Secretele vinului spumant de calitate, ascunse în galerii de 4,5 kilometri săpate în dealurile Şimleului

85

Galeriile lungi de patru kilometri şi jumătate, săpate în stânca unui deal din Şimleu Silvaniei, în care temperatura şi umiditatea se menţin constante tot timpul anului, creând condiţii asemănătoare cu cele în care se produce celebra băutură din regiunea franceză Champagne, sunt mediul perfect pentru „plămădirea” unuia din cele mai bune vinuri spumante din România.

Primul beci a fost săpat în stâncă încă de la finalul secolului XVIII, la iniţiativa evreilor din oraş, care s-au gândit, iniţial, doar la un loc de păstrare a fructelor şi legumelor. Principala extindere ce formează reţeaua actuală de galerii a fost însă realizată în perioada comunistă, atunci când a apărut şi fabrica de vin spumant.

„Ideea iniţială a aparţinut comunităţii de evrei din oraş, care a săpat primii 90 de metri de galerie, în perioada 1876 — 1880. Prima dată au fost depozitate aici fructe şi legume, iar mai apoi şi vin. Evreii au constat că acesta se păstrează foarte bine şi, încetul cu încetul, a devenit un depozit pentru sticlele de vin. Comuniştii au fost cei care şi-au dat seama de importanţa locului şi au săpat reţeaua actuală de beciuri”, a precizat  Daniel Stejeran, directorul Centrului Naţional de Informare Turistică din Şimleu Silvaniei.

Beciurile subterane Şimleu Silvaniei formează astăzi cea mai mare cramă din România, ca suprafaţă, potrivit oenologului italian Emanuele Reolon, cel ce oferă consultanţă producătorului de vin spumant ce deţine aceste galerii.

„Este cea mai mare cramă din România, ca suprafaţă. Avem patru kilometri şi jumătate de beciuri, săpate manual, sub pământ. Primul beci a fost săpat în jur de 1800 — nu ştiu exact anul şi până în 1985 au fost completaţi toţi cei patru kilometri şi jumătate de galerie. E cea mai mare, cum am zis, ca suprafaţă şi, cel mai important lucru este că avem roca vizibilă, se poate vedea. La ce ne ajută roca? Ne ajută să menţinem temperatura şi umiditatea constantă tot timpul anului. Adică în 25 decembrie şi în 15 august este exact aceeaşi temperatură şi umiditate, ceea ce ne ajută foarte mult la maturarea vinului spumant, care este produsul cel mai important pe care-l facem noi aici.

De ce? Pentru că vinul spumant are nevoie de o temperatură constantă, fără lumină — de obicei becurile sunt stinse şi are nevoie de umiditate constantă, pentru că trebuie să facă a doua fermentare aici, în beciuri şi trebuie să o facă în mod foarte, foarte liniştit. 12 grade este cea mai bună temperatură, aceeaşi care se păstrează în cramele din Champagne. Metoda pe care noi o folosim este exact aceeaşi, metoda Champagne, doar că noi producem vin spumant pentru că denumirea Champagne se poate folosi doar în regiunea respectivă din Franţa”, a precizat Emanuele Reolon.

Citeste si:  HELIXIB SRL - notificare privind deschiderea procedurii de insolvenţă

Vinul spumant produs în oraşul de la poalele Măgurii este unul din puţine din România care mai respectă încă, cu stricteţe, metoda franceză tradiţională de producere, metodă ce presupune o a doua fermentare în sticlă a vinului, cu un adaos de drojdie şi implică o răsucire treptată a sticlelor ce se realizează manual, zilnic, de către angajaţii companiei.

„Îmbuteliem şi stivuim sticlele în poziţie orizontală. Drojdia fermentează, consumă zahăr, care este în vin şi produce dioxid de carbon, practic bulele. Asta durează o lună, o lună şi jumătate, dar noi păstrăm sticla în poziţia asta cel puţin un an. De ce? Pentru că abia în momentul în care se termină fermentarea vinul începe să înglobeze dioxidul de carbon şi să formeze bule. Cu cât mai mult rămâne vinul, cu atât mai frumoase, mai micuţe şi mai finuţe sunt bulele. Sticla stă aici cel puţin un an, cel mai bine doi-trei ani. (…) Mai apoi trebuie să aducem sticla de la poziţia orizontală la cea verticală şi pentru a face asta folosim metoda manuală. O persoană, în fiecare zi, vine şi învârte sticla câte o optime, până ajunge la poziţia verticală. În acel moment drojdia se află în dop şi prin procesul de degojare dăm afară drojdia, dăm afară dopul de plastic, punem dop plută şi putem să scoatem sticla pe piaţă”, detaliază oenologul italian.

Citeste si:  România, pe locul 17 în UE după investiţiile străine directe primite din afara UE

Actualii proprietari au achiziţionat firma producătoare de vin spumant în urmă cu trei ani, după ce compania, înfiinţată la începutul anilor 70, a trecut prin mai multe „mâini” ce au adus-o, în anii de după 1990, aproape de faliment.

Compania vrea să reintre pe piaţă cu un produs de calitate superioară, motiv pentru care a plantat, prin reconversie, prin fonduri europene, 40 de hectare de vie cu soiuri autohtone şi internaţionale şi a achiziţionat din fonduri proprii utilaje moderne de procesare a strugurilor şi mustului. Mai mult, în 2105 l-a angajat pe oenologul italian care le oferă consultanţă în domeniu.

Citeste si:  Cotnari SA investeşte 4 milioane de euro în extinderea podgoriei

„Partea cea mai frumoasă, care m-a convins să vin aici, e faptul că proprietar e o familie, din Şimleu Silvaniei, care a văzut cum mergea firma înainte şi a văzut cum s-a distrus în timp — din 1990 până în 2013 au fost patru sau cinci proprietari. S-a distrus complet, s-au vândut utilajele, iar personalul a plecat. (…) Am cumpărat totul de nou, inox, sistem de control al temperaturii şi tot ceea ce este necesar. În aprilie vom scoate vin şi în luna septembrie — octombrie vom scoate primul spumant făcut 100% de noi, cu noua filosofie, cu noua metodă de lucru (…) Pentru a obţine un vin extraordinar e foarte, foarte important să păstrezi calitatea strugurilor.

De ce? Pentru că cel mai bun oenolog nu poate ameliora calitatea strugurilor. Cel mai bun oenolog este cel care reuşeşte să păstreze 100% din calitatea strugurilor. Tot ce am făcut, tot ce s-a cumpărat, tot ce facem în cramă, la îmbuteliere, toate utilajele au fost cumpărate şi se face pentru a păstra cât mai bine posibil calitatea iniţială a strugurilor. Pentru că strugurii conţin deja tot ce trebuie. Noi trebuie doar să îngrijim strugurii. E ca şi cum ai avea grijă de un copil. Strugurii ajung aici, se face mustul şi atunci e ca şi cum se naşte un copil. Până când el iese pe piaţă noi trebuie să-l ajutăm să crească mare, sănătos şi frumos”, spune Emanuele Reolon. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: podgoriasilvania.ro

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata