Namibia, una dintre cele mai ispititoare destinaţii ale Africii

Namibia, al cărei nume derivă din denumirea Deşertului Namib, este situată în sud-vestul Africii şi îşi sărbătoreşte Ziua naţională la 21 martie. Numită până în 1968 Sud-Vestul African, Namibia şi-a obţinut independenţei în 1990, după ce a parcurs un lung proces de decolonizare.

Istorie şi obţinerea independenţei

Popoarele San (boşimani, sho, barwa, kung, khwe, respectiv primii locuitori din Sudul Africii) ar fi populat Namibia cu 2.000 de ani în urmă. Populaţia Herero vorbitoare de Bantu a migrat aici în anii 1600, iar Ovambo, cel mai mare grup etnic de astăzi, a migrat în anii 1800. Europenii au explorat teritoriul pe care se află astăzi Namibia într-o mai mică măsură în secolul XV, în timpul marilor descoperiri geografice, dar au manifestat un interes crescut începând cu secolul al XIX-lea. Astfel, sub denumirea de Sud-Vestul African, teritoriul a devenit colonie germană în 1884.

În august 1914, colonia germană a fost cucerită de trupele Uniunii Sud-Africane, conduse de Louis Botha. După Primul Război Mondial, Uniunea Sud-Africană a primit de la Societatea Naţiunilor mandatul de a administra vechea colonie germană, Africa de Sud-Vest devenind treptat o nouă regiune a Uniunii. În 1945, Uniunea Sud-Africană a refuzat administrarea teritoriului sub tutela ONU şi a cerut încorporarea în Uniune, menţionează larousse.fr.

După ce i se recunoscuse dreptul la autodeterminare în 1960, Sud-Estul African este plasat sub tutela ONU, în 1966. În 1968 teritoriul a primit din partea ONU denumirea de Namibia. După 1968, ca urmare a impunerii forţate de către Pretoria a politicii bantoustans (formă de segregare pe criterii de rasă) în Sud-Vestul African, au apărut mai multe organizaţii de rezistenţă de culoare, cea mai cunoscută fiind SWAPO (South West People’s Organization).

Citeste si:  România, locul 67 în topul celor mai apreciate destinaţii de turism din lume

Curtea Internaţională de Justiţie a recunoscut în 1971 ilegalitatea prezenţei Africii de Sud în Namibia, iar la 12 septembrie 1973, ONU i-a atribuit SWAPO statutul de reprezentant unic al poporului namibian.

Parcurgând perioada cea mai lungă a procesului de decolonizare, Namibia îşi va obţine independenţa abia în 1990, când în interiorul ONU s-a purtat o polemică între susţinătorii decolonizării şi adversarii acesteia.

Conferinţa constituţională de la Windhoek (Conferinţa de la Turnhalle), din 1975, organizată de guvernul de la Pretoria sub presiune internaţională, a fixat ca dată a obţinerii independenţei de către Namibia, anul 1978, însă decizia nu a fost pusă în practică. Demersuri în privinţa obţinerii independenţei au mai fost făcute şi pe parcursul anilor 1980, dar fără niciun rezultat concret.

Totuşi, în 1988, s-au semnat Acordurile de la Geneva, între Angola, Cuba, Africa de Sud şi New York, prin care s-a stabilit calendarul retragerii trupelor sud-africane. Astfel, alegerile din noiembrie 1989 au fost câştigate de către SWAPO, care a adoptat Constituţia, la 9 februarie 1990 şi a proclamat independenţa, la 21 martie 1990.

Samuel Nujoma a devenit în 1990 primul preşedinte al Namibiei, ocupând această funcţie până în 2005, în timp ce partidul dominant în parlament a fost SWAPO. Din 2004 preşedinte al Namibiei este Hifikepunye Pohamba.

Relief şi turism

Aflat pe teritoriul Namibiei şi în sud-vestul Angolei, în acelaşi timp parte a Parcului Naţional Namib-Naukluft, Deşertul Namib este unul dintre cele mai vechi deşerturi ale lumii. În dialectul nama însemnând „loc întins”, deşertul se întinde pe o suprafaţă de circa 40.000 ha, de la Râul Carunjamba din Angola, prin Namibia şi până la Râul Olifants, în Western Cape, Africa de Sud şi de la Oceanul Atlantic (în vest), până la falia Podişului Namib, în est. Dunele din Deşertul Namib deţin dublul record pentru lungime (ating 32 km) şi înălţime (până la 300 metri), potrivit eturia.ro.

Citeste si:  Sarajevo, un oraş cu mult farmec şi plin de viaţă

Una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale Namibiei, Fish River Canyon, este al doilea canion ca mărime din lume şi cel mai mare din Africa, fiind situat în sudul Namibiei, potrivit Namibia-travel.net. Canionul este o uriaşă crevasă care brăzdează platoul pietros acoperit de plante tipice zonelor aride şi se întinde pe circa 160 km lungime, având lăţimea maximă de 27 km şi adâncimea maximă de 550 metri. Fish River Canyon a devenit şi o destinaţie populară pentru trasee, în principal în perioada rece, cuprinsă între mai şi septembrie.

În Parcul Namib Naukluft, întins pe o suprafaţă de circa 50.000 de km pătraţi, a patra zonă de conservare din lume ca mărime, se găsesc antilope oryx, gheparzi, leoparzi, lei şi câini sălbatici aflaţi pe cale de dispariţie.

Parcul Naţional Etosha este unul dintre cele mai interesante sanctuare de viaţă sălbatică din lume, situat în nord-vestul Namibiei, în Regiunea Kunene, ocupând şi zone ale regiunilor Oshana, Oshikoto şi Otjozondjupa. Etosha s-a constituit ca parc în 1907, fiind la acea vreme cea mai mare rezervaţie din lume. Având în prezent doar o pătrime din suprafaţa iniţială, Parcul reprezintă una dintre cele mai frumoase şi mai importante rezervaţii din sudul Africii, cu o mare diversitate a vieţii sălbatice: 2.500 de lei, 300 de rinoceri, 3.000 de girafe, 12.000 de zebre, 5.500 de antilope Oryx, 2.500 de elefanţi.

Citeste si:  Berlinul, cea mai prietenoasă destinaţie din Europa pentru cei care călătoresc în familie

Caracteristica zonei este o formaţiune sărăturoasă numită Etosha Pan, datorită aspectului unei tigăi, rezultată în urma evaporării apei din lacul cândva alimentat de Râul Kunene. Etosha Pan este formată din depuneri de săruri, nisip şi argilă, rareori când plouă acumulările de apă dispar în scurt timp. Accesul în parc se face prin zonele Otjovasandu Gate, Anderson Gate, Namutoni Gate şi Von Lindequist Gate.

O altă atracţie turistică, oraşul Swakopmund, situat în partea de vest a Namibiei, este un oraş de reşedinţă administrativă a Provinciei Erongo. Port la Oceanul Atlantic, Swakpomund a fost fondat de coloniştii germani în 1892, servind ca port principal pentru teritoriile din Africa de sud-vest ocupate de germani. În prezent, oraşul a devenit staţiune balneoclimaterică, iar arhitectura sa păstrează încă stilul arhitecturii coloniale germane.

Situată în centrul ţării, la o altitudine de 1.650 de metri, într-o frumoasă vale înconjurată de Munţii Eros, capitala Windhoek este cel mai mare oraş al Namibiei. Principal centru economic, cultural şi social, în Windhoek se află sediile principalelor instituţii în stat, păstrând încă prin diverse construcţii farmecul perioadei coloniale, cu numeroase influenţe germane.

Un aspect inedit sunt denumirile multora dintre arterele principale ale oraşului, care poartă numele unor celebri conducători ai lumii: Fidel Castro, Robert Mugabe. Influenţa limbii şi culturii germane s-a făcut simţită la multe niveluri, aici putând găsi multe restaurante nemţeşti, cu pâine, sosuri şi bere nemţeşti, precum şi un festival german. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/Namibia Endless Horizons, rontravel.com

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata