Eclipsa de Soare: superstiţii, mituri şi legende

Prima şi singura eclipsă totală de Soare din acest an se produce miercuri, 9 martie, urmând să poată fi observată pe cerul Asiei, începând de deasupra Oceanului Indian şi trecând apoi la sud de Sumatra, cât şi la sud de Borneo, după care va înainta prin centrul insulei Sulawesi, pentru a continua peste insulele Arhipelagului Indonezian, rămânând apoi vizibilă doar deasupra Pacificului. Astfel de evenimente sunt aşteptate cu entuziasm atât de astronomi cât şi de publicul larg.

Însă lucrurile nu au stat tot timpul aşa. În trecut, întunericul care se lăsa treptat, în mijlocul zilei, era motiv de teamă, astfel de fenomene de eclipsă fiind considerate a prevesti catastrofe, morţi violente sau pur şi simplu faptul că zeii sunt mânioşi pe muritori. De-a lungul istoriei, diferitele culturi au încercat să explice eclipsele şi să le plaseze în diferite contexte, de cele mai multe ori sub forma legendelor sau miturilor. Live Science prezintă câteva dintre aceste legende sau mituri asociate eclipselor totale de Soare.

În cursul eclipsei totale din 9 martie, Soarele va fi complet acoperit de discul selenar pentru o perioadă de puţin peste 4 minute. Eclipsele totale de Soare se produc atunci când Luna se interpune între Pământ şi astrul zilei. Pentru un simplu martor al acestui eveniment de acum câteva secole sau milenii, efectul era cu siguranţă unul înfricoşător. Cerul devine din ce în ce mai întunecat până când Soarele dispare complet în spatele Lunii, ciclul familiar zi/noapte părând să fie complet desincronizat.

Iar pentru majoritatea culturilor antice o eclipsă totală de Soare nu putea decât să aibă o semnificaţie profund negativă, conform astronomului Edwin C. Krupp, directorul Observatorului Griffith din Los Angeles.

Citeste si:  "Mica Sirenă" din staţiunea Olăneşti, statuia care aminteşte de poveştile vikingilor

Cuvântul eclipsă este derivat din grecescul „ekleipsis”, care înseamnă „abandonare”, după cum semnalează Krupp în cartea sa, „Beyond the Blue Horizon: Myths and Legends of the Sun, Moon, Stars and Planets” (Dincolo de Orizont: Mituri şi Legende despre Soare, Lună, Stele şi Planete). Astfel, în timpul unei eclipse, când Soarele „abandonează” lumea în ghearele întunericului, sentimentul general, în multe culturi, era cel de teamă şi de inevitabil dezastru.

Edwin C. Krupp a prezentat în cartea sa relatările unui misionar spaniol din Lumea Nouă, din secolul XVI. Fratele Bernardino de Sahagún, care convertea populaţia aztecă din centrul Mexicului, a povestit că în timpul unei eclipse totale de Soare băştinaşii au reacţionat „cu mult zgomot şi haos”.

„De pretutindeni se auzeau ţipete. Oameni erau măcelăriţi (drept sacrificii)”, scria misionarul Sahagún, conform lui Krupp care adaugă: „Astfel a rămas spus: ‘Dacă eclipsa de Soare este completă, atunci lumea va rămâne pururi scufundată în întuneric! Demonii întunericului vor veni pe Pământ şi-şi vor potoli foamea cu oameni'”.

Krupp vorbeşte în cartea sa şi despre o profeţie provenită din vechea Mesopotamie, conform căreia eclipsa anunţă „moartea unui rege atotputernic” şi că „potopul va veni şi Ramman [zeul furtunilor şi al vremii) va distruge roadele pământului”.

Chiar şi în Australia, eclipsele erau fenomene malefice pentru aproape toate populaţiile aborigene, „fiind frecvent asociate cu semne rele, magie neagră, boli, sânge şi moarte”, conform unui studiu publicat în 2011 în revista Journal of Astronomical History and Heritage. Vracii şi bătrânii din aceste comunităţi încercau să lupte împotriva răului adus de eclipse prin incantaţii şi prin aruncarea unor obiecte sacre sau magice spre Soare”, explicau autorii acestui studiu.

Citeste si:  Etiopia - ţara contrastelor naturale

În multe culturi, dispariţia parţială sau totală a Soarelui era pusă pe seama unor demoni flămânzi sau a unor zei răzbunători. Krupp prezintă glife maya care reprezentau un şarpe uriaş care înghite Soarele în timpul unei eclipse. Basmele chinezeşti şi armeneşti vorbesc despre dragoni, în timp ce în folclorul ungar o pasăre uriaşă înghite Soarele. Buriaţii, indigeni din sudul Siberiei, susţineau că un urs mănâncă Soarele, iar cultura Shan (cultură ce era răspândită pe teritoriului Vietnamului din prezent) explica eclipsele prin faptul că un spirit malefic lua forma unui broscoi uriaş care înghiţea Soarele.

Pentru vikingi, eclipsele erau provocate de doi lupi care trăiau în cer, Skoll (trădare) şi fratele său, Hati. Skoll aleargă pe cer după caii Arvakr şi Alsvior, care trag carul Soarelui (Sol), încercând să-i prindă pentru a-i mânca. Fratele său, lupul Hati, aleargă pe cer după Lună (Mani). La Ragnarok, amurgul zeilor şi sfârşitul lumii în mitologia vikingă, atât Skoll cât şi Hati vor reuşi să-şi prindă prada şi Soarele şi Luna vor dispărea de pe cer. Astfel, în timpul unei eclipse, nordicii încercau să salveze Soarele făcând cât mai mult zgomot pentru a speria lupul Skoll, conform autorului islandez din secolul XIII Snorri Sturluson.

De asemenea, conform lui Krupp, în unele culturi entităţile care devorau Soarele luau forme şi mai monstruoase. Astfel, sârbii făceau legătura dintre eclipse şi un fel de vârcolac denumit „vukodlak”, iar tătarii din Siberia occidentală vorbeau despre un vampir care încerca să înghită Soarele şi apoi îl scuipa afară după ce se frigea pe limbă. În Coreea, regele „Tărâmului Întunecat” îşi punea câinii de foc să fure Soarele pentru a aduce lumina în regatul său.

Citeste si:  Superstiţiile care însoţesc Luna "albastră", vizibilă vineri, 31 iulie

În vechiul poem indian „Mahabharata”, capul demonului Rahu — ce a fost decapitat de zeul Vishnu pentru că a băut o poţiune care trebuia să-l facă nemuritor — urmăreşte Soarele care l-a trădat, încercând să-l înghită. Însă chiar şi atunci când Rahu reuşea să prindă Soarele din urmă (în eclipsele totale), până la urmă Soarele reapărea pe cer pentru că scăpa prin gâtul tăiat al demonului, după cum explică Krupp.

Există însă şi mituri despre dispariţia Soarelui în care un rol important este jucat de Lună, conform lui Jarita Holbrook, profesor de fizică la Universitatea Western Cape din Africa de Sud.

Culturi din „Mesoamerica şi părţi din Africa descriu lupta dintre Soare şi Lună din timpul eclipselor. Apoi are loc o căsătorie între Soare şi Lună la unele populaţii native nord-americane.O astfel de căsătorie între Soare şi Lună este de multe ori un act de creaţie în mituri”, a explicat ea într-un mesaj e-mail trimis pe adresa Live Science.

Jarita Holbrook a mai precizat că în răstimpurile de întuneric din timpul eclipselor, anumite planete sau stele deveneau vizibile, alimentând miturile cu privire la naşterea altor corpuri cosmice din cuplarea dintre Soare şi Lună. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata