Modificarea genetică a oamenilor, posibilă soluţie pentru supravieţuirea pe alte planete

0

Pentru a putea înfrunta condiţiile improprii vieţii din spaţiul cosmic, microgravitaţia, atmosfera mult prea rarefiată a unei alte planete sau puternicele radiaţii cosmice, oamenii ar trebui să fie supuşi unor modificări genetice cu ajutorul genelor provenite de la unele dintre cele mai rezistente organisme de pe Pământ, conform Lisei Nip, cercetător la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT), care a susţinut recent o prelegere TED pe acest subiect, informează Live Science.

Prelegerile TED (acronimul de la Technology, Entertainment, Design — Tehnologie, Divertisment şi Design) sunt o serie de conferinţe globale organizate de Fundaţia americană non-profit Sapling, pentru a răspândi „ideile care merita promovate”.

Apelând la instrumentele biologiei sintetice, un domeniu de cercetare combină biologia şi ingineria, oamenii de ştiinţă ar putea „construi” oameni modificaţi genetic, precum şi plante sau bacterii pentru a crea noi habitate pe alte planete, proces cunoscut drept ”terraformare”. Apelul la instrumentele ingineriei genetice ar fi mult mai eficient în acest scop, conform lui Nip, decât ridicarea unor incinte izolate ermetic care să-i protejeze pe eventualii colonişti de mediul ostil de pe Marte, spre exemplu.

Organismul uman este perfect adaptat, după sute de mii de ani de evoluţie, la mediul bogat în oxigen, cu temperaturi moderate de pe Pământ, însă această perfecţiune a adaptării la viaţa terestră reprezintă un impediment major pentru exploratorii spaţiali. În spaţiul cosmic, condiţiile de mediu sunt incomparabil mai aspre decât pe Pământ. Astronauţii se confruntă cu probleme legate de microgravitaţie, care slăbeşte oasele şi afectează miocardul. În plus, expunerea la radiaţii cosmice, chiar şi pentru perioade scurte de timp, poate afecta iremediabil ADN-ul uman.

Chiar şi pe Marte, următoarea ţintă a programului spaţial american, care este de departe cea mai „ospitalieră” dintre celelalte şapte planete ale sistemului solar, temperatura medie este de — 65 grade Celsius, nu există precipitaţii, atmosfera ultrararefiată nu oferă niciun fel de protecţie împotriva periculoaselor radiaţii cosmice, iar solul este complet steril, similar cenuşii vulcanice din Hawaii, conform Lisei Nip.

„Dacă ar fi să trimitem pe oricare dintre noi pe Marte acum, chiar dacă îi oferim provizii importante de alimente, apă, aer şi un costum spaţial, şi tot va resimţi efectele negative pentru sănătate pe care le produc radiaţiile ionizante”, a precizat ea.

Astfel, în loc să-i ascundem pe astronauţi după pereţi de plumb sau să-i punem să poarte greoaie armuri de protecţie împotriva radiaţiilor, ar fi preferabil să preluăm din atributele unor organisme care trăiesc în condiţii considerate improprii pentru viaţă. Spre exemplu, unul dintre cele mai rezistente astfel de organisme este bacteria Deinococcus radiodurans, care poate rezista, fără niciun fel de efecte secundare, la expunerea la o cantitate de radiaţii ionizante de 100 de ori mai mare decât doza suficientă pentru a ucide un om. Cercetătorii au desluşit deja o parte dintre secretele ascunse în genele acestei bacterii, iar valorificarea acestor informaţii ar putea să-i ajute pe exploratorii spaţiali ai viitorului să reziste în mod natural, mult mai bine, expunerii la radiaţii.

În afara modificării genetice a oamenilor, biologia sintetică poate fi folosită şi pentru a modifica organismele pe care exploratorii spaţiali le vor lua cu ei pe alte planete pentru a începe procesul de ”terraformare’‘. Spre exemplu, cultivarea de plante pe Marte cu mijloace „tradiţionale” presupune „tratarea cu îngrăşăminte a unei suprafeţe extinse de sol, pe o planetă cu totul străină, concomitent cu eliberarea în atmosferă a trilioane de galoane de gaze atmosferice şi apoi protejarea acestui microecosistem sub un uriaş clopot de sticlă”, a susţinut ea.

În locul acestei abordări „tradiţionale”, plantele ce urmează să fie cultivate pe Marte ar putea fi modificate genetic pentru a face mai bine faţă condiţiilor de mediu de pe această planetă. Astfel, aceste plante ar fi mai rezistente la secetă şi la frig. Spre exemplu, genele care conferă rezistenţa la frig unor specii de peşti ar putea fi introduse în organismul acestor plante pentru a rezista mai bine temperaturilor mereu scăzute de pe Marte.

Desigur că ingineria genetică are riscurile ei şi ridică o serie de probleme de ordin etic, iar oamenii şi toate celelalte organisme de pe Pământ dispun deja de un mecanism intrinsec care face posibilă adaptarea la condiţiile de mediu: evoluţia produsă prin selecţie naturală. Însă, dacă vrem să colonizăm alte planete, nu putem aştepta să facă evoluţia de-a lungul unei perioade mari de timp ceea ce putem obţine în timp scurt prin inginerie genetică.

„Evoluţia are nevoie de două lucruri pe care nu le avem mereu la dispoziţie, sau pe care nu ni le putem permite. Acestea sunt moartea şi timpul. În lupta pe care specia noastră o duce pentru a-şi găsi locul în Univers, s-ar putea să nu dispunem de timpul necesar pentru ca evoluţia să-şi urmeze drumul natural şi să dobândim noi caracteristici de adaptare la noi planete”, a mai susţinut ea. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.