Gurbanul rudarilor, sărbătoare rituală de Sfântul Gheorghe

0

Rudarii din Dolj organizează în fiecare an, de Sfântul Gheorghe și de Înălțarea Domnului Iisus Hristos (Ispasul), Gurbanul rudarilor, o sărbătoare rituală la care participă întreaga familie care se roagă pentru sănătatea unui membru al familiei aflat în suferință sau pentru sănătatea tuturor membrilor acesteia.

Pentru săvârșirea ritualului care constă în sacrificarea unui miel alb, cumpărat fără tocmeală și sacrificat într-un loc curat (de obicei într-o poiană în pădure), femeile fac curățenie, spală tot de prin casă, iar toți cei care participă la Gurban se îmbăiază, pentru că trebuie să fie curați atât fizic, cât și moral.

„În Dolj întâlnim un număr mai mare de rudari în comunitățile din Valea Dunării: Bechet, Bistreț, Desa, Piscul Vechi, Sadova. Gurbanul este cea mai importantă sărbătoare rituală a acestei etnii. Interesant este faptul că acest obicei se ține în cadrul a două mari sărbători creștine: Sfântul Gheorghe și Înălțarea Domnului.

Sacrificiul mielului pascal a fost preluat din tradiția creștină. Sărbătoarea se ține într-un loc curat, de obicei la pădure, într-o poiană verde. La fel de curați trebuie să fie și cei din familia respectivă: cine nu se simte curat spiritual și trupește nu trebuie să se apropie de masa familiei”, a declarat Amelia-Loredana Etegan, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.

Se spune, de asemenea, că acela care pune gând să sărbătorească Gurbanul, de fapt femeia din familie, va visa în ce fel trebuie să pregătească mielul pe care-l vor sacrifica cu această ocazie: fiert sau fript, nu și una și alta.

„Se sacrifică un berbecuț, neapărat de culoare albă, cumpărat fără tocmeală, de către femeia din casă. La locul faptei se face o groapă deasupra căreia se sacrifică berbecuțul pentru ca tot sângele să se scurgă în această groapă. Tot aici se vor pune și spălăturile de la miel. Pentru ștersul pe mână nu se folosesc ștergare, ci frunze verzi. Mielul se frige apoi la proțap după vechi tehnici nomade sau se fierbe la ceaun, după cum susține că a visat să-l facă cel ce săvârșește ritualul. Între timp femeia frământă și coace pâinea direct în spuză pe vatra focului, improvizată la locul ales. Când toate sunt gata pregătite, predicatorul (de fapt un bătrân, cunoscător al rugii pe care trebuie să o invoce, poate fi chiar capul familiei) este așezat în capul mesei și va rosti o rugă pentru sănătate”, afirmă Amelia Etegan.

Nimeni nu mănâncă până când predicatorul nu rostește ruga de trei ori: „Voi sfintelor, bunelor, coconițelor, frumoaselor, mândrelor, veniți lin ca apa și dulce ca mierea și v-aduceți aminte de (se rostește numele celui pentru care se ține ritualul), și-ii dați znaga și puterea și virtutea în corpul lui, în mâinile lui, în picioarele lui, și luați-ii dorul din tot corpul lui ca el de-aia vă poartă de grijă și vă prăznicește din an în an c-un berbece gras, c-o bute cu vin, c-un cuptor de pâine! Amin!”.

După ospăț, nimic nu se întoarce acasă, totul se îngroapă în aceeași groapă deasupra căreia a fost sacrificat mielul.

„Se pare că asupra celor vizați prin invocarea predicatorului ritualul a avut efecte vindecătoare, mulți rudari susținând cu tărie că în cazuri de epilepsie, impotență, anemia copiilor, unde medicii s-au dovedit neputincioși, Gurbanul a făcut minuni. Există atâta credință în puterea sa, încât și familii de români au început să practice acest obicei, mai ales cele care au fini rudari”, a mai spus directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.

Rudar reprezintă o denumire dată în Țările Române unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn: albii, linguri, fuse etc. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.