Roxana Mînzatu (ANAP): Strategia în domeniul achiziţiilor publice trebuie implementată în 2016, altfel CE opreşte finanţarea pe 2014-2020

Legislația privind achizițiile publice trebuie să intre în vigoare până în data de 18 aprilie 2016, conform termenului asumat de toate statele membre ale Uniunii Europene, iar Strategia națională în domeniul achizițiilor publice trebuie implementată până la finalul anului viitor.

 Președintele Autorităţii Naţionale pentru Achiziţii Publice, Roxana Mînzatu, a explicat, într-un interviu acordat AGERPRES, că neîndeplinirea termenului de implementare a Strategiei va atrage după sine oprirea finanţării europene pe toate programele operaţionale pe exerciţiul 2014 — 2020.

În plus, președintele ANAP a detaliat noutăţile aduse de cele patru legi noi care vor reglementa, de anul viitor, achiziţiile publice, dar și pașii de urmat pentru întărirea capacităţii administrative a autorităţilor contractante și pentru profesionalizarea angajaţilor care lucrează în achiziţii publice.

AGERPRES: În ce stadiu este pachetul de legi privind achiziţiile publice?

Roxana Mînzatu: Pachetul de legi se află la Senat, am trecut de toate comisiile și așteptăm votul în plen. Din păcate, nu am ajuns să intrăm în plen până la finalul anului, așa că așteptăm sesiunea următoare. Probabil după 1 februarie vom trece de Senat, iar apoi vom merge în Camera Deputaţilor. Suntem în procedură de urgenţă, am comunicat asta și parlamentarilor.

AGERPRES: Fostul ministru al Finanţelor spera ca legile să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. De ce nu a fost posibil?

Roxana Mînzatu: Asta ne-am dorit și noi. Am avut aprobarea în Guvern în 27 octombrie, înainte de asta avizarea cu toată procedura de urgenţă a durat două săptămâni. Am trimis scrisori tuturor parlamentarilor în care am explicat că legile fac parte din strategia de reformă, că reprezintă un pilon al schimbării….etc. S-au mobilizat destul de bine dar, oricum, ar fi fost destul de greu să trecem și de Cameră în această sesiune.

AGERPRES: Când estimaţi că vor putea intra în vigoare noile legi?

Roxana Mînzatu: Dacă în februarie vom avea plen la Senat, plus dezbatere la Camera Deputaţilor două săptămâni, trei maxim, cred că pe final de februarie le vom avea aprobate. Noi avem un termen global asumat ca și stat membru, ca și celelalte state, 18 aprilie 2016. Dar avem și termenul nostru ca ţară, doar România, pe strategia de reformă, care este condiţionalitate ex-ante, februarie 2016. Adică nu ar trebui să depășim 28 februarie. Mai mult, strategia de reformă în achiziţii publice trebuie implementată până în decembrie 2016, altfel Comisia Europeană ne oprește finanţarea pe toate programele operaţionale pe exerciţiul 2014 — 2020.

AGERPRES: Care sunt principalele modificări aduse de aceste legi?

Roxana Mînzatu: Am inventariat toate problemele, unele de natură legislativă este adevărat, altele care ţin de alte elemente, în strategia de reformă a achiziţiilor publice și partea de legislaţie nouă reprezintă doar o componentă a acestei strategii. O să punctez câteva din noutăţile aduse, dar o să încerc să punctez și ceea ce încercăm să schimbăm pe zona de întărire a capacităţii administrative a autorităţilor contractante, pe modul în care se fac controalele, pe autorităţile care desfășoară proceduri de achiziţie.

În primul rând trebuie să ţinem cont de faptul că noul pachet de legi transpune niște directive europene care au stabilit o viziune, un drum. Avem o directivă distinctă pe concesiuni de lucrări și servicii pentru prima dată, avem desigur directivă distinctă pe achiziţii clasice și una pe achiziţii sectoriale, de asemenea. În plus, noi, ca stat, am ales să facem o lege distinctă pe rezolvarea remediilor și contestaţiilor și a organizării Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC). Deci vom avem un pachet de patru legi acolo unde înainte aveam o singură Ordonanţă, în care erau reglementate toate aceste elemente. Nu aș trece peste faptul că, pentru prima dată în România, legile pentru achiziţii publice se dezbat în Parlament și am avut o dezbatere semnificativă și cu societatea civilă. Pentru că atunci când stai la masă cu parlamentarii și cu autorităţile contractante vei vedea anumite propuneri pe legislaţie, o anumită viziune.

Ei se simt asupriţi, oprimaţi de prea multele controale, abuzaţi. În alte cazuri și-ar dori o legislaţie mai detaliată, mai clară. Dacă stai la masă cu autorităţile care fac controale în România, cei care se ocupă de conflicte de interese, ei spun că trebuie să avem în legislaţie elemente care să arate unde avem riscuri, unde avem potenţial de fraudă, mecanisme care să oprească autorităţile din a semna contracte când este un potenţial risc. Dacă stai la masă cu firmele, cu mediul de afaceri, sunt alte probleme. Ei simt că autorităţile sunt prea slabe, vor mecanisme care să îi ajute pe ei să se miște mai repede, ba chiar să poată contesta ori de câte ori se simt nedreptăţiţi. Tot acest proces ar trebui să genereze un pachet de legi care să reflecte nu doar legislaţia europeană, dar și ceea ce dorește societatea românească să se introducă în ele.

Noi am introdus elemente de noutate care derivă din problemele specifice României pe diverse paliere. Un element este faptul că, pentru prima dată, vom putea face plăţi directe către subcontractanţi. O autoritate contractantă va putea, în condiţiile în care acest lucru s-a specificat în contract, să plătească direct subcontractantul definit pentru partea de contract aferentă. Este o propunere care a venit și din partea mediului de afaceri, este permisă de directivele europene, au fost și foarte multe probleme în aceste cazuri, în special cu companiile cu capital autohton. Dar au existat și contraargumente! Au fost autorităţi contractante care au spus da, este o propunere bună, dar nici noi nu am vrea să fim puși în situaţia să fim încărcaţi administrativ suplimentar. De unde gestionam un contract, cu un singur antreprenor, care avea mai muţi subcontractanţi, să ajung să gestionez șapte contracte, pentru că eu va trebui să gestionez relaţia, inclusiv plata, dar și verificarea îndeplinirii sarcinilor cu subcontractanţii lui. În legea achiziţiilor clasice avem și această posibilitate reglementată, dar acum lucrăm la mecanismul în care se vor face plăţile.

AGERPRES: Strategia prevede și facilitatea accesului IMM-urilor la achiziţii publice. Cum se va realiza acest lucru?

Roxana Mînzatu: Este vorba în special de zona de divizare pe loturi, acolo unde natura serviciilor care sunt achiziţionate, mai puţin a lucrărilor, ar justifica divizarea pe loturi a contractelor. Se încurajează acest procedeu, iar unde autoritatea contractantă care alege să nu divizeze, are obligaţia, conform legii, să justifice de ce nu divizează. Procedurile rămân aceleași, dar, pentru că IMM-urile au capacitate financiară, tehnică, operaţională mai scăzută, chiar dacă vor participa tot la o licitaţie deschisă, vor avea posibilitatea totuși să oferteze pentru un contract cu o valoare, cu o complexitate mai adecvată mărimii și posibilităţii lor.

În plus, credem că un element de noutate și de transparenţă pentru România este posibilitatea de a avea consultări cu piaţa înainte de lansarea procedurii, înainte de finalizarea caietului de sarcini. În acest scop, autoritatea contractantă, prin SEAP, va putea publica elemente din caietul de sarcini, elemente din ceea ce se va numi strategia de contractare, pe care potenţialii ofertanţi, sau experţii din piaţă să vină și să își spună o părere. Credem că acesta este un instrument care va duce și la îmbunătăţirea calităţii documentaţiei de atribuire, dar și la o relaţie corectă și transparentă între autoritate și ofertanţi și expertiza pe piaţă. Ne dorim ca acest instrument să fie folosit în scop constructiv, cu bună credinţă. Este un element prevăzut de directivele europene, dar nu cu scopul de a dirija documentaţia de atribuire pentru a avantaja sau nu un anumit ofertant. Este efectiv un instrument de dialog care se va face prin SEAP, în mod transparent, astfel încât ofertanţii să știe la ce să se aștepte și chiar să poată să contribuie la îmbunătăţirea caietului de sarcini într-un mod destul de concret dar și la obiect.

AGERPRES: Strategia prevede și schimbarea criteriilor de atribuire. Se renunţă la „preţul cel mai scăzut”?

Roxana Mînzatu: Ca și în cazul legislaţiei curente, a directivelor curente ca și a Ordonanţei 34, care este în vigoare, preţul cel mai scăzut rămâne totuși un criteriu de folosit, însă în noua legislaţie spunem că pentru tot ceea ce înseamnă servicii intelectuale, cum ar fi serviciile de proiectare, de audit, de consultanţă, nu se va mai putea utiliza preţul cel mai scăzut. Va trebui utilizat un alt fel de criteriu care să includă și factori de calitate, mai ales pentru serviciile de proiectare care sunt foarte importante pentru lucrările care se execută în România. Pentru alte tipuri de lucrări sau servicii sau bunuri nu interzicem utilizarea preţului cel mai scăzut, întrucât nici directivele europene nu prevăd acest tip de interdicţie.

De altfel, sunt contracte unde preţul cel mai scăzut reprezintă un criteriu chiar util și ideea este să avem eficienţa investiţiei inclusiv pe partea de cost. Dar credem că zona de servicii intelectuale, mai ales partea de proiectare, care va fi executată la un nivel calitativ, un raport cât mai bun preţ/calitate va duce și la lucrări de mai bună calitate. De multe ori proiectele tehnice prost întocmite, pentru că fuseseră atribuite pe criteriul preţului cel mai scăzut, au dus la caiete de sarcini slabe pentru lucrări și la executarea de lucrări deficitare, sau la contestaţii pe acele caiete de sarcini. Sunt nenumărate situaţiile în care problemele pe contractele de lucrări se întorc la calitatea caietului de sarcini, a detaliilor de execuţie a proiectării. Și atunci credem că este bine că am propus eliminarea preţului cel mai scăzut de la proiectare și tot ce înseamnă servicii intelectuale, încercând să avem acolo calitate, preţul reflectând doar o componentă din evaluare.

Deci aceasta este noutatea, pe zona de servicii intelectuale. În rest rămân celelalte criterii: preţul cel mai scăzut, costul cel mai scăzut pe durata de viaţă a unei lucrări sau a utilizării unui serviciu sau unui bun, și cel mai avantajos raportul calitate preţ.

AGERPRES: Până acum cel mai folosit criteriu era preţul cel mai mic?

Roxana Mînzatu: Abuziv chiar. În strategia de reformă în domeniul achiziţiilor publice chiar am identificat aceasta ca fiind una dintre cele mai mari probleme, și anume aplicarea abuzivă a criteriului preţului cel scăzut, cele mai frecvente cauze fiind ori slaba capacitate a personalului din autoritatea contractantă în a întocmi un caiet de sarcini și a gândi factorii de evaluare în așa fel încât să fie bazaţi pe elemente de calitate (nu se simţeau stăpâni pe ei, nu se simţeau capabili să elaboreze o astfel de documentaţie), ori o anumită reticenţă în perspectiva controalelor. Este cu siguranţă un criteriu comod, accesibil, dar care nu duce la lucrări sau la servicii de calitate. De multe ori pe fonduri europene s-a dovedit că valoarea la care s-au atribuit contractele nu a fost suficientă pentru finalizarea lor. Iar când lucrezi cu fonduri europene valoarea la care ai atribuit contractul rămâne cea eligibilă! Dacă te trezești pe parcursul contractului că nu îţi ajung banii, ceea ce suplimentezi înseamnă cheltuieli neeligibile și iată probleme și pe absorbţie din cauza acestei utilizări abuzive.

AGERPRES: Intenţionaţi să limitaţi posibilităţile de modificare a contractului de achiziţii publice pe parcurs. Cum veţi realiza acest lucru?

Roxana Mînzatu: În primul rând menţionez că vom avea obligativitatea publicării în SEAP a tuturor modificărilor valorilor contractului. Deci, după ce contractul a fost atribuit cu 5 lei, deși am avut o valoare estimată de șapte lei, orice modificare a valorii contractului, până la închiderea acestuia, până s-a executat ultima activitate, va fi publicată pe SEAP, astfel încât să avem și posibilitatea de a urmări evoluţia de la valoare estimată iniţial, până la valoarea cu care s-a închis acel contract. În al doilea rând, pot să spun că, pe legislaţia actuală, autorităţile contractante modificau valoarea contractelor utilizând, în mod abuziv de multe ori, niște prevederi din legislaţie care spuneau că au fost necesare cheltuieli din cauze imprevizibile, din motive greu de prevăzut. Pe noua legislaţie permitem să fie modificată valoarea contractului de lucrări cu maximum 15% și cu maximum 10% în cazul unui contract de servicii sau bunuri. Acestea reprezintă plafoane peste care nu se poate trece. Dar aceste modificări se vor putea face legal, fără a se invoca motive neprevăzute, ci cu explicaţii, argumentat, astfel încât și în faţa unor potenţiale controale să avem o reglementare mai clară. Reglementarea actuală este alunecoasă, subiectivă, și nu o stăpânește nimeni.

AGERPRES: Această reglementare va fi valabilă și pentru proiectele cu fonduri europene?

Roxana Mînzatu: Suntem încă în discuţie pe acest aspect. Nu este închis subiectul. Sunt anumite elemente, ca și acesta, care trebuie reglementate și prin norme. Dar oricum costurile suplimentare, eligibile sau nu, sunt limitate la 15%, respectiv 10%, și, pentru prima dată, avem în lege o reglementare care permite această modificare fără a utiliza abuziv sau nepotrivit cazul imprevizibil sau situaţia de forţă majoră.

AGERPRES: Va exista o definiţie nouă și pentru potenţialul conflict de interese. Cum sună aceasta?

Roxana Mînzatu: Am elaborat legislaţia în dialog cu Comisia Europeană și, din discuţiile cu ei, a reieșit necesitatea de a avea mecanisme foarte clare pentru ca în România să prevenim, să identificăm potenţialele conflicte de interese, înainte ca ele să producă efecte, înainte ca fapta de încălcare a legii să se producă. Așa încât în primul rând Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a dezvoltat un sistem informatic, cu fondurile europene — ‘PREVENT’, care înseamnă un formular de integritate care va face parte din documentaţia de atribuire și va trebui completat astfel încât să reflecte eventualele grade de rudenie sau relaţionări între reprezentanţii autorităţilor contractante, și aici ne referim mai întâi la factorii de decizie și apoi la membrii echipei de evaluare, și reprezentanţii ofertantului. Acest formular va fi electronic, astfel că ANI va putea detecta potenţiale conflicte de interese, va emite alerte de integritate, care să oprească derularea procedurii pentru remedierea situaţiei. Însă tot acest mecanism trebuie sprijinit de o Lege, care este în Camera Deputaţilor, în faza finală, și conform discuţiilor cu ANI, va intra în vigoare în două etape, deși noi vrem să intre într-o singură etapă. Dar deocamdată ei propun să intre în vigoare în iulie formularul pentru procedurile derulate pe fonduri europene și din decembrie pentru cele derulate pe bugetul de stat.

Însă, așa cum în ANAP nu mai facem distincţie între finanţarea de la bugetul de stat și cea pe fonduri europene, așa am cerut și colegilor de la ANI să aibă o abordare integrată, iar „PREVENT-ul” să pornească în același timp pentru toate procedurile. Achiziţiile din fonduri europene sunt net valoric sub achiziţiile derulate din bani publici: peste 80% sunt achiziţii derulate pe bugetul de stat, deci nu vedem de ce să avem aceste diferenţieri. La noi, unul dintre principiile reorganizării ANAP este eliminarea acestei diferenţieri.

AGERPRES: În privinţa contestaţiilor ce măsuri aveţi în vedere?

Roxana Mînzatu: Ne ocupăm și de acest sector împreună cu CNSC (Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor n.r) și am propus un proiect de lege distinct. Acest proiect aduce și o noutate: notificare prealabilă obligatorie. Asta înseamnă că o companie, înainte de a contesta ce i se pare de contestat în instanţă sau la CNSC, este obligată să se ducă la Autoritate și să notifice. Seamănă cu concilierea, dar este un mecanism care permite Autorităţii să evite acest proces lung și cu efecte negative. Este un mecanism care, credem noi, va reuși să mai diminueze numărul de contestaţii, dar presupune colaborare între părţi și sperăm să dea rezultate.

AGERPRES: S-a vorbit mult despre „contestatarii de profesie”. La ANAP simţiţi acest fenomen?

Roxana Mînzatu: Din discuţiile cu colegii de la CNSC a reieșit că nu există această categorie. Însă din discuţia cu autorităţile contractante, care își cunosc foarte bine domeniile și firmele care participă la licitaţii, pe cele care contestă și rezultatele acestor contestaţii, reiese că da. Răspunsul ANAP este că, potrivit strategiei de reformă, ne schimbăm modul de monitorizare a contestaţiilor. Vom monitoriza cu ajutorul SEAP-ului, care va fi mult îmbunătăţit în următoarele luni, vom monitoriza și vom genera alerte pe cazuri în care aceeași companie contestă pe anumite sectoare de activitate, pe anumite regiuni geografice sau pe anumite autorităţi contractante. Sau cazuri în care aceeași companie câștigă pe proceduri similare sau la aceeași autoritate contractantă sau în același judeţ. Vrem să avem o monitorizare mult mai sensibilă a domeniului și să vedem dacă sunt contestatari de meserie sau nu. Până în prezent, fiecare instituţie și-a monitorizat propriile proceduri și ne raportează și nouă. ANRMAP avea un sistem rudimentar, prin care vedea câte contestaţii s-au depus, câte au fost respinse, dar nu analize pe ofertanţi, pe domenii, pe judeţe etc. Acum vom avea o redimensionare a modului în care monitorizăm și contractele și regiunile și autorităţile contractante, ca să generăm alerte și rapoarte care evidenţiază riscurile, iar apoi ducem informaţiile la nivelurile care pot genera reacţie.

AGERPRES: Există posibilitatea ca firmele care contestă nefondat mai multe licitaţii să fie împiedicate să mai participe?

Roxana Mînzatu: Guvernul, în 2014, a introdus acea garanţie de bună conduită menită tocmai să oprească contestatarii de meserie. Cel care contestă, ar fi trebuit să constituie o garanţie într-un procent din valoarea procedurii și, dacă i se respingea contestaţia, garanţia se reţinea automat de către autoritatea contractantă. Însă acest instrument a fost declarat parţial neconstituţional — reţinerea automată fiind o problemă. Momentan este chiar o procedură de abrogare a acestui instrument. Ne dorim să mergem către un mecanism complementar. De aceea am introdus instrumentul notificării. În noua legislaţie dorim să introducem și ‘cauţiunea’. Pentru prevenirea unei pagube iminente, cauţiunea va fi o taxă care se poate plăti de cel care se adresează instanţei, dacă dorește ca procedura sau contractul să fie suspendate până la soluţionarea cauzei.

În plus, suntem în discuţii pentru a avea o taxă de timbru, permisă de jurisprudenţa europeană, nu restrictivă, dar care să îl responsabilizeze pe cel care depune contestaţia. O taxă de maximum 2% din valoarea procedurii se pare că este acceptată de jurisprudenţa europeană. Discutăm și cu Ministerul Justiţiei despre această posibilitate.

AGERPRES: Cauţiunea se va stabili ca sumă fixă sau procent din procedură?

Roxana Mînzatu: Pentru a se dispune suspendarea procedurii de atribuire și/sau a executării contractului, partea care o solicită trebuie să constituie în prealabil cauţiunea, calculată prin raportare la valoarea estimată a contractului. Modalitatea de calcul este stabilită în procente, dar are și un plafon valoric pentru a nu împovăra (ex: 2% din valoarea estimată a contractului). Cauţiunea depusă se restituie, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a plângerii, respectiv după încetarea efectelor suspendării procedurii de atribuire și/sau a executării contractului. Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia autoritatea contractantă nu a cerut plata despăgubirii cuvenite. Deci oricum, această cauţiune este diferită de garanţia de bună conduită, care era reţinută automat.

AGERPRES: În ce mod vă așteptaţi să influenţeze noua legislaţie absorbţia fondurilor europene?

Roxana Mînzatu: O bună parte din problemele pe care noi le-am identificat au fost legate de implementarea proiectelor cu finanţare europeană. Și atunci răspunsurile pe care le dăm prin noua legislaţie sunt răspunsurile la implementarea proiectelor cu finanţare europeană. În primul rând, un instrument util va fi strategia de contractare. Este un element nou. Autoritatea va trebui să își facă pentru fiecare achiziţie o strategie de contractare în care să își estimeze inclusiv durata pregătirii acelei documentaţii. Este foarte clar, în momentul de faţă, că atunci când îţi gândești un proiect cu finanţare europeană pe un număr de ani, pe un anumit buget, când detaliezi partea de achiziţii va trebui să îţi estimezi duratele, timpii mult mai clar. Termenele minime de depunere a ofertelor sunt mai reduse, pentru că ne permite și directiva europeană. Acesta este un ajutor pentru proiectele cu finanţare europeană, dar nu știu dacă este un exemplu bun având în vedere că întotdeauna autorităţile din România au fost tentate să aleagă termenul minim pentru pregătirea și depunerea ofertelor din graba de a rămâne în graficul cu finanţare europeană.

Ori noi tocmai asta încercăm, să emitem un ghid online pe care să îl oferim în completarea legislaţiei care să lase suficient timp pentru pregătirea documentaţiei, pentru că toată această grabă trebuie bugetată inclusiv în graficul proiectului. Pentru că toată această grabă de a oferta repede duce la oferte de slabă calitate sau efecte similare. Și atunci, tocmai faptul că oferim termene mai scurte prin legislaţie nu trebuie să reprezinte neapărat o bună practică. Termenele mai scurte pot fi utilizate atunci când autoritatea este pregătită, când documentele permit acest lucru. În schimb, ar trebui să oferim și noi îndrumare cu termene pe sectoare de activitate. Spre exemplu pe drumuri, timpul optim de pregătire a documentaţiei nu trebuie să fie cel minim. Vom face propriile analize și vom oferi un termen optim, care poate fi mai lung, dar care înseamnă și oferte de calitate.

AGERPRES: Nu se poate impune și un preţ minim de pornire, astfel încât să se evite ofertele sub cost?

Roxana Mînzatu: Acest aspect duce la discuţia cu privire la standardele de cost, care să ne permită să ne raportăm la ceva, dar care nu există. PNDR (Programul Naţional de Dezvoltare Rurală n.r ) are o bază de date cu preţuri de referinţă pentru utilaje la care se raportează, dar este singurul exemplu. Este un demers care credem și noi că ar fi util și se poate face prin monitorizarea ANAP, pe sectoare de activitate, dar fără să reflecte preţuri unitare. Noi vom putea, prin monitorizare să spunem: în România, la construcţia de poduri în 2015 preţul mediu a fost acesta, dar nu avem acele informaţii și nu o să putem să jucăm acel rol de a fundamenta o bază de date în care să putem să spunem preţul mediu pe kilometru, pe metru, pentru ciment, materiale de construcţii etc.

În schimb, rămâne această discuţie cu ofertele care au valoare nejustificat de mică. În prezent, prin normele de aplicare, încercăm să definim care este procentul sub care putem considera că oferta este neobișnuit de mică. Pentru că pregătim noua legislaţie, chiar avem aceste discuţii: ce înseamnă ofertă neobișnuit de mică, însă nu vom avea în lege o cifră sau un procent care să spună: te exclud de la licitaţie dacă oferta ta este de 3 lei sau dacă este de 10%.

Pe de altă parte, avem reglementată în noua legislaţie posibilitatea de a avea lista operatorilor economici autorizaţi pe anumite domenii de activitate. Prin strategie am spus că vom avea un pilot pe construcţii de drumuri și poduri. Dar și cu acest instrument trebuie să fim grijulii. Această listă va însemna că firmele care sunt incluse vor putea să participe direct la proceduri pe partea de ofertare fără a mai avea de prezentat documente de calificare și selecţie. Toate documentele lor sunt prezentate și verificate o singură dată atunci când sunt incluse în listă. Este un concept testat în alte state membre, cu mai mult sau mai puţin succes. Am putea să îl operaţionalizăm și în România. Ar fi necesară o Hotărâre de Guvern care să spună cine administrează lista, care sunt criteriile pentru ca o firmă să fie inclusă sau exclusă din listă, dar noi prin lege reglementăm această posibilitate pentru a ușura povara administrativă de a participa la licitaţii, dar și pentru autoritate.

AGERPRES: După intrarea în vigoare a legilor cât durează până apar și normele de aplicare?

Roxana Mînzatu: Suntem în fază finală cu normele de aplicare. Ele trebuie să fi gata când ies legile din Parlament, dar le putem pune într-o dezbatere, nu una conform Legii, ci o consultare pe draft. 15 ianuarie ne-am propus să punem în consultare draftul pentru a avea un paralelism al dezbaterii. Este important pentru că în dezbaterea pe legi multe întrebări vin pe detalii, și atunci este bine să avem și normele în dezbatere. Normele trebuie publicate în 30 de zile de la apariţia legilor, dar le putem publica și mai repede dacă suntem gata. În plus, ne coordonăm și cu SEAP-ul, care lucrează în prezent la modificările necesare pentru aplicarea noilor legi, pentru a fi gata și cu partea legislativă și cu sistemul electronic până la data de 18 aprilie.

AGERPRES: Au existat foarte multe reclamaţii și cu privire la pregătirea personalului din autorităţi care lucrează în achiziţii publice. Cum rezolvaţi acest aspect?

Roxana Mînzatu: Profesionalizarea personalului este foarte importantă. Am început cu un recensământ în rândul lucrătorilor în achiziţii publice din autorităţile contractante. Până în prezent aproximativ 6.000 de respondenţi au transmis un chestionar din care încercăm să aflăm care este profilul lucrătorului în achiziţii publice în România. Vrem să folosim acest studiu, pe care îl întocmim în ianuarie, pentru a fundamenta notificarea statutului profesional. Împreună cu ANFP discutăm despre Legea funcţionarului public, în care vrem să introducem funcţia de consilier în achiziţii publice, așa încât să avem o funcţie specifică dedicată lucrătorului în achiziţii publice. Asta înseamnă că atunci când primăria X își angajează oameni la achiziţii nu mai angajează generaliști ci consilieri de achiziţii publice reglementaţi prin lege. Asta înseamnă că la angajare poate să îi ceară vechime, experienţă în muncă în achiziţii publice, ceea ce în prezent nu se poate cere. Acum se poate cere doar vechime în studii. Apoi vom avea posibilitatea de a evalua acești oameni corespunzător dar și de a-i remunera distinct.

AGERPRES: Există și posibilitatea de pregătire în domeniu?

Roxana Mînzatu: Partea a doua este partea de formare. Ne-am asumat, nu singuri, dar suntem factorul central al unui proces de schimbare, ca pe termen mediu să avem un program de masterat sau postuniversitar în domeniul achiziţiilor, care să fie obligatoriu pentru cei care vor aplica și vor alege să lucreze în administraţii pe zona de achiziţii publice. Până ajungem acolo, pentru că este un demers pe care îl facem cu Ministerul Educaţiei, cu furnizorii de învăţământ superior, vom avea programe de formare aprofundate pe care le vom derula. Am început discuţiile cu ANFP, dar este posibil să le reluăm, dacă se reînfiinţează, cu Institutul Naţional de Administraţie. Este vorba de programe de formare pe baza unui ghid online pe care îl întocmim, care înseamnă partea practică a noii legislaţii. În iunie vom avea gata acest ghid care să reprezinte fundamentul trainingului pe care să îl oferim autorităţilor contractante. În plus, vom încerca să prioritizăm și să pornim cu trainingul către autorităţile contractante care gestionează valorile cele mai mari, până vom ajunge la acel program de masterat.

AGERPRES: Cum arată bilanţul ANAP până în acest moment?

Roxana Mînzatu: ANAP este instituţie nouă, iar bilanţul este împărţit în două: până în septembrie era ANRMAP, iar acum noi. Ca și evaluare a sistemului, vorbim de proceduri iniţiate în 2015 de 14 miliarde de euro, până în 15 decembrie. Din această sumă, proceduri finalizate în contracte sunt de 7 miliarde de euro. Dar bună parte din proceduri nu sunt finalizate. Multe contracte pe proceduri iniţiate anul acesta se vor semna anul viitor. Ca și anul trecut, când am avut proceduri iniţiate de 20 de miliarde de euro și contracte semnate de 11 miliarde de euro, dar la contracte semnate intră cele din 2014, dar și cele semnate până în data de 20 octombrie 2015, pe proceduri iniţiate în 2014.

Ca și sursă de finanţare, aproximativ 16% sunt proceduri din fonduri europene și 84% sunt din bani de la bugetul de stat. Și în 2014 eram tot cam la 80% — 20%. Tocmai de aceea spuneam că în economia reală bugetul de stat este mult mai important prin prisma achiziţiilor publice, ca sursă de finanţare, decât fondurile europene. De aceea ne dorim să avem o abordare unitară, pentru a impulsiona achiziţiile atât din fonduri europene cât și din bugetul de stat. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...
1 Comentariu
  1. Victor spune

    SCRISOARE DESCHISA

    Doamnei DRAGU ANCA ministru al finantelor publice

    Stimata doamna ministru, ca simplu contribuabil al acestei tari doresc sa va retin atentia cu urmatoarea problema, consider eu de mare importanta pentru finantele publice si pentru o dezvoltare cat mai echilibrata a Romaniei.

    In anul 2013 a fost demarata o restructurare a ministerului ce il conduceti, dar mai ales a ANAF.
    Astfel au fost create un numar de sapte Directii regionale ale finantelor publice (DGRFP), desfiintandu-se vechile structuri judetene iar toata puterea de decizie a fost concentrata la un singur nivel, toti conducatorii fiind numiti numai pe afinitati politice.
    Concomitent cu acestea a fost creata si structura eminamente politico-politisto-SRI-sta ANAF Antifrauda (structura care profesional nu are nimic in comun cu ANAF), dar nu despre aceasta doresc sa discut acum.

    Problema primordiala a dezvoltarii armonioase a fiecarei zone din Romania consta in proiectul dezastruos de concentrare la nivelul celor sapte oraselor desemnate ca centre ale DGRFP-urilor (de aici exceptand Bucurestiul cu Ilfovul) a tuturor societatilor desemnate ca fiind Contribuabili Mijlocii. Daca toate aceste societati care sunt buni contribuabili si potenti financiar vor merge din judetele unde isi desfasoara activitatea la nivel oraselor unde s-a stabilit sediul DGRFP, atunci in aceste orase se vor crea centre financiare puternice, iar Directorii DGRFP-urilor vor deveni magnati ai finantelor publice pentru toate Consiliile Judetene si Locale din fiecare regiune in parte.
    In fapt asa a si fost gandita toata aceasta actiune, numai ca la presiunea populatiei “ganditorii mareti ai acestui proiect” au demisionat si au pierdut o multitudine de “aranjamente”.
    Fata de aceste va solicit sa nu dati gir pentru aceasta schimbare care nu face decat sa adanceasca si mai mult saracia in unele zone si sa creeze poli de putere si coruptie in altele. Va rog sa mai amanati aceasta schimbare sa fie analizata temeinic si daca se considera necesara sa fie facuta intr-o cu totul alta forma.

    Ca si profesionist contabil recunosc ca sunt angrenat in aceasta schimbare, dar in mod direct pe mine prea putin ma afecteaza, vor avea mult de pierdut toate companiile care vor fi nevoite sa migreze cu toata administrarea si conturile din trezorerii. Indiscutabil vor fi necesare cheltuieli mai mari pentru deplasarea la sediul DGRFP pentru diferite probleme sau certificate fiscale, aceste cheltuieli insumate pot ajunge la cifre semnificative care perturba unele sectoare de activitate.
    Va multumesc in speranta ca veti alege cea mai buna si corecta varianta.

    Expert contabil ADAM VICTOR

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.