Siria – unul dintre străvechile centre de civilizaţie din Orientul Mijlociu

0

Ziua naţională a Siriei (denumirea oficială – forma lungă: Republica Arabă Siriană) este marcată la 17 aprilie, dată la care, în 1946, odată cu retragerea trupelor franceze de pe teritoriul ţării, a fost dobândită independenţa.

Cultură

Siria este o republică prezidenţială, principalele orale ale ţării sunt: Damasc, Alep, Homs, Hama, Lattakia, are o suprafaţa de 185.180 kmp.

Siria-05

Populaţia Siriei este dificil de determinat din cauza instabilităţii, potrivit worldpopulationreview.com. Aproximativ 5.000 de persoane se refugiază din Siria în fiecare zi. În 2012, ţara a avut o populaţie estimată la 22.530.746, acest număr scăzând la 22.457.336 în septembrie 2013. În prezent se estimează o populaţie de 22.087.048. Limba oficială este araba.

Siria reprezintă unul dintre străvechile centre de civilizaţie din Orientul Mijlociu. În antichitate a fost influenţată de civilizaţiile sumeriană, asiro-babiloniană, egipteană, arameană, feniciană, greacă şi romană, potrivit site-ului oficial al MAE.

Siria-06

În anul 64 Siria a fost cucerită de către romani şi transformată în provincie romană. Începând din secolul al IV-lea a făcut parte din Imperiul Bizantin. În secolul al VII-lea a intrat sub stăpânire arabă. În secolele XI-XIII, unele părţi ale ţării au fost cuprinse în statele feudale create de cruciaţi în zonă. În perioada 1526-1918, a fost provincie a Imperiului Otoman. În 1920 a intrat sub mandatul Ligii Naţiunilor, care a predat-o spre administrare Franţei.

În cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Siria a fost ocupată de trupe britanice şi franceze care, în septembrie 1941, au proclamat Republica Independentă Siria. Prerogativele puterii au fost predate guvernului sirian abia în ianuarie 1944, iar independenţa deplină a fost obţinută la 17 aprilie 1946.

Siria-08

Între anii 1958-1961, Siria a făcut parte din Uniunea cu Egiptul, în cadrul „Republicii Arabe Unite”. În martie 1963, la conducerea ţării a venit Partidul Baas Arab Socialist, care a iniţiat o politică de reforme structurale (reforma agrară, naţionalizarea marilor întreprinderi industriale ş.a.).

În noiembrie 1970, puterea a fost preluată de generalul Hafez Al Assad (care deţinea funcţia de ministru al apărării), a devenit prim-ministru în 1970 şi în 1971 a fost ales preşedinte. A exercitat funcţia de preşedinte până în iunie 2000, când, după decesul său, conducerea ţării a fost preluată de fiul său, Bashar Al Assad.

7464

Din martie 2011, în Siria s-a declanşat o criză care a început pe fondul demonstraţiilor antiguvernamentale şi revoltelor din ţările arabe şi a degenerat într-un conflict armat prelungit.

În momentul declanşării protestelor la Damasc, mai mulţi analişti politici apreciau că Siria, unde partidul Baas arab socialist deţine puterea deplină de aproape 50 de ani, ar putea fi afectată de vântul schimbării, ca urmare a mişcărilor de protest, antiguvernamentale, care agitau lumea arabă.

În prezent, în Siria este în vigoare un armistiţiu între regim şi rebeli, potrivit unui acord încheiat în februarie 2016 între Rusia şi Statele Unite şi susţinut de ONU.

Siria-03

În timpul conflictului sirian peste 900 de monumente sau situri arheologice au fost afectate, avariate sau distruse, potrivit Asociaţiei pentru protecţia arheologiei siriene. Printre acestea s-au aflat şi monumentele istorice din Palmira, situl antic a fost eliberat de armată de sub ocupaţia grupării Stat Islamic în martie 2016.

Eliberarea oraşului istoric Palmira a fost salutată şi de directorul general al UNESCO, Irina Bokova, care a făcut cunoscut într-un comunicat, la 25 martie 2016, că situl arheologic de la Palmira „păstrează memoria poporului sirian, valorile diversităţii culturale, toleranţei şi deschiderii care au făcut din această regiune leagănul civilizaţiei”.

„Timp de un an, Palmira a fost un simbol al devastării culturale care afectează Orientul Mijlociu. Dinamitarea şi jefuirea comorile sale, pentru a distruge o întreagă societate, a stârnit o indignare unanimă şi a întărit mobilizarea fără precedent în favoarea valorilor care unesc întreaga omenire”, a arătat directorul general al UNESCO.

Situl arheologic Palmira a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Siria-07

O oază în deşertul sirian, aflată la nord-est de Damasc, Palmira conţine ruinele monumentale ale unui mare oraş, care a fost unul dintre cele mai importante centre culturale ale lumii antice, potrivit UNESCO.

Menţionat pentru prima dată în jurul anilor 2.000 î.Hr., oraşul Palmira a fost o oază unde poposeau caravanele atunci când a intrat sub control roman, la mijlocul primului secol, ca parte a provinciei romane Siria.

A crescut constant în importanţă, oraşul aflându-se pe o rută comercială extrem de importantă, care lega Persia, India şi China, cu Imperiul Roman, marcând intersecţia mai multor civilizaţii din lumea antică.

518+519

O stradă mare care deţine colonade întinse pe o lungime de 1.100 de metri formează axa monumentală a oraşului. Aceasta împreună cu străzile secundare cu care se încrucişează leagă monumentele publice cu coloane, inclusiv Templul lui Ba’al, Tabăra lui Diocleţian, Agora, Teatrul, alte temple şi clădiri urbane.

Ornamentele arhitecturale inclusiv exemplare unice de sculptură funerară reunesc formele artei greco-romane cu elemente indigene şi influenţe persane într-un stil original. În afara zidurilor oraşului sunt rămăşiţele unui apeduct roman şi necropole imense.

Recunoaşterea de către călători, în secolele XVII şi XVIII, a splendorilor pe care le acopereau ruinele din Palmira, a contribuit în mare măsură la revigorarea ulterioară a stilurilor arhitecturale clasice şi design urban în Occident, arată UNESCO.

Gastronomie

Bucătăria siriană este una dintre cele mai savuroase şi apreciate bucătării arăbeşti. Ingredientele sunt variate şi preparatele pline de arome şi culoare. În bucătăria siriană se remarcă influenţe mediteraneene, mai ales greceşti, dar şi turceşti şi franţuzeşti, potrivit paginii online http://retete-siriene.ro.

9098

Între produsele de referinţă ale acestei bucătării sunt cuşcuşul, carnea de miel, coroniştea, vinetele, măslinele, curmalele, apa parfumată (de portocale şi de trandafir), cărbunele şi ceaiul de mentă.

Unele din cele mai cunoscute feluri de mâncare sunt Kibbeh, un amestec de carne de miel mărunţită şi grâu zdrobit, şi Kounafa, aluat de grâu umplut cu cremă de brânză şi fistic, acoperit cu sirop de zahar.

De asemenea, la fel ca bucătăria mediteraneană bucătăria siriană utilizează fructele şi legumele proaspete, iar usturoiul, năutul şi uleiul de măsline se folosesc la fel ca şi în alte ţări din regiunea Mediteranei.

Siria-11

Influenţa turcească se remarcă prin folosirea cărnii de miel ca ingredient principal în majoritatea preparatelor pe bază de carne. Influenţa franceză s-a simţit în urma colonizării regiunii în secolul trecut; această influenţă constă în creşterea consumului de produse lactate, precum diferite tipuri de brânzeturi, în timp ce produsele locale au devenit de asemenea populare.

În tradiţia bucătăriei arabe în general luatul mesei este o ocazie de întâlnire în mijlocul familiei şi al prietenilor. Conform tradiţiei se stă pe perne sau pe bănci joase, împrejurul unei mese rotunde.

Masa tradiţională începe cu mezze, adică un ansamblu de aperitive calde şi reci. Mezze constă în diferite sortimente de salate, preparate din grâu, năut, legume şi foarte puţină carne, tahina, murături picante. Printre cele mai populare aperitive se numără: baba ghanoush, fatayer, fattush, hummus sau tabula.

Siria-14

Felul principal include carne de vită, miel, pui sau peşte alături de legume, salate sau orez şi se aşează în mijlocul mesei.

Lipia, pâinea tradiţională, se serveşte cu majoritatea preparatelor şi uneori poate înlocui furculiţa/lingura, adică fiecare se serveşte din preparate folosind bucăţi de lipie.

După masă se serveşte ceai, alături de platouri cu fructe sau dulciuri cu diferite umpluturi sau însiropate cu sirop de zahăr. Fierberea şi servirea ceaiului este un adevărat ritual.

Condimentele sunt esenţa bucătăriei arabe, implicit a celei siriene: piper negru, mix de condimente numit Baharat, coriandru, chimion, boia iute/dulce, cimbru, ghimbir, sumac, cardamom, cuişoare, scorţişoară, precizează sursa citată. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: syriatourism.org, pinterest.com, syrianef.org

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.