EUR
4,85 RON
(-0.23%)
USD
4,34 RON
(+1.23%)
GBP
5,41 RON
(-0.1%)
CHF
4,56 RON
(+0.23%)
BGN
2,47 RON
(-0.03%)
BYN
1,68 RON
(+1.23%)
CAD
3,10 RON
(+0.67%)
RSD
0,04 RON
(+0.01%)
AUD
2,68 RON
(-0.38%)
JPY
0,04 RON
(+1.07%)
CZK
0,18 RON
(+0.29%)
INR
0,06 RON
(+1.08%)

 

Rudel Obreja, condamnat definitiv la 3 ani închisoare cu suspendare

Rudel Obreja, fost preşedinte al Federaţiei Române de Box, a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti (CAB) la 3 ani închisoare cu suspendare pentru trafic de influenţă, fiind acuzat că i-a cerut lui Sorin Ovidiu Vîntu un milion de euro pentru a interveni la judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

CAB a mai dispus ca Obreja să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile.

Iniţial, pe 17 iunie 2015, Rudel Obreja a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la 3 ani închisoare cu executare, însă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au decis, în apel, ca această pedeapsă să fie cu suspendare.

Trebuie menţionat că cei doi magistraţi din completul de la CAB, Elena Raluca Costache şi Adrian Viorel Podar, nu au căzut de acord asupra deciziei pe care urmau să o dea în cazul lui Obreja.

Judecătorul Adrian Viorel Podar considera că dosarul ar trebui trimis la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare, deoarece magistratul de la instanţa de fond care l-a condamnat pe Rudel Obreja nu a analizat situaţia de fapt şi probele în favoarea fostului preşedinte al Federaţiei Române de Box.

În consecinţă, s-a format un complet de divergenţă prin introducerea unui al treilea judecător, iar acesta a votat ca Obreja să fie condamnat, însă cu suspendare.

Potrivit DNA, în perioada septembrie 2013 — ianuarie 2014, Rudel Obreja a pretins în mod direct de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (denunţător în cauză) suma de 1.000.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor învestiţi cu soluţionarea unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea respectivă avea în vedere judecarea recursului declarat de Vîntu, în calitate de inculpat, împotriva unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii pentru favorizarea infractorului.

„Inculpatul Obreja a impus ca o parte din folosul pretins, respectiv suma de 200.000 euro, să fie remisă înainte de pronunţarea hotărârii, iar diferenţa de 800.000 euro, după obţinerea soluţiei favorabile. Pentru a conferi credibilitate promisiunilor sale, Rudel Obreja a susţinut că persoanele pe lângă care îşi exercita influenţa i-au transmis denunţătorului, prin intermediar, că va obţine cu certitudine o hotărâre favorabilă dacă va solicita amânarea cauzei pentru un termen de judecată ulterior intrării în vigoare a noului cod (cu referire la data de 1 februarie 2014, când au intrat în vigoare noul CP şi noul CPP). Recursul a fost soluţionat anterior datei de 1 februarie 2014 şi a fost respins, astfel încât hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare a rămas definitivă„, susţine DNA.

Conform DNA, în vara anului 2013, Rudel Obreja ar fi luat legătura cu o persoană (martor în cauză), pe care a rugat-o să îi intermedieze o întâlnire cu Vîntu, susţinând că avea intenţia să-i propună o ”afacere”.

În urma răspunsului primit, Obreja a aflat că Vîntu era dispus să-l primească la locuinţa sa.

Denunţătorul a declarat că, iniţial, ar fi interpretat propunerea inculpatului Obreja ca fiind o ofertă de informaţii pe care ar fi putut să le folosească, ca probe, în apărarea sa, în procesul aflat pe rolul ÎCCJ. (…) Discuţia pe care ar fi avut-o cu inculpatul ar fi relevat însă o altă conotaţie a acestei ‘propuneri de afaceri’, solicitarea vizând obţinerea sumei de un milion euro în schimbul influenţei pe care a susţinut că ar fi putut să o exercite asupra judecătorilor ÎCCJ, pentru obţinerea unei soluţii de achitare a denunţătorului. (…) Inculpatul nu a oferit niciun indiciu cu privire la identitatea persoanei prin intermediul căreia ar fi intervenit pe lângă judecătorii ÎCCJ”, mai spuneau procurorii DNA.

Rudel Obreja a propus o nouă întâlnire pentru a oferi şi alte detalii legate de intervenţia sa pe lângă judecători, însă Vîntu i-a solicitat să-i comunice numele magistraţilor din completul care fusese învestit cu judecarea dosarului său, informaţie care la vremea respectivă nu era publică.

DNA preciza că, imediat după întâlnirea pe care a avut-o cu Rudel Obreja, Vîntu l-a informat pe avocatul său că doreşte să aducă la cunoştinţa autorităţilor judiciare propunerile primite.

În 12 noiembrie 2013, Obreja a reiterat discuţia (…). Inculpatul a susţinut că persoana cu care se afla în contact şi care exercita intervenţia pe lângă judecători ar fi fost îngrijorată de faptul că denunţătorul era implicat într-un scandal mediatic recent, situaţie care nu era convenabilă ‘aranjamentelor’ privind dosarul, deoarece autorităţile sau presa ar fi putut să îl monitorizeze pe acesta în perioada respectivă. În pofida îngrijorării exprimate, inculpatul a afirmat că atât el, cât şi persoanele implicate în soluţionarea favorabilă a dosarului puteau realiza în continuare intervenţia promisă”, menţionează procurorii.

DNA mai arată că, în 10 ianuarie 2014, Rudel Obreja a afirmat că în dosarul în care era inculpat Vîntu ar fi sosit o hârtie de la ”servicii”, despre care a susţinut că îi era nefavorabilă, sugerând că avea această informaţie de la persoana pe lângă care făcea intervenţia.

Vîntu s-a interesat despre conţinutul acestei „hârtii” sau măcar de la ce instituţie provenea înscrisul, însă Obreja nu a putut să-i ofere nicio informaţie.

Obreja i-a transmis, din partea persoanei pe lângă care făcea intervenţia, că trebuia să solicite o amânare la primul termen de judecată, însă Vîntu i-a atras atenţia că primul termen de judecată avusese loc chiar în ziua respectivă şi că deja instanţa de judecată acordase o amânare a judecării cauzei.

Cu acelaşi prilej, Vîntu i-a reproşat lui Obreja că nu era la curent cu situaţia dosarului său, exprimându-şi bănuiala că era victima unei escrocherii.

Pe 23 ianuarie 2014, Vîntu s-a întâlnit din nou cu Obreja, care ar fi susţinut că persoana pe lângă care intervenea dorea să solicite un nou termen de judecată.

De asemenea, Obreja a transmis că intervenţia era sigură dacă era obţinută amânarea dosarului, deoarece posibilitatea de a ”aranja” soluţia exista doar în situaţia în care intrau în vigoare noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală.

Pe 27 ianuarie 2014, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat definitiv de instanţa supremă la doi ani închisoare cu executare, pentru favorizarea lui Nicolae Popa.

(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata