EUR
4,84 RON
(+0.1%)
USD
4,31 RON
(+0.33%)
GBP
5,42 RON
(+0.27%)
CHF
4,48 RON
(+0.52%)
BGN
2,47 RON
(+0.11%)
BYN
1,80 RON
(+0.31%)
CAD
3,19 RON
(+0.42%)
RSD
0,04 RON
(+0.09%)
AUD
2,98 RON
(-0.17%)
JPY
0,04 RON
(+0.65%)
CZK
0,18 RON
(-0.05%)
INR
0,06 RON
(+0.74%)

Lituania – cea mai mare ţară baltică

Lituania sărbătoreşte, în fiecare an, la 16 februarie, Ziua Naţională. La această dată, în 1918, Lituania şi-a proclamat independenţa de stat faţă de Imperiul ţarist. Una dintre atracţiile acestei ţări este Muzeul de Chihlimbar Palanga, vizitat de peste opt milioane de oameni din întreaga lume şi unul dintre cele mai mari muzee de acest fel din lume.

Muzeul de Chihlimbar Palanga, o ramură a Muzeului de Artă Lituanian, s-a deschis la 3 august 1963 şi este situat lângă Marea Baltică, în staţiunea lituaniană Palanga, din vestul ţării. Înconjurat de frumoasa Grădină Botanică Palanga, ce se întinde pe o suprafaţă de o sută de hectare, Muzeul este amplasat în Conacul Contelui Feliksas Tiskevicius (1870-1932).

Expoziţia de la Palanga, include circa 5.000 de obiecte de chihlimbar dispuse în 15 camere ale conacului, prezentarea exponatelor fiind făcută atât din perspectiva ştiinţelor naturale, cât şi din cea a istoriei culturii. 70 de exponate unice, prezentate de Muzeu vizitatorilor sunt valoroase, nu numai pentru mărimea lor impresionantă (cea mai mare, Sun Stone, măsurând 3.524 de grame), dar şi pentru forma, culoarea şi umbrele, care le transformă în obiecte ştiinţifice de o valoare inestimabilă.

Holul dedicat arheologiei expune copii ale mai multor obiecte din epoca de piatră, descoperite în perioada 1862-1899, în Laguna Curonian, în timpul săpăturilor făcute de compania germană, Stantien und Becker.

De asemenea, un ostensoriu încrustat în chihlimbar de la Biserica din Seda din secolul XVII, precum şi un altar din chihlimbar din secolele XVI-XVII ocupă un loc onorabil în cadrul Muzeului.

Un alt hol spaţios este dedicat lucrărilor în chihlimbar aparţinând meşteşugarilor şi artiştilor profesionişti, în timp ce un întreg rând este alocat bijuteriilor din chihlimbar, incluzând articole din anii 70-80, făcute de artişti cunoscuţi precum Horst Taleikis, Regina Andriekute, Jonas Liukaitis, Elena Augaityte, Dionyzas Varkalis, Ona Katkiene, Joana Martinkiene, Alfredas Jonusas, Irena and Feliksas Pakutinskai.

Prima expoziţie de chihlimbar a fost deschisă în 1963, odată cu inaugurarea Muzeului, ea fiind actualizată şi îmbunătăţită în 1965, 1969 şi 1986. Cea mai recentă actualizare a exponatelor a avut loc, în mai 2011, noile obiecte putând fi văzute în holurile renovate, în vitrine special deschise în acest sens.

În ultima vreme, chihlimbarul nu mai este singura atracţie a Muzeului, el devenind cunoscut şi pentru evenimente culturale, pentru mai mult de 30 de ani, terasa muzeului fiind gazda serenadelor nocturne, scrie pgm.lt.

Chihlimbarul este folosit la una dintre cele mai înrădăcinate tradiţii ale Lituaniei, colierele cu pietre mari din acest material fiind asociate, prin excelenţă, cu costumele populare, indiferent de regiune.

Chihlimbarul, în lituaniană gintaras, era până în perioada recentă, un prenume masculin foarte popular în această ţară. Vândute în toate magazinele de suveniruri din Vilnius, dar şi din provincie, obiectele confecţionate din chihlimbar au devenit în prezent o caracteristică majoră a turismului lituanian, se arată pe site-ul ladocumentationfrancaise.fr.

Având în vedere interesul crescut al turiştilor faţă de acest obiectiv, Ministerul Economiei lituanian a inaugurat, în 2013, un parcurs turistic, numit „Calea Chihlimbarului”, dedicat promovării regiunii prin intermediul acestei specificităţi.

Bucătăria lituaniană cuprinde o varietate de influenţe germane, estice sau evreieşti, dar cuprinde şi o serie de mâncăruri tradiţionale, două dintre cele mai populare fiind Cepelinai şi Sakotis.

Folosind produse specifice climei umede şi reci, bucătăria lituaniană are multe în comun cu ţările vecine baltice şi cu ţările nordice, în general. Gastronomia Lituaniei a asimilat, de-a lungul istoriei sale, o multitudine de influenţe. Tradiţiile germane au avut o importantă influenţă asupra bucătăriei acestei ţări, introducând mâncărurile bazate pe carne şi cartofi, cum ar fi budinca de cartofi sau maţe împăiate cu cartofi pisaţi.

Diversele forme de găluşte (kreplach, koldunai sau pierogi), de gogoaşe sau clătite sunt mâncăruri pe care lituanienii le au în comun cu polonezii sau evreii Ashkenazi, ca urmare a moştenirii lor comune. Una dintre cele mai exotice influenţe este însă cea estică, populare în acest sens fiind Kibinai, produse de patiserie umplute cu oaie şi ceapă, specifice oraşului lituanian Trakai, şi Ceburekai, un produs de tip fast-food, se arată pe site-ul ausis.gf.vu.lt

Cepelinai este o mâncare bazată pe cartofi curăţaţi şi umpluţi cu carne tocată. Se poate însă ca ciupercile sau cottage cheese să fie puse în locul cărnii. Numele de Cepelinai vine de la forma acestor chiftele mari, care seamănă cu un zepelin. Pentru a pregăti o astfel de mâncare este nevoie de 10 cartofi, 300 de grame de carne tocată de pui sau porc (după preferinţă), o ceapă, ulei şi condimente.

Astfel, trei dintre cei zece cartofi se fierb, iar ceilalţi se dau pe răzătoare şi se scurg de zeama de amidon. Cartofii fierţi, făcuţi piure se amestecă cu cei daţi pe răzătoare şi cu amidonul scurs şi se formează un aluat legat. În paralel, se căleşte ceapa într-o lingură de ulei şi se amestecă cu carnea tocată, cimbru, chimen şi piper.

Din aluatul format se întind foi groase de un centimetru şi mari cât palma, în mijlocul cărora se pune carnea tocată amestecată cu ceapă şi condimente. Se închide aluatul în jurul umpluturii, astfel încât să iasă o chiftea de mărimea unei lămâi. Chiftelele astfel formate se pun la fiert în sare şi multă apă timp de 25 de minute, după care se dau la cuptor alte 20 de minute, potrivit lithuanianhomecooking.com. Se servesc cu smântână, bacon sau jumări de porc.

Sakotis, numită şi tort ramificat, este o prăjitură tradiţională lituaniană (dar şi poloneză — Sekacz), populară încă din timpul „Republicii celor două naţiuni”, şi preparată din ouă, zahăr, făină şi lămâie.

Servită la nunţi, petreceri şi la sărbătorile de iarnă, este o prăjitură foarte migăloasă, având forma unui mic brad, cu mai multe ramificaţii. Prăjitura seamănă într-o oarecare măsură cu colacul Kurtos, dar, spre deosebire de acesta, care este copt deasupra unui pat de jar încins, Sakotis se coace din lateral la un foc cu flacăra deschisă. Diferenţa dintre cele două constă şi în consistenţa aluatului, care la Sakitos este foarte subţire, asemănător cu aluatul de clătite.

Fiecare strat de aluat nou se coace separat în timp ce se roteşte regulat, tot surplusul de aluat care cade adunându-se într-o tavă plasată sub sistemul de învârtit. Când este gata, are o formă ca o stalagmită cu foarte multe colţuri, piscuri şi formaţiuni. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata