Ziua Naţională a Indiei se sărbătoreşte la 26 ianuarie marcând adoptarea Constituţiei (1950) şi trecerea Indiei de la statutul de Dominion Britanic la cel de republică independentă. Este una dintre cele trei sărbători naţionale ale Indiei, fiind sărbătorită cu mult fast în toată ţara, dar mai ales în capitala New Delhi unde, parada militară tradiţională se desfăşoară în prezenţa preşedintelui ţării.
Natura
India, a şaptea cea mai mare ţară din lume, întinzându-se de la Munţii Himalaya până la verdeaţa statului Keral, unul dintre cele mai frumoase state din India, şi de la fluviul Gange cel sfânt (cu o lungime de 2.500 de km) la nisipurile deşertului Thar, se bucură de o varietate de arii naturale şi de peisaje neobişnuite. Nordul ţării impresionează prin Munţii Himalaya, cei mai înalţi munţi din lume, atingând peste 7.000 m, ce ocupă circa 15 la sută din suprafaţa ţării, iar clima umedă şi caldă din sud promovează o floră bogată care este habitat pentru o varietate de animale, aşa cum arată www.natgeo.ro, www.descopera.ro, ecology.md.
Vegetaţia reflectă marea etajare în altitudine a reliefului şi diversitatea regimului precipitaţiilor: pădurea tropicală deasă, îndeosebi pe Coasta Malabar din vestul Peninsulei Indiene şi în extremitatea nord-estică (Assam); pădurea de conifere (în Munţii Himalaya); savana (îndeosebi în Câmpia Gangelui); stepa cu mărăcini (mai ales în Podişul Deccan); vegetaţie deşertică (Deşertul Thoar).
Printre cele mai interesante atracţii naturale ale ţării se numără Cascada Dudhsagar, Râul Mandovi, Rezervaţia Kotigao, Lacul Pichola, Rezervaţia de păsări în Bharatpur, Parcul Naţional Sawai Madhopur.
Cascada Dudhsagar este una dintre cele mai înalte cascade din India, dar şi unul dintre cele mai frumoase locuri din statul Goa. Are o înălţime de 310 m, şi include patru cascade separate.
Râul Mandovi, denumit şi Mahaday sau Mhadey, cu o lungime de 77 km, este cunoscut pentru cascadele şi peisajele spectaculoase create de-a lungul său.
Lacul Pichola este unul dintre cele mai frumoase rezervoare de apă din statul Rajasthan. În mijlocul său se află două insule. Pe una dintre ele se află un palat opulent, construit între anii 1743-1746, la cererea lui Maharana Jagat Singh II, cel de-al 62-lea succesor al dinastiei regale din Mewar. Palatul a fost transformat în hotel de lux în anii 1960, astăzi, fiind cotat ca cel mai romantic hotel din India, şi chiar din lume.
Parcul Naţional Valea Florilor, situat în una din cele mai înalte zone din Himalaya de vest (între 3.250 m şi 6.750 m altitudine), reprezintă un covor dens multicolor alcătuit din mii de specii de flori, unele dintre ele, unice.
Parcul Naţional Sawai Madhopur (Radhambor) situat în cel mai mare stat indian Rajasthan, în apropierea satului Sawai Madhopur, este cunoscut pentru aplicarea proiectului „Tiger”, dezvoltat pentru a menţine populaţia de tigri.
Parcul Jim Corbett (Delhi) situat la poalele munţilor Himalaya, de-a lungul malurilor râului Ramgangara se întinde pe aproape 1.300 km pătraţi şi este singura rezervaţie din lume faimoasă pentru cele mai frumoase şi mai periculoase animale din lume — tigrii Royal Bengal. Tigrul bengalez este emblema Indiei şi a fost declarat animal ocrotit încă din anul 2 500 î.Hr. Tot aici vieţuiesc aproape 50 de specii de mamifere, peste 500 de specii de păsări şi aproximativ 25 de specii de reptile.
De-a lungul apelor Gangelui şi râului Brahmaputra trăiesc majoritatea speciilor de animale sălbatice, în habitate de multe ori protejate. Vastele bazine ale acestor ape străbat păduri de mangrove şi mlaştini, legate printr-o reţea de râuri mai mici. Cea mai mare pădure de mangrove din lume se găseşte în Parcul Naţional Sundarbans din India, unde trăiesc peste 400 de tigri royali bengalezi şi diferite specii de reptile. De asemenea, se regăsesc aici, rinocerul cu un corn, elefanţi, bizoni, căprioare, gazele, leoparzi, urşi, pelicani, egrete ş.a.
Rezervaţia naturală de pe Râul Kabini este renumită pentru numărul mare de elefanţi ce pot fi admiraţi, potrivit surselor amintite.
Aşadar, dincolo de istorie şi civilizaţie, în India, turistul poate trăi o adevărată aventură dacă se lasă purtat de apele repezi ale râurilor din Himalaya sau dacă se înscrie la safari pe cămile sau elefanţi. O provocare în acest sens o constituie Deşertul Indian. Turiştii care preferă liniştea, se pot relaxa la soare pe una din renumitele plaje din Goa, Devbagh sau Om.
Cultura
Cultura Indiei, marcată de un grad ridicat de sincretism, este rezultatul unor tradiţii care au combinat elemente heterogene ale civilizaţiilor prezente pe teritoriul său ca urmare a invaziilor sau a migraţiilor şi care au marcat ţara de-a lungul timpului.
India este un amalgam de diversitate culturală cu aproximativ 22 de limbi şi 2000 de dialecte, numeroase religii (Hinduism, Islamism, Creştinism, Budism, Jainism, Zoroastrism, Sikhism şi Iudaism), diferite stiluri de artă, arhitectură, literatură, muzică şi dans, numeroase practici şi obiceiuri, aşa cum arată amusingplanet.com, lumeaindiei.wordpress.com, namasteindia.ro
Muzica şi dansul în India se situează printre cele mai vechi forme de artă clasică cu tradiţii milenare. Acestea variază de la o regiune la alta, întâlnindu-se de la muzica tribală, tradiţii clasice şi semi-clasice (ghazals şi qawwalis) la muzica populară. Sunt recunoscute două stiluri de muzică clasică — Hindustani (în nord) şi Carnatic, de natură religioasă (în sud), fiecare având instrumente dedicate, printre care sitar, sarod, surbahar, bansuri, shahnai şi vioara, respectiv veena, venu, nadasvaram, gottuvadyam. Contribuţia unică a Indiei la lumea muzicii este Raga — un scurt scenariu melodic între cinci şi şapte note muzicale (numite sa, ri, ga, ma, pa, dha, ni) ce evocă interacţiunea emoţiilor umane cu mediul. Raga-urile sunt cântate la o oră stabilită din zi sau noapte.
Dansul indian are o tradiţie neîntreruptă de peste 2 000 de ani, cu teme provenite din mitologie, legende şi literatură clasică. Conform mitologiei hinduse, dansul a fost conceput de către Brahma şi este împărţit în două secţiuni principale: dansul pur şi dansul expresiv. Poate fi de asemenea împărţit la modul general în dansuri folk-tribale, care au multe variaţiuni regionale şi dansuri clasice, care sunt bazate pe texte antice şi au reguli stricte de prezentare.
Cele mai renumite stiluri de dans clasic sunt Bharata Natyam, Kathak, Odissi, Manipuri, Kuchipudi, Mohiniattam şi Kathakali. Acestea sunt cel mai adesea marcate de elemente religioase şi însoţite, de obicei, de o formă narativă. Tradiţia dansului aplică tehnica de a transmite fără cuvinte diferite sentimente şi emoţii, reflectă gesturile şi acţiunile tuturor fiinţelor, de la zeii din ceruri la animalele şi florile de pe pământ, de la mişcările stelelor pe bolta cerească la sunetele vânturilor şi apelor. Gesturile sunt impregnate de cele nouă sentimente (nava-rasa), care constituie tot atâtea stări de spirit: sringara (pasiune), vira (eroism), karuna (compasiune), adbhuta (uimire), hasya (râs), bhaya (teamă), bibhasa (ură), raudra (furie) şi shanta (pace).
Teatrul în India are, de asemenea, rădăcini antice, deşi teatrul clasic este jucat foarte rar în zilele noastre, fiind ajuns din urmă de o tradiţie vibrantă a teatrului folk (inclusiv teatru de păpuşi şi umbre) şi teatrul modern profesional.
În ce priveşte arta vizuală, potrivit surselor amintite, industria cinematografică indiană este cea mai prolifică din lume. Primul film indian a apărut în 1912, primul film sonor în 1931 şi, în prezent, se poate lăuda cu cea mai mare producţie de filme artistice de lung metraj din lume, de la filme mediocre la filme care au atras recunoaşterea internaţională. Telenovelele s-au alăturat numeroaselor faţete ale culturii indiene. Centrul cinematografiei indiene este reprezentat de producţia Bollywood — ului (nume derivat de la Bombay, veche denumire a oraşului Mumbai), în ale cărui studiouri se realizează în principal filme comerciale în hindi.
Arta şi arhitectura din India acoperă o gamă de genuri de la picturi şi sculpturi, la obiecte de artizanat. Printre bijuteriile arhitecturale se remarcă Taj Mahal construită în Agra (1631-1648) din ordinul împăratului Shah Jahan în memoria soţiei sale. Construcţia este inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Literatură îşi datează originile în tradiţiile orale ale Vedelor şi în marile epopei, care sunt, încă, parte integrantă a vieţii de zi cu zi. Cele mai vechi scrieri literare din India, compuse între 1 700 î.Hr şi 1 200 d. Hr. au fost în limba sanscrită. Literatura religioasă hindusă scrisă în sanscrită, ca Vedele, Ramayana şi Mahabharata ocupă un loc important în cultura indiană, fiind adaptată, în zilele noastre în teatru sau în cinematografie. În secolul al XX — lea, literatura indiană a fost influenţată de lucrările poetului şi romancierului Rabindranath Tagore, primul asiatic laureat al Premiului Nobel (1913).
Festivalurile indiene, majoritatea religioase, sunt foarte variate, de la o regiune la alta şi în funcţie de diferitele religii existente în India. Celebrate de fiecare casă, ele sunt fie naţionale (Deepavali, Holi), fie regionale (Pongal în statul Tamil—Nadu sau sărbătoarea Soarelui — Chatt Puja în statul Bihar sau Uttar Pradesh), toate acestea făcând din India una din ţările cu cele mai multe zile de sărbători din lume.
Îmbrăcămintea tradiţională variază în diferitele părţi ale ţării, de la urban la rural, fiind influenţată de cultura locală, geografie sau climă. Stilurile populare de îmbrăcăminte includ articole drapate, precum sari pentru femei şi dhoti pentru bărbaţi. Hainele cusute sunt de asemenea populare, cum ar fi churidar sau salwar-kameez pentru femei, completate de o dupatta (eşarfă lungă aruncată peste umeri) şi kurta-pyjama şi panataloni cu cămaşa în stil european, pentru bărbaţi. În public şi în locurile religioase, normele de etichetă indiene nu permit expunerea pielii şi purtarea hainelor mulate. Majoritatea hainelor indiene sunt confecţionate din bumbac, ideal pentru vremea fierbinte.
Femeile indiene îşi perfecţionează şarmul şi simţul modei cu machiaj şi ornamente, precum Bindi, mehndi (arta tatuajelor cu henna), cercei, brăţări şi alte bijuterii. Bindi este punctul roşu format cu ajutorul pudrei de vermilion, purtat în frunte de femeile căsătorite. Este considerat în religia hindusă un simbol al celui de-al treilea ochi, cel magic. În ziua de azi, Bindi şi-a pierdut din simbolistica religioasă şi poate fi reprezentat şi de o bijuterie, sau o piatră preţioasă, devenind astfel, mai mult un accesoriu la modă, decât un aspect al tradiţiei.
Gastronomie
India a creat una dintre cele mai vechi şi mai complexe gastronomii datorită diversităţii de rase şi culturi culinare regionale, unele vechi de câteva mii de ani, a cărei combinaţie este de negăsit în altă parte a lumii. Un rol însemnat în acest sens l-a avut religia hindusă şi modul în care aceasta priveşte alimentaţia, dar şi comerţul cu mirodenii dintre India şi Europa, aşa cum arată namasteindia.ro, bunadimineata.ro, gastronomie.ele.ro
Bucătăria indiană, o simfonie de arome şi culori, extrem de savuroasă, este caracterizată prin folosirea rafinată şi echilibrată a numeroaselor ingrediente — mirodenii, ierburi aromate, fructe, legume şi leguminoase — dar şi printr-o gamă largă de stiluri de preparare a mâncărurilor, tehnici de gătit şi prezentări ale preparatelor pline de culoare, gust şi arome. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt curry, piperul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul, nucşoara şi şofranul, care este şi cel mai scump.
Grâul şi orezul sunt alimentele de bază ale indienilor. Deşi o parte semnificativă a mâncării indiene este vegetariană, multe feluri tradiţionale includ carnea de pui, capră, miel, sau porc, fiind evitată carnea de vită, întrucât vacile sunt animale sacre în India. Mâncărurile pe bază de peşte sunt des întâlnite în statele din estul Indiei, în special în Bengalul de Vest.
De la salate la sosuri, de la carne la vegetariene, de la condimentat la temperat, de la pâini la deserturi, bucătăria indiană este extrem de savuroasă şi complexă şi variază de la o regiune la alta (nord, sud, est, vest şi nord-est), reflectând produsele locale, diversitatea culturală şi demografia variată a ţării..
În partea de nord a ţării, datorită climei mai reci, mesele conţin mai multă carne, specialităţile mai cunoscute de aici fiind Rogan Josh (miel picant), Gushtaba (chifteluţe picante în iaurt) şi Biryani (carne de miel sau de pui în orez cu aromă de portocale stropit cu zahăr).
În partea sudică, mâncărurile tind să fie mai picante şi sunt, în general, mai mult vegetariene, iar orezul este extrem de folosit. Printre specialităţile de aici se numără Bhjia (curry de legume), Dosa (clătite de orez) sau Idli (fursecuri din orez gătit în aburi).
În est predomină influenţele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte, în timp ce pe coastele Indiei se consumă mult peşte, fructe de mare, dar şi nucă de cocos.
În sud-estul ţării, regele mesei este ardeiul chili, folosit uneori în exces, iar în ce priveşte produsele lactate, se folosesc foarte mult untul (ghee) şi iaurtul (dahi). Iaurtul este servit ca atare în componenţa mâncării, sau alături de mâncare, combinat cu diverse condimente.
Un ingredient foarte utilizat în bucătăria indiană este nuca de cocos. Cele mai apreciate deserturi sunt Kulfi (îngheţata) şi Jalebi (clătite cu sirop). Cel mai popular desert este Lado — biluţe dulci preparate din făină (năut, griş sau cocos mărunţit), zahăr şi lapte, la care se pot adăuga şi alte ingrediente, prăjite în ghee (unt). Acestea sunt servite în special la sărbători (evenimente religioase, nunţi). Pe lângă aceste deserturi se găseşte şi o mare varietate de fructe tropicale, precum mango, pepeni, rodii, dar şi caise, mere sau căpşuni.
Masa este aşezată, potrivit surselor amintite, în aşa fel încât toate preparatele să fie servite în acelaşi timp. Felurile importante de mâncare sunt aşezate în mijlocul mesei, fiind înconjurate de celelalte, iar pâinea şi orezul se află din abundenţă. Când se serveşte masa se foloseşte mâna dreaptă, un semn al bunei educaţii în India. Dacă nu mănâncă totuşi cu mâna, indienii folosesc doar lingura şi furculiţa, niciodată cuţitul.
Ca băuturi, la masă se consumă în general apă sau sucuri de fructe, dar cea mai populară băutură indiană este Chai-ul. Acesta este un amestec de ceai negru, zahăr şi condimente (ghimbir măcinat, cardamon verde, anason, scorţişoară, chimen, nucşoară, cuişoare, sau şofran, piper negru, sau chili) care se fierbe şi se amestecă apoi cu lapte (cel mai adesea de bivoliţă sau de cocos). Alături de ceai se poate consuma Nimbu Pani (suc de lămâie). Printre băuturile specifice indiene cea mai cunoscută este Lassi. Aceasta este asemănătoare unui milkshake, făcută din iaurt, apă şi condimente (lassi sărat), zahăr sau miere (lassi dulce), fructe — cel mai adesea mango (lassi cu fructe).
Printre cele mai renumite preparate indiene se numără: Samosa — un aperitiv făcut de obicei vegetarian sau cu umplutură cu carne, într-o foaie de aluat de patiserie, care apoi este prăjit sau copt; Chutney — un preparat echivalentul unui gem murat care se foloseşte ca sos aperitiv. Cel mai cunoscut este cel de mago. Variază, în funcţie de zonă şi poate include coriandru, roşii, frunze de curry, ridichi, castraveţi, morcovi, sfeclă, ardei iute, năut, usturoi, cocos, ceapă ghimbir, mentă, alune, vinete, limetă sau papaya; Pani Puri — pâine cu apă, consumată ca gustare.
Este un fel de pâine crescută, goală în interior, prăjită până devine crocantă, apoi umplută cu apă aromată, chutney, chili, cartofi, ceapă, năut; Pui Tandoori — bucăţi de pui marinate în iaurt, condimentate cu un amestec de condimente numit Tandoori masala (conţine condimente picante printre care chili roşu), aşezate pe beţe mari de frigărui şi gătite în cuptor tandoor (un cuptor cilindric din metal sau lut). Puiul astfel gătit capătă o culoare roşiatică intensă. Poate fi preparat mai puţin condimentat folosindu-se turmeric.
Dintre cele peste 380 de ingrediente observate în bucătăria din lumea întreagă, peste 200 se regăsesc în bucătăria indiană, iar o reţetă conţine în medie o combinaţie de cel puţin şapte ingrediente, ce conferă acele savori unice specifice. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)