Luna era înclinată pe o axă diferită în urmă cu miliarde de ani

Luna nu s-a aflat mereu pe o axă de rotaţie sub acelaşi unghi ca în prezent, conform unui nou studiu, publicat în ultimul număr al revistei Nature, care ajunge la concluzia că axa satelitului natural al Pământului s-a modificat în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani din cauza vulcanismului selenar, informează The Verge.

Activitatea vulcanică a încălzit o parte a suprafeţei selenare, modificând masa şi structura interiorului acestui satelit şi provocând modificarea axei sale de rotaţie.

Cercetătorii au descoperit că axa Lunii s-a modificat cu aproximativ 6 grade după ce au studiat distribuţia depozitelor glaciare de la polii selenari.

„Ar fi ca şi cum Polul Nord terestru s-ar muta în Groenlanda”, a precizat coordonatorul studiului, Matt Siegler, cercetător la Planetary Science Institute.

Echipa care a realizat acest studiu susţine că a reuşit să demonstreze că o mare parte din apa îngheţată de la polii selenari s-a format într-o perioadă de timp dinainte de această schimbare a axei. Acest lucru înseamnă că o parte din apa îngheţată de pe Lună provine încă de la începuturile sistemului solar, care are o vârstă estimată de 4,5 miliarde de ani.

„Dacă am trimite astronauţi la poli ar putea recolta mostre din apa primordială din sistemul solar”, a precizat şi James Keane, planetolog la Universitatea din Arizona.

Oamenii de ştiinţă au suspectat că pe Lună ar putea exista apă îngheţată spre sfârşitul anilor ’90 ai secolului trecut, după ce sonda Lunar Prospector, aparţinând NASA, a identificat hidrogen la suprafaţa satelitului. Existenţa apei îngheţate în craterele de la polii selenari, în zone permanent umbrite, a fost dedusă după descoperirea hidrogenului şi confirmată ulterior.

În urma studierii acestor zone polare de pe Lună, Matt Siegler şi echipa sa au remarcat tocmai absenţa apei îngheţate din unele cratere în care ar fi trebuit să existe. Acest lucru le-a atras atenţia pentru că gheaţa ar fi trebuit să se acumuleze, de-a lungul timpului, în toate zonele umbrite, adăpostite de lumina solară şi nu doar în unele. Acest lucru a sugerat că unele dintre craterele umbrite din prezent au fost expuse luminii solare în trecut, ceea ce a dus la topirea gheţii.

„Gheaţa de pe Lună este la fel de veche ca şi erupţiile vulcanice de pe satelit, dacă nu chiar şi mai veche”, a adăugat Siegler.

Cauza acestei modificări a axei este vulcanismul manifestat pe partea vizibilă a Lunii (în rotaţia sa sincronă în jurul Pământului, Luna prezintă mereu aceeaşi faţă îndreptată spre Pământ — Luna se roteşte în jurul propriei axe exact în acelaşi timp în care completează o rotaţie în jurul Pământului). În urmă cu peste 3 miliarde de ani vulcanismul a provocat o încălzire disproporţionată a acestei părţi prin raport cu restul suprafeţei selenare. Prin urmare această zonă a pierdut din densitate iar această schimbare a dus şi la modificarea axei de rotaţie.

Această descoperire ar putea oferi noi motive pentru a explora calotele glaciare polare de pe Lună în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, conform lui James Keane. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.