Pakistan – o destinaţie magică, cu peisaje uimitoare

Natură şi turism

Republica Islamică Pakistan sărbătoreşte, la 23 martie, Ziua Republicii.

Statul, care potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), ocupă o suprafaţă de 796.095 kmp, este situat în Asia de Sud, între India, China, Afganistan şi Iran, având ieşire la Marea Arabiei.

Capitala este Islamabad (alte oraşe importante: Karachi, Lahore, Faisalabad, Rawalpindi, Multan).

Pakistan-04

Relieful este variat, în Pakistan regăsindu-se atât zone muntoase şi platouri, cât şi zone de câmpie şi de deşert. Conform www.britannica.com, teritoriul pakistanez poate fi împărţit în cinci mari regiuni: lanţurile muntoase Himalaya şi Karakoram (sau Karakorum); munţii Hindu Kush (cu vârful Tirich Mir, de 7690 m) şi munţii vestici; platoul Balochistan; platoul submontan; câmpia fluviului Indus. În cadrul fiecărei diviziuni majore există subdiviziuni, inclusiv zone de deşert.

Pakistan-05

Cel mai înalt punct al Pakistanului este K2 (numit şi Godwin Austen, Dapsang sau Chogori). El face parte din lanţul Karakorum şi este situat în nordul ţării. Cu cei 8.611 m ai săi, vârful K2 este al doilea ca înălţime din lume, după Everest.

Cel mai important curs de apă este Indusul (afluenţii principali: Jhelum, Chenab, Ravi, Beas şi Sutlej), fluviu ce se varsă în Marea Arabiei printr-o deltă întinsă.

Pakistan-15

Clima este în general aridă, cu veri fierbinţi şi cu ierni reci. Precipitaţiile sunt puţine. Uscată şi fierbinte în apropierea coastei, clima se răceşte, treptat, spre zonele înalte din nord-est, în timp ce pe crestele acoperite de zăpadă ale munţilor din nordul îndepărtat este extrem de rece tot timpul anului.

Favorizată de condiţiile naturale, vegetaţia este variată: de la păduri de conifere şi întinderi de flori multicolore, în munţii din nord, până la plante rezistente la secetă, în deşert. Astfel, regăsim păduri de mangrove, dar şi salcâmi, măslini sălbatici, stejari, arţari, mesteceni, nuci şi castani, pini, molizi şi brazi.

Pakistan-08

Fauna este la fel de variată, incluzând urşi, leoparzi, capre şi oi sălbatice, mistreţi şi gazele, şacali, vulpi şi pisici sălbatice, şerpi, ţestoase de mare etc., dar şi o serie de specii pe cale de dispariţie, precum delfinul de Indus (o specie de delfin de apă dulce), leopardul de zăpadă sau gavialul (un soi de crocodil).

Conform www.encyclopedia.com, la nivelul anului 2002, pe teritoriul întregii ţări existau cel puţin 188 de specii de mamifere, 237 de specii de păsări, şi peste 4.950 de specii de plante. În 1981, vânarea şi capturarea animalelor sălbatice a fost interzisă.

Pakistan-11

Pakistanul este o destinaţie magică, oferind peisaje uimitoare, printre cele mai frumoase din Asia. Munţii săi fascinează alpiniştii şi aventurierii din toate colţurile lumii, o atracţie deosebită exercitând vârful K2 (supranumit „Muntele ucigaş”, este considerat cel mai dificil de escaladat) şi faimosul Nanga Parbat („Muntele golaş” are 8.126 metri şi este al nouălea vârf, ca înălţime, de pe Pământ şi al doilea din Pakistan). Însă merită să fie văzute şi văile Swat, Kalam, Chitral, Hunza, Kaghan, socotite drept unele dintre cele mai frumoase locuri de pe planetă. Alte puncte importante pe harta Pakistanului sunt gheţarii, printre care Siachen, Hispar etc.

Pakistan-12

De un real interes se bucură locuri încărcate de istorie, precum Taxila, Moenjodaro sau Thatta.

În capitala Pakistanului, Islamabad — un oraş „tânăr”, ridicat în anii ’60—, turiştii pot vizita Monumentul Naţional, o structură în formă de floare, din granit, ce reprezintă istoria, cultura şi unitatea Pakistanului (petalele reprezintă provinciile şi teritoriile ţării); Moscheea Faisal; Galeria Naţională de Artă; Muzeul de Istorie Naturală ori Muzeul Lok Virsa; Grădina Zoologică; Parcul Fatima Jinnah.

Pakistan-10

Una dintre principalele atracţii turistice este Karachi, fosta capitală a Pakistanului şi cel mai mare oraş, situat la Marea Arabiei. Aici, de interes sunt: Moscheea Tuba, magnificul Mausoleu Quaid-e-Azam (Mausoleul Naţional sau Mausoleul Jinnah, care adăposteşte rămăşiţele lui Mohammed Ali Jinnah, fondatorul Pakistanului); Muzeul Naţional; Catedrala Sfânta Treime; PIA Planetarium.

Pakistan-06

În Lahore, cunoscut drept „Oraşul grădinilor”, considerat capitala culturală a Pakistanului, vizitatorii nu trebuie să rateze Fortul Lahore; Grădinile Shalimar, moscheile Badshahi, Wazir Khan şi Begum Shahi, Mausoleul Jahangir, Muzeul Lahore.

Pakistan-07

În prezent, pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse şase obiective din această ţară: ruinele vechiului oraş Moenjodaro; ruinele budiste de la Takht-i-Bahi; ruinele vechiului oraş Taxila; fortificaţiile şi grădinile Shalimar din Lahore; ruinele vechiului oraş Thatta; fortăreaţa Rohtas.

Gastronomie

Bucătăria pakistaneză, bogată şi savuroasă, este asemănătoare celei indiene, Pakistanul având aceleaşi tradiţii culinare ca India, vecina sa. Bucatele sunt adesea picante şi consistente.

Pakistanul este împărţit în patru provincii, fiecare având propriile specialităţi şi ingrediente, ceea ce face ca o călătorie în această ţară să se transforme într-un deliciu culinar.

Pakistan-14

Fiecare regiune (şi, de multe ori, fiecare gospodărie) are propriul amestec preferat de condimente, numit „masala”. Totuşi, deşi condimentele sunt utilizate din belşug, mâncărurile pakistaneze sunt mai puţin condimentate decât cele indiene.

Se consumă, în special, carne de pui, oaie şi miel, gustul unic al mâncărurilor fiind dat de condimente. Carnea de porc este interzisă musulmanilor, care reprezintă peste 97% din populaţia Pakistanului, potrivit www.foodbycountry.com.

Pakistan-13

Laptele, lintea, legumele de sezon („sabzi”), făina şi produsele din grâu stau la baza bucătăriei pakistaneze. Din făină se face o pâine nedospită, numită „chapatis”, care la masă ţine loc de tacâmuri.

Legumele — cartofi („alu”), varză („gobhi”), bame („bhindi”), năut („channa”) şi mazăre („matar”) sunt consumate în funcţie de sezon. „Dhal” (sau „dal”) este o tocană cu linte, una dintre legumele de bază.

Fructele proaspete, precum mango, papaya, bananele, pepenele verde, caisele şi merele sunt din abundenţă. Mulţi pakistanezi mănâncă fructele (mai ales pepenele verde), cu un praf de sare pentru a compensa gustul dulce sau pe cel acru.

Pakistan-01

Chiar dacă aceste alimente par fade, bucătăria pakistaneză le dă gust prin nenumărate sosuri şi condimente. De altfel, în centrul gastronomiei pakistaneze se află o mare varietate de condimente (influenţă indiană), cum ar fi pudra de chili, curry, ghimbir, usturoi, coriandru, boia de ardei şi scorţişoară. O gamă largă de „chutneys” (un fel de sos picant, obţinut, de regulă, din fructe, mirodenii de fructe şi legume) şi murături, care însoţesc carnea şi legumele, dau bucătăriei pakistaneze o aromă distinctă.

Cei care îşi permit mănâncă şi carne, care poate fi de oaie, de pasăre şi, uneori, de vită („gayka gosht”). „Karai”, „jalfrezi”, „tikka” şi „bhoti kebab” sunt câteva dintre felurile cu carne. În zonele rurale, carnea se păstrează doar pentru ocazii speciale.

Pakistan-03

Iuţeala condimentelor folosite la gătit este atenuată de iaurt, des întâlnit la masa localnicilor. Iaurtul pot fi consumat simplu sau în preparate precum „lassi” (o băutură făcută cu iaurt, gheaţă şi zahăr, pentru micul dejun, sau cu sare, pentru prânz sau cină). Cartofii copţi şi porumbul fiert sau copt („sita”) pot, de asemenea, să însoţească un fel de mâncare picant.

Pakistanezii savurează deserturi, cum ar fi „kheer” (budincă de orez), „kulfi” (îngheţată de fistic) sau chiar „jalebi” (un soi de „covrigei” portocalii, făcuţi din făină, iaurt şi zahăr).

Pakistan-02

Un mic dejun („nihari”), în Pakistan, poate fi foarte săţios, o tocană din carne de vită („nehari”) şi mango fiind elemente obişnuite pentru această parte a zilei. Uneori, un preparat din carne cu ardei iute şi alte mirodenii este pregătit peste noapte, pentru a fi consumat dimineaţa următoare, la micul dejun.

Felurile de mâncare servite la prânz şi cină sunt similare. Pâinea (fie că este vorba de „roti”, „chapatis” sau „naan”), orezul („chawal”), legumele („sabzi”) şi carnea („gosht”) sunt principalele elemente ale unei mese. Orezul este, de obicei, fiert sau prăjit. Printre felurile principale se regăsesc „qofta” (chiftele de miel), sau „nargasi qofta” (carnea de vită, tocată, şi ouă). Pentru a potoli setea, apa poate fi oferită la început sau după, dar rareori în timp mesei.

Dintre băuturi, sunt foarte populare „chai”, un ceai cu lapte, nucşoară şi zahăr, şi „nimbu paani”, o băutură răcoritoare de vară, obţinută din gheaţă sfărâmată, sare, zahăr, apă gazoasă şi suc de lămâie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.