă, oamenii se adună să converseze în liniște. E vremea când istoria se schimbă în istorioare, în legende și când acestea se schimbă în metafore ori cântece. Este ora când la Soveja, argintul apei Putnei și munții zonei descântă limba rapsozilor și sunt mai la fiecare gospodărie asemenea creatori de frumos. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.