Polonia – locul de naştere al multor persoane celebre în întreaga lume

Republica Polonă sărbătoreşte Ziua naţională la 3 mai, de Ziua Constituţiei (adoptată în 1791), dar şi la 11 noiembrie, de Ziua Independenţei (1918).

Cultura poloneză are o istorie bogată, veche de o mie de ani, cu influenţe atât din Occident, cât şi din Orient, în prezent, aceste influenţe fiind vizibile în arhitectură, folclor şi artă.

Cultură – cinematografie

Polonia este locul de naştere al multor persoane celebre în întreaga lume, precum Papa Ioan Paul al II-lea, Marie Sklodowska-Curie, Kazimierz Pulaski, Tadeusz Kosciuszko, Nicolaus Copernic, Frédéric Chopin, Andrzej Wajda etc. Un loc aparte în cadrul culturii poloneze este ocupat de cinematografie, care a reuşit să se impună la nivel internaţional şi să influenţeze curente renumite din Europa contemporană, printre care noul val francez şi neorealismul italian.

Regizorul Martin Scorsese a spus, în urma unei vizite din 2011, la Școala Naţională Poloneză de Film din Lodz, că din incursiunea în istoria şi lumea filmului polonez, a învăţat nu doar cum se fac filmele, ci şi de ce se fac filmele.

„Cinematografia poloneză este una a viziunii personale, a angajamentului social şi a responsabilităţii poetice, de la care am învăţat cu toţii şi care stabileşte un standard înalt pe care, eu ca regizor, m-am străduit să îl ating cu fiecare film pe care l-am făcut”, preciza Martin Scorsese, în 2014, citat de site-ul mspresents.com.

Preocuparea cineastului american faţă de cinematografia poloneză s-a manifestat încă din 2011, când a fost cu o bursă în Polonia şi s-a concretizat în 2014 prin evenimentul cultural intitulat „Martin Scorsese Presents: Masterpieces of Polish Cinema”, prin care regizorul a selectat 24 de filme poloneze ale unor regizori clasici care au influenţat cinematografia europeană.

„Este o mare onoare pentru mine să prezint publicului ‘Capodoperele cinematografiei poloneze’, o serie de 24 de filme realizate în această epocă fertilă în Polonia (n.r. perioada comunistă), de către regizori precum Andrzej Wajda, Krzysztof Zanussi — ‘The Constant Factor’ (1980), ‘Camouflage’ (1977); Andrzej Wajda — ‘Man of Iron’ (1981), ‘Ashes and Diamonds’ (1958); Jerzy Kawalerowicz — ‘Pharaoh’ (1966), ‘Night Train’ (1959), ‘Mother Joan of the Angeles’ (1961); Wojciech Jerzy Has; Aleksander Ford; Krzysztof Kie?lowski — ‘Blind Chance’ (1987), ‘A Short Film About Killing’ (1988)”, a mai precizat regizorul Martin Scorsese.

Citeste si:  Casa Albă: Donald Trump ar putea aproba eliminarea vizelor pentru polonezi în câteva săptămâni

Istoria cinematografiei în Polonia este strâns legată de evoluţia social-politică a ţării, apogeul filmului polonez fiind considerat perioada comunistă, când, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman Polanski, Krzysztof Kie?lowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au reuşit să influenţeze dezvoltarea cinematografiei.

După ce în anii ’60 Krzysztof Zanussi, un cineast al conştiinţei morale, a militat în favoarea responsabilităţii individului în faţa mecanismelor sociale alienante, anii ’70 vor aduce o abordare nouă. Astfel, critica socială, până la acea vreme mai mult sau mai puţin ascunsă în spatele alegoriilor şi simbolurilor, va fi transpusă, odată cu „Omul de marmură” (1977) al lui Wajda, printr-o scriitură cinematografică care se îndepărtează de metaforă, pentru a reda un realism critic foarte direct, scrie Larousse.fr.

În afară de Wajda şi Zanussi care au strălucit în anii ’70 la festivaluri internaţionale, s-au remarcat şi alţi regizori precum: Kazimierz Kutz, cu „Salt of the Black Earth” (1970), „Pearl in the Crown” (1971), „The Beads of One Rosary” (1980); Wojciech Has, cu „The Hour Glass Sanatorium” (1973); Tadeusz Konwicki cu „So Far and Yet So Near” (1972); Andrzej Żulawski, cu „The Third Part of the Night” (1971).

Cinematografia poloneză din anii ’70 reflectă într-o aşa de mare măsură evoluţia societăţii poloneze, frământările sale, revoltele, derivele morale, ideologice şi politice, încât va fi imposibil pentru viitorii istorici să relateze istoria de la Gomulka la Lech Walesa, fără să recurgă la referinţe cinematografice, mai menţionează Larousse.fr.

În perioada liberalizării din anii Solidarităţii (anii ’80), se remarcă regizorii consacraţi Zanussi, cu „Constance „(1980) şi Wajda, cu „Omul de fier” (1981, Premiu: Palme d’or), dar se înregistrează şi o nouă explozie de cineaşti, printre care: Krzysztof Wojciechowski, Tomasz Zygadło, Wojciech Marczewski, Piotr Szulkin, Filip Bajon, Juliusz Machulski.

Venirea la putere a lui Jaruzelski şi scoaterea în afara legii a Sindicatului Solidaritatea, în 1982, va avea repercusiuni asupra cinematografiei, unii dintre regizori alegând calea exilului, iar alţii cea a tăcerii. Wajda şi Zanussi şi-au continuat cariera în străinătate, fără însă să piardă contactul cu ţara. După ce a făcut „Danton” (1982) şi „A love in Germany” (1983), în străinătate, Wajda a fost autorizat în 1985 să revină în studiourile poloneze.

Citeste si:  Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel are unul dintre cele mai înalte turnuri de clopotniţă din România

La rândul său, Zanussi, a obţinut Leul de aur al Festivalului de la Veneţia, cu „A Year of the Quiet Sun” (1984). Alţi cineaşti au preferat să abordeze subiecte neutre din punct de vedere al realităţii sociale, politice şi economice a epocii, specializându-se în ceea ce se numea cinematografia populară. Un exemplu în acest sens a fost Juliusz Machulski, cu „Vabank” (1981) şi „Déja vu” (1988).

Odată cu evenimentele din 1989, producţii cinematografice interzise până atunci, pecum „Interrogation” (1982) al lui Ryszard Bugajski, au putut fi vizionate. În acelaşi timp, odată cu privatizarea industriei cinematografice, în anii ’90, piaţa filmului a fost invadată de filme hollywoodiene, în detrimentul filmelor poloneze, care întâmpinau serioase dificultăţi în a se mai impune. Cu toate acestea, regizori pecum Kazimierz Kutz, Janusz Majewski, Wojciech Marczewski, Filip Bajon, Feliks Falk au reuşit să se menţină pe piaţă, în paralel cu apariţia unor nume noi printre care Dorotea Kedzierzawska, Jan Jakub Kolski, Lech Majewski, Radosław Piwowarski, Jerzy Stuhr etc.

În anii 90, regizorul Krysztof Kieslowski s-a bucurat de un succes mondial pentru seria sa de zece filme, reunite sub titlul „Decalogul”.

Anii 2000 sunt marcaţi filme precum „Quo Vadis” (2001) al lui Jerzy Kawalerowicz, precum şi de „Pianistul” lui Roman Polanski (2003), care a obţinut trei Oscaruri. De asemenea, Andrzej Wajda a primit în 2000 un Oscar pentru întreaga sa operă.

Printre cele mai recente succese ale Școlii Poloneze de Film se numără recentul Oscar din 2015, pentru producţia „Ida”, în regia lui lui Pawel Pawlikowski, discipol al lui Krzysztof Kieslowski. Filmul realizat în alb-negru prezintă destinul unei tinere călugăriţe catolice în Polonia anilor ’60 care descoperă că este de origine evreiască.

Printre festivalurile de film cele mai cunoscute organizate în Polonia se numără: Festivalul Naţional de Film de Lungmetraj Gdynia, Festivalul Internaţional de Film de la Cracovia, Festivalul Internaţional de Film al Artei Cinematografice Camerimage.

Citeste si:  Inflaţie de 0,88%, în februarie 2009

Gastronomie

Gastronomia din această ţară prezintă puternice influenţe slave, mai ales ruseşti, ucrainene şi bieloruse, ingredientele principale folosite fiind cartofii, varza, sfecla roşie, carnea, castraveţii, ciupercile şi cerealele (mai ales hrişca, orzul, grâul şi secara).

Din bucătăria poloneză nu lipsesc supele şi ciorbele, foarte variate în funcţie de gust şi consistenţă. Printre cele mai populare se numără „zurek” (ciorba acră cu ou şi cârnaţi), borşul cu sfeclă roşie, care este servit simplu sau cu „uszka” (nişte colţunaşi foarte asemănători cu „pierogi”), „zupa ogórkowa”, o supă cu castraveţi muraţi, „zupa grzybowa” cu ciuperci, „supa chlodnik”, o supă dulce-acrişoară care are la bază sfecla roşie şi castraveţi acri.

Ciorba zurek este o mâncare tradiţională poloneză şi se prepară diferit în funcţie de diversele regiuni istorice. Cu toate acestea, ingredientul de bază este borşul din făină de secară, numit zur. Cu borşul preparat din făina de secară, lăsat la fermentat mai multe zile (5-7 zile), se face o ciorbă de legume, în care se adaugă cârnaţi şi ouă fierte tari, scrie site-ul www.pologne.travel/fr. La ciorba acră se poate adăuga sos alb, maghiran şi usturoi. Se serveşte caldă şi de asemenea şi în coajă de pâine.

O altă mâncare tradiţională este „bigos”, denumită şi „Tocana Vânătorului”, făcută de obicei din varză acră, ciuperci, bucăţi de carne şi cârnaţi, reţeta variind însă în funcţie de regiune. Pentru că este un fel tradiţional de Crăciun, „bigos” este considerata o mâncare pentru vreme rece, preparată din varză murată.

Se pregăteşte în cantităţi mari, fiind congelat, pentru a fi consumat ulterior, preparatul îmbunătăţindu-şi în timp aroma. Ingredientele necesare sunt varza murată, carnea de porc sau de vită, slănină de porc, cârnaţi, roşii, ciuperci şi condimente. Poate fi adăugat şi sos şi se serveşte, de obicei, cu pâine, se arată pe site-ul tastingpoland.com. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/ Poland Travel, Reuters

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata