Republica Unită Tanzania sărbătoreşte Ziua naţională la 26 aprilie, reprezentând unirea, în 1964, a celor două foste colonii britanice, Tanganyka (ce a obţinut independenţa în 1961) şi Zanzibar (independentă din 1963), potrivit www.mae.ro.
Situată în estul Africii, Tanzania este mărginită de Kenya şi Uganda în nord, Rwanda, Burundi şi Republica Democrată Congo în vest şi Zambia, Malawi şi Mozambic în sud. În partea de est, este mărginită de Oceanul Indian. Pe coastele Africii de Est se întâlneşte o împletitură a culturii şi civilizaţiei negre şi arabe cu cea portugheză, indiană, britanică, germană, reflectată în clădiri, obiceiuri, mâncăruri.
Cultură
O ţară uimitoare, Tanzania are o populaţie formată din popoarele indigene şi subpopulaţiile arabe, asiatice şi europene, fiecare cu propriile tradiţii, ce au dat acestei ţări o particularitate aparte, o impresionantă bogăţie culturală. Concentrată în mediul rural, populaţia acestei ţări este bazată pe agricultura de subzistenţă. În Tanzania trăiesc peste 120 de grupuri etnice care vorbesc peste 100 de limbi, în principal swahili, cu o puternică influenţă arabă. Cei mai cunoscuţi locuitori sunt Masaai, în veşminte roşii, ce locuiesc în partea de nord a ţării, şi etnicii Swahili, un amestec de arabi, indieni şi bantu (grupul etnic predominant), adăpostiţi de Zanzibar, Pemba şi întreaga zonă de coastă.
Cea mai mare parte a populaţiei este reprezentată de comunitatea creştină (62%), urmată de musulmani (peste 30%) şi de grupuri indigene religioase (hinduşi 3%). Marea Moschee din Kilwa Kisiwani, datând din secolul al XII-lea, a fost cea mai mare moschee din Africa de Est. Ruinele sale au intrat, în anul 1981, în Patrimoniul UNESCO.
De asemenea, până în anul 2011, pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse, alături de ruinele amintite, alte şase obiective din această ţară: Rezervaţia naturală Ngorongoro (1979), Parcul Naţional Serengeti (1981), Rezervaţia faunistică Selous (1982), Parcul Naţional Kilimanjaro (1987), Oraşul de piatră Zanzibar (2000), Picturile rupestre din zona Kondoa (2006).
Există concentrări de populaţie în centrele urbane (inclusiv Dar es Salaam, Mwanza, Tabora şi Mbeya), la poalele muntelui Kilimanjaro, precum şi de-a lungul coastei lacului Malawi. Arhitectura centrelor urbane de coastă reflectă istoria lungă şi bogată a Tanzaniei, prin numeroase ruine de moschei arabe, cimitire şi structuri de case, ce pot fi găsite la situri precum Kaole, la sud de Bagamoyo.
Monumentele reprezentative ale ţării, aflate în oraşul Dar es Salaam, sunt „Askari” sau „soldat”, ce comemorează pierderea trupelor africane în timpul Primului Război Mondial, şi „Uhuru” sau „Torţa libertăţii” ce simbolizează independenţa obţinută de Tanganyika faţă de Marea Britanie, în 1961. Principalele atracţii din Dar es Salaam sunt Muzeul Naţional, unde poate fi văzut craniul unui Om Australopitecus, vechi de peste un milion de ani, şi Muzeul Satului, cu exponate din viaţa şi obiectele artizanale tradiţionale.
Zonele urbane sunt locuite de numai 10 la sută din populaţie, restul de 90 la sută locuind în mediul rural. Fiecare grup etnic are o structură unică de casă tradiţională. De exemplu, casa tradiţională Haya are forma unui stup de albine şi este înconjurată de o plantaţie de banane. Interiorul acesteia este împărţit în încăperi rezervate pentru bărbaţi, femei, copii, încăperi de gătit, dar şi una specială pentru a onora strămoşii. Casele tradiţionale sunt înlocuite treptat de case în stil „european”, rectangulare, realizate dintr-o varietate de materiale, inclusiv cărămidă, lemn, pământ şi paie.
Locuinţele suburbane, cele mai multe dintre ele întâlnite de-a lungul coastei lacului Malawi, precum casa Swahili, au o structură dreptunghiulară şi sunt construite din piatră sau pământ, cu un acoperiş ondulat pe un cadru de lemn.
În ceea ce priveşte cultura Tanzaniei, nu putem uita de muzică şi de dans, căci acestea domină, prin ritmul viguros şi versurile atrăgătoare şi uşor de reţinut, o mare parte din Africa de Est, fiind renumite pentru calitatea şi frumuseţea lor. O tradiţie poetică şi muzicală veche, numită „taraab”, se află pe insula Zanzibar, al cărei stil a devenit popular prin lucrarea lui Siti Bint Saad, primul cântăreţ african care a făcut înregistrări în 1928. Cel mai faimos muzician născut în Tanzania a fost Freddie Mercury.
Există interesante stiluri de sculptură şi de pictură, între care se remarcă „Tingatinga„, picturi colorate care tind să domine pieţele locale. Cei mai buni sculptori ai Tanzaniei provin din grupul etnic Makonde, mai răspândit în sud, aceştia producând sculpturi fine din lemn local, de esenţă tare, în special figurine şi măşti.
Natură
Relieful ţării este muntos în nord-est, unde se află Muntele Kilimanjaro, „Acoperişul Africii”, dar şi imense cratere vulcanice ca Ngorongoro, şi vulcani stinşi ca Muntele Meru. La nord şi vest se găsesc Marile Lacuri, Lacul Tanganyika şi Lacul Victoria (cel mai mare lac din Africa).
Centrul Tanzaniei este dominat de platouri extinse, situate la o altitudine medie de 1500 m, care coboară gradual spre coastă. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african şi Riftul Est-african, la circa 1.200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate şi de pâlcuri de copaci, ca şi de tufişuri ţepoase, dar suculente. Marcă a savanei este „acacia”, având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos.
În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată, situată în vestul şi sudul Tanzaniei, caracterizată de un climat secetos, face loc treptat densei păduri tropicale umede de pe versanţi. Coasta este acoperită de mangrove, mai ales la gurile râurilor. În afară de acestea, zona este dominată de palmieri care produc nuci de cocos şi de plantaţii de acaju şi de sisal.
Aproape 30 % din teritoriul Tanzaniei este ocupat de rezervaţii şi multe de parcuri naţionale întinse şi importante din punct de vedere ecologic, cu fauna sălbatică. Printre acestea se numără Parcul Naţional Mikiumi, Rezervaţia Selous, cea mai mare arie protejată din Africa, aflată în patrimoniul UNESCO din 1982 şi faimosul Parc Naţional Serengeti, aflat de asemenea în patrimoniul UNESCO din 1981.
Parcul Naţional Serengeti („Țară nesfârşită” în limba masailor) este situat în nordul Tanzaniei, la est de Lacul Victoria, se întinde până la graniţa din sudul Kenyei şi acoperă 14,763 kmp de câmpii, savană, râuri şi păduri. Cel mai vechi parc naţional din Tanzania, înfiinţat în 1951, Serengeti, este unul dintre cele mai frumoase zone protejate din lume, îndeosebi datorită faunei. Anual, acest parc găzduieşte cea mai mare migraţie de zebre şi antilope gnu din lume, un fenomen natural impresionant.
Aceasta are loc pe o suprafaţă lungă de aproape 1.900 kilometri, care trece peste râuri şi dealuri şi la care participă milioane de antilope gnu şi sute de mii de zebre însoţite şi de alte ierbivore precum gazelele, dar şi de prădătorii lor. Migraţia porneşte din sud, unde, după încetarea sezonului ploios în mai şi după apariţia noii generaţii de pui apărută în perioada ianuarie-martie, pământul se usucă foarte repede, iar numărul animalelor este prea mare pentru acest spaţiu. În luna octombrie, animalele parcurg drumul înapoi, pentru a reveni în sezonul ploios.
Peste trei milioane de animale străbat permanent câmpiile parcului de la mari turme de antilope de toate felurile (impala, zebre, gazele), la girafe, lei, leoparzi, gheparzi, hiene, bivoli, elefanţi, rinoceri, sau hipopotami. De asemenea, trăiesc aici circa 500 de specii de păsări, între care vulturul, flamingo, barza, struţul, dar şi reptile precum crocodilul şi multe specii de şerpi.
Plajele exotice ale Tanzaniei, incluzând şi ţărmurile cu nisipuri albe din Zanzibar, oferă tot atâta relaxare pe cât de multă aventură şi exaltare oferă safari-ul din savană.
Tanzania oferă un peisaj minunat al Africii în care priveliştea schimbătoare a rezervaţiilor naturale, viaţa sălbatică, răsăriturile de soare şi apusurile spectaculoase, nu încetează să fascineze.
Gastronomie
Cu o puternică influenţă arabă şi indiană, bucătăria tradiţională se manifestă în principal în mâncăruri pe bază de fructe de mare şi arome bogate şi picante. În Zanzibar, numită şi Insula Condimentelor, dar şi în oraşele de coastă abundă indieni şi restaurante pan-africane şi tot în Zanzibar există şi o lungă tradiţie de a vinde produse alimentare de la tarabe stradale.
Regimul alimentar tanzanian se bazează în mare măsură pe mei, sorg, fasole, pilaf, şi mălai. Din acestea se prepară un aluat „ugali”, cel mai popular fel de mâncare în zonele rurale. Ugali se serveşte cu o tocană din peşte, legume sau carne, într-un vas comun.
Carnea nu este larg consumată, bovinele sunt în mod normal sacrificate numai pentru ocazii speciale, precum nunta sau naşterea unui copil. Vite, oi şi capre sunt crescute în primul rând pentru laptele lor. Atunci când se consumă totuşi carne, cele mai populare preparate sunt nyama (carne la grătar) şi ndayu (capră prăjită), aşa cum arată www.foodbycountry.com.
Locuitorii Tanzaniei sunt mari amatori de fasole şi orez, produse pe care le combină cu diferite fructe şi condimente. Cei de pe coastă preferă orezul şi peştele ca alimente de bază, iar în nord se consumă îndeosebi banane plantain. Un fel de mâncare răspândit în această ţară este şi Chipsi mayai, un fel de omletă ce conţine cartofi prăjiţi, iar „Pilau” (pilaf) este un desert din orez condimentat cu curry, scorţişoară, chimion, ardei iute şi cuişoare.
Băutura cea mai populară în această ţară este Chai. Dintre băuturile alcoolice merită încercat Konyagi, un amestec de rom alb, sau berile Safari Lager şi Kilimanjaro.
Obiceiurile culinare variază potrivit grupului etnic şi religiei, astfel că unele grupuri au interdicţie la anumite mâncăruri, iar altele au reguli stricte despre aşezarea mesenilor. Dieta Maasai este unică, fiind formată doar din şase alimente: carne, lapte, grăsime animală, scoarţă de copac şi miere.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/ Tanzania Tourist Board