Zece ani de la declanşarea prăbuşirii plafonului cavernei cu saramură din Ocnele Mari

În cursul nopții de 13 spre 14 decembrie 2005, în plafonul cavernei cu saramură din Câmpul II de sonde de la Ocnele Mari, județul Vâlcea, a apărut un crater cu diametrul de zece metri care a crescut în mod constant în următoarele ore, avansând către zona de nord a perimetrului unde se executau lucrări de prăbușire controlată.

În seara zilei de 14 decembrie 2005, diametrul craterului ajunsese la circa 60 de metri, situație în care autoritățile locale au decis trecerea de la codul de alertă ”verde” la codul ”galben”.

Orașul Ocnele Mari este amplasat în zona Subcarpaților Vâlcii, de-a lungul văii Pârâului Sărat, într-o depresiune străjuită de dealuri sub care se află un masiv de sare, a cărei exploatare se face aici de peste 2000 de ani. De la jumătatea anilor ’50, ca urmare a apariției Uzinelor Sodice Govora, s-a trecut și la sistemul de exploatare a sării sub formă de soluție saturată, cu ajutorul sondelor. În anul 1956 a fost inaugurat primul câmp de sonde care furniza materia primă necesară Uzinelor Sodice Govora. Ulterior, au fost date în exploatare alte trei câmpuri de sonde — II, III și IV.

După anul 2000, ca urmare a utilizării acestui sistem de exploatare a sării, a început fenomenul de prăbușire a cavernei subterane. Potrivit specialiștilor, situația de la Ocnele Mari a fost cauzată atât de configurația geologică aparte a zonei, cât și de exploatarea excesivă din anii ’70-’80, prin pomparea apei în subteran la presiuni nerecomandabile într-o zonă intens locuită. O soluție preconizată de aceștia a fost executarea unor lucrări de prăbușire controlată a cavernei.

Primele semne de surpare au apărut în septembrie 2001, când au avut loc revărsări din caverna cu peste cinci milioane de metri cubi de saramură din Câmpul II de sonde. Prima prăbușire în zonă a avut loc la 13 septembrie 2001, când din caverna adâncă de circa 200 de metri a ieșit la suprafață un jet puternic de apă sărată, din cauza căruia o parte din cele aproximativ zece hectare sub care se află caverna s-a surpat, formându-se un lac sărat. În urma evenimentului, 22 de familii au fost evacuate. Pe lângă aceasta, în zonă a început să apară și fenomenul de alunecare a terenului.

În cursul nopții de 21 spre 22 ianuarie 2002, în jurul sondei nr. 366 situată la 150 de metri aval de caverna existentă s-a format o pâlnie de prăbușire cu diametrul de circa 15 metri și adâncimea de 8-9 metri. Fenomenul s-a agravat în 2003 și 2004. A urmat surparea sondei nr. 365 din Câmpul II de sonde de la Ocnele Mari, la 12 iulie 2004. Ca atare s-a trecut la executarea unor lucrări pentru prăbușirea controlată a plafonului cavernelor rezultate din exploatarea sării.

Ocnele-mari-saramura-02

Fenomenul produs în noaptea de 13 spre 14 decembrie 2005, soldat cu apariția craterului în plafonul cavernei cu saramură din Câmpul II de sonde, a dus la creșterea de aproximativ zece ori a debitului de saramură colectată în bazinul de retenție de la baza dealului în interiorul căruia se afla caverna. Potrivit specialiștilor, pătrunderea stratului de steril în caverna cu saramură a creat o presiune suplimentară care a dus la o creștere de la 1 mc pe secundă la 10 mc pe secundă a debitului de saramură evacuată.

În după-amiaza zilei de 14 decembrie, diametrul craterului ajunsese la circa 60 de metri, iar colapsul continua către zona de nord a perimetrului unde se executau lucrări de prăbușire controlată (a doua zi diametrul craterului avea să ajungă la 100 de metri). Bazinul de retenție fusese construit pentru a împiedica revărsări violente de saramură de felul celei din toamna anului 2001, urmată de alte fenomene similare în 2003 și 2004, preciza, la 14 decembrie 2005, prof. dr. ing. Florian Zamfirescu, coordonatorul echipei de specialiști care implementa proiectul de prăbușire controlată de la Ocnele Mari. Surplusul de saramură a fost deversat în Pârâul Sărat.

La 14 decembrie 2005, prefectul județului Vâlcea a decis trecerea de la codul de alertă ”verde” la codul ”galben” în zona de monitorizare de la Ocnele Mari și a dispus luarea primelor măsuri din planul de acțiune pentru situații de urgență. Populația din apropierea bazinului de retenție a fost avertizată că s-ar putea să fie evacuată în următoarele 24-48 de ore, în funcție de evoluția fenomenului, iar la fața locului au fost aduse autocamioane, autobuze și ambulanțe pregătite să intervină în caz de nevoie. Surpările au continuat la Ocnele Mari și în următoarele zile, fenomenul fiind monitorizat zi și noapte.

Ocnele-mari-saramura-01O nouă prăbușire semnificativă a tavanului cavernei de saramură de la Ocnele Mari s-a produs la 23 decembrie 2005, în partea de nord a perimetrului, unde se desfășurau lucrările de prăbușire controlată. Deversarea de saramură din cavernă era la ora 8 dimineața de aproape 11,7 metri cubi pe secundă și, potrivit prof. dr. ing. Florian Zamfirescu, exista posibilitatea ca în cursul aceleiași zile digul lacului de retenție de la poalele dealului (cu o capacitate de stocare de aproximativ 100.000 de metri cubi) să nu mai facă față situației, impunându-se, ca atare, evacuarea populației din apropiere.

De data aceasta, autoritățile au instituit ”codul roșu” de alertă la Câmpul II de sonde, au fost activate Comitetul Județean pentru Situații de Urgență și Comitetul Local pentru Situații de Urgență Ocnele Mari, iar localnicii au fost atenționați să fie pregătiți de evacuare.

În 2006, caverna din Câmpul II a fost închisă prin prăbușire controlată, urmând ca și caverna din Câmpul I de sonde să fie dezafectată printr-un proces asemănător. La 29 iunie 2009, un comandament de urgență s-a reunit, la sediul Prefecturii Vâlcea, pentru a analiza strategiile privind prăbușirea controlată a cavernei. Cu această ocazie, s-a precizat că „peste 16 hectare de teren din oraș sunt afectate de exploatările de sare” și că, până în acel moment, au fost strămutate 123 de familii, iar alte 54 trebuie mutate obligatoriu.

La 15 iulie 2009, în zona Câmpului I de sonde de la Ocnele Mari a început un amplu proces de prăbușire controlată a tavanului fostei mine de sare, constând în reducerea presiunii în interiorul cavernei și eliminarea saramurii din subteran. Operațiunea s-a desfășurat sub supravegherea autorităților locale și a profesorului Florin Zamfirescu. Cantitatea de saramură aflată în caverna minei de sare din Câmpul I era de aproximativ un milion de metri cubi, urmând ca aproape 600.000 de mc să fie scoși cu ajutorul pompelor submersibile, lăsând tavanul aflat sub presiune să cadă. O parte din cei 600.000 de mc de saramură a fost livrată către Uzinele Sodice Govora și Oltchim SA., iar o altă parte a ajuns în lacul de retenție construit special pentru această operațiune.

La 8 august 2009, tavanul minei de sare din Câmpul I de sonde s-a prăbușit, făcând inițial un crater pe o suprafață de aproximativ 800 mp și cu o adâncime de 70 de metri. În cursul aceleiași zile au fost evacuate din zonă primele două familii. Pe parcursul desfășurării operațiunii, în luna august 2009 în zonă a fost menținut ”codul roșu”, mai multe cadre ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență Vâlcea și ale Inspectoratului Județean de Jandarmi fiind pregătite să intervină în caz de nevoie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.