Eclipsă totală/parţială de Soare

Prima eclipsă a anului 2016 are loc la 9 martie şi este una de Soare, vizibilă de pe Terra ca o eclipsă totală, dar şi parţială.

Eclipsa totală de Soare este vizibilă din 12 provincii din Indonezia, între care se numără: Sumatra, Borneo, Kalimantan, Maluku, Sulawesi, precum şi din locuri aflate în Oceanul Pacific.

Eclipsa Solară totală este considerată ca fiind unul dintre cele mai impresionante fenomene astronomice vizibile de pe Pământ. Faza maximă a eclipsei totale de Soare din 2016 are o durată de 4 minute şi 9 secunde, potrivit site-ului eclipse.gsfc.nasa.gov.

Observatorii din nordul şi estul Australiei, din Indonezia, Malaezia, Filipine, Papua Noua Guinee, Cambodgia, Myanmar, Vietnam, Thailanda, China, Japonia şi Alaska se pot bucura de o eclipsă parţială de Soare, potrivit site-ului timeanddate.com.

Luna martie a fost marcată şi de un alt fenomen astronomic — planeta Jupiter a fost vizibilă din orice punct de pe Terra, fără telescop, pe 8 martie.

Tot în luna martie se va produce şi cea de-a doua eclipsă a anului 2016, pe data de 23 şi va fi o eclipsă de Lună prin penumbră, vizibilă în Asia, în Australia, în Pacific şi în vestul Americii.

Următoarele eclipse vor avea loc în luna septembrie, respectiv în prima zi a lunii se va putea observa din Africa, din Oceanul Indian, o eclipsă inelară de Soare, iar pe 16 septembrie eclipsa de Lună prin penumbră va putea fi urmărită din Europa (şi din România), Africa, Asia, Australia, din vestul Oceanului Pacific.

O eclipsă de Soare se produce întotdeauna la Lună Nouă (LN), deci când Soarele este conjunct cu Luna.

Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: parţiale, inelare şi totale. Avem cam o eclipsă totală la 40 de ani, vizibilă din aceeaşi regiune de pe Pământ. Cele parţiale sunt mai dese şi se produc atunci când Luna trece peste discul Soarelui, neacoperidu-l complet.

O eclipsă totală de Soare este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene astronomice şi are o fază parţială şi o fază de totalitate. O eclipsă totală de Soare este importantă pentru că discul Soarelui este complet acoperit, în aşa fel încât specialiştii pot studia coroana solară. Cu cât activitatea solară este mai intensă, cu atât coroana solară este mai spectaculoasă şi multitudinea de fenomene solare mai interesante. E vorba de explozii şi protuberanţe solare, care pot fi studiate, filmate şi fotografiate.

Instrumentele, numite coronografe, se folosesc pentru simularea unei eclipse, pentru a putea fi studiată această coroană, dar ele nu pot face ce face Luna. Ea acoperă atât de bine discul solar dintr-o pură coincidenţă: este de circa 400 de ori mai mică decât Soarele, dar este tot de circa 400 de ori mai aproape de noi decât Soarele. Rezultatul: cele două astre apar pe cer cu un diametru aproape identic. Deci, fără această coincidenţă, nu ar mai avea loc eclipse de Soare.

În secolul trecut, au avut loc 70 de eclipse, care s-au produs, în medie, o dată la 18 luni, şi din care puţine au putut fi observate cu atenţie, deoarece majoritatea nu au fost vizibile decât de pe mare sau din regiuni greu accesibile, precum Antarctica sau Groenlanda.

Ultima eclipsă totală de Soare vizibilă în România s-a produs la 11 august 1999.

Mileniul trei a debutat cu prima eclipsă totală de Soare, la 21 iunie 2001, vizibilă în Africa australă, cu banda de totalitate în Angola şi Madagascar. Pentru următorii 35 de ani, astronomii au prognozat 27 de eclipse totale de Soare.

Următoarele două eclipse totale de Soare vor avea loc la 12 august 2026 şi 23 august 2044.

Eclipsa totală de Soare care se va produce pe 3 septembrie 2081 va fi vizibilă în anumite regiuni ale României ca o eclipsă parţială. De asemenea, eclipsa din 23 iulie 2093, va fi inelară pentru nordul şi estul României. Eclipsa din 13 iulie 2075 va fi una parţială foarte mare, pentru că doar la câţiva km nord de graniţa nordică a României, în Ucraina va trece pata de umbră a Lunii şi eclipsa va fi inelară. Următoarea eclipsă totală de Soare vizibilă în Bucureşti va avea loc abia în 2236.

Eclipsa este un fenomen natural cunoscut de mii de ani. Există consemnări ale eclipselor cu cel puţin 4.000 de ani î.Ch. Primele observaţii serioase au fost făcute în urmă cu două milenii şi jumătate de babilonieni, apoi astronomul grec Ptolemeu a elaborat, către anul 150 al erei noastre, veritabile calcule.

În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că Soarele sau Luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. Dispariţia Soarelui în plină zi era identificată cu cele mai teribile evenimente, ca de exemplu moartea unui mare conducător, declanşarea sau întreruperea unui război.

În Grecia antică, cei ce îndrăzneau să spună că eclipsa se produce prin interpunerea Lunii sau a Pământului erau arşi de vii. Se credea că eclipsa se datora puterii unor formule magice. Aztecii posteau de frică în timpul eclipsei, femeile se flagelau, iar fetele îşi luau sânge din braţ. În India, se spunea că, la eclipsă, un demon îşi întinde ghearele negre peste aştri, vrând să-i smulgă.

Chinezii credeau, pe vremuri, că eclipsele sunt pricinuite de un geniu al răului, care acoperă Soarele cu mâna dreaptă şi Luna cu mâna stângă. Și francezii credeau că eclipsele sunt semne prevestitoare de rău. Marea eclipsă din 1033 a fost socotită ca o premoniţie a morţii regelui Robert, iar o alta, din 1074, ca o prezicere a conspiraţiei lorzilor Catesby si Percy din Anglia. Ca să nu mai spunem de faptul că în antichitate armatele refuzau să lupte din cauza unei eclipse.

După cum se poate observa, eclipsa totală de Soare a fost socotită un fenomen perturbator şi interpretată ca factor malefic, prevestitor de evenimente cu consecinţe inimaginabile în destinul oamenilor. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.